Ce bine, Doamne…

Ce bine, Doamne, ca acum,

inainte de adincul iernii,

mi-e casa locuita.

Chiar incepusem sa ma tem

de aripa taind adinc in carne,

de simburii amari,

de-nvolburatele, tropotitoarele

vorbe prea mari.

Nu de singuratate-mi era teama,

ci de-a fi uitat ce-i absenta,

de-a fi plecat prea departe,

de-a nu-mi fi dat seama.

E-adevarat, e-un oaspete ciudat,

nu i-am vazut bine fata,

nu stiu cind i-am deschis usa

sau cind a pasit pragul,

nu stiu de ce talpile-i singereaza

si de ce se rupe lumina,

tremurind in raza,

curgindu-i pe trup.

Ascult doar, vast, ecoul pasilor,

cazind sub bolti,

lovindu-se de portrete,

oprindu-se uneori, indelung,

pina tacerea vibreaza,

inalt.

Priveste ceva.Nu stiu ce, sau pe cine.

Inghet o clipa.De teama. De speranta.

Apoi ma ridica tacerea,ma-neaca

si ma poarta,

ca o apa curata.

 

autor Monica Broos

Efino’dara

Efino’dara
[Anabella ]
Rătăceam de ceva vreme,
căutând pe străzi pustii,
Seva paginilor albe:
muza nopţilor târzii.

N-am găsit-o eu, ci ea:
Na’kari, floare de lună;
Anabella, tu străină,
te-aşteptam de-o săptămână!

Nu-ntreba de ce şi cum,
n-am nevoie de motive,
O să îţi expun scânteia
chiar şi fără negative.

Împletesc miazma nopţii
în fluturi cu aripi moi,
Să ajungă dimineaţa
fix pe umerii tăi goi.

Din cupola mâinii mele
las să zboare trei scântei,
Din cerneala ce-a scris noaptea
jurămantul la atei.

Purtate vor fi de soare
pe obrazul tău, icoană!
Şi-ţi vor fi tot restul vieţii
nestemate la coroană.

Şoptind numele tău mării,
se vor naşte iar sirene,
Ce îţi vor cânta balada
şi o vor purta în vene;

Dând-o mai departe lumii
ca şi crez căzut din stele,
Ce născute-n palma mea
au făcut voile mele.

Pasul ce îl porţi prin ceaţă,
pavează în urma lui
Poteci de urmat în viaţă
pentru cei ai nimănui.

Părul tău, caşmirul verii
ce purtat de vânt prin lume,
Va sfârşi ultimul act
dintr-o piesă fără nume.

Ochii tăi de caramel
ce-au vazut minuni în şir,
Opreşte-i asupra mea,
îţi ofer de vrei şi bir.

Ai convins se pare Timpul
să stea locului o clipă
Cât ţi-e zâmbetul pe faţă,
vrea să faci din el risipă.

Bolta gândurilor mele,
s-a frânt în aceasta noapte
În nuanţe de chihlimbar
ce s-au transformat în şoapte;

Disipându-se în zare
peste munti cu creste mute,
Se revarsă avalanşa
întrebărilor mărunte

Ce îţi fug pe chipul palid
de ceară trandafirie,
Transformând tot Universul
într-o simplă alegorie.

 

despletire de martie / reîntoarcerea peştilor rătăcitori

despletire de martie

un om părăsit
rănit
îngenuncheat
umilit în faţa propriilor alegeri
respins în iertare şi vorbe şi mai ales alungat
în tainiţele uitării
un asemenea om nu va mai fi niciodată întreg
nu se va mai deschide lumii nici ca mugurii primăvara
nici ca aripile albatrosului
numai poeziile vor fi uneori despre sine
şi vor plânge în linişte
o singurătate deplină se va aşeza ca un fel de moarte
îl va însoţi până la capătul timpului şi-l va trece de mână dincolo
într-un cer de martie despletit
care-i face cu ochiul

 reîntoarcerea peştilor rătăcitori

iubitul meu
au năvălit apele
oraşul e un continent scufundat într-o legendă murdară
iar noi ne legănăm în derivă cu burţile-n sus
lângă ceilalţi obezi plutitori
îndopaţi cu iluzii

iubitul meu
ne vom îneca separat
gurile noastre flămânde îşi vor smulge una alteia aerul
la un moment dat ni se va părea că am eşuat pe o insulă şi că bem tequilla
cu dumnezeu
dar în istoria sângeroasă a băştinaşilor
sufletele noastre îşi vor fi pierdut de mult numele

iubitul meu
vom fi alge sau peşti
deocamdată însă mă mai doare uneori spatele
tu încă nu m-ai învăţat să înot şi-i aproape stupid
cum ne pierdem dimineţile cu scorneli
şi tabieturi mărunte

 

autor Alina Dora Toma

Sisif pe casa scărilor / Şotron / Potopul

SISIF PE CASA SCĂRILOR

 

 

urcam pe casa scărilor,

şi parcă nu se mai sfârşea,

vopseaua insalubră, de ulei,striată pe betonul miserabil,rece,

spoiala varului, anume nedesăvârşită,

o cenuşie umbră nedesăvârşită însoţea

 

urcam pe casa scărilor,

cu becuri sterpe ,imbecile,muribunde,

halucinând din două în două etaje

tăcutul martor era balustrada plastic infinită

(scurt circuite isbucneau în negre, umezi, filamente)

la îndrăsneţele-mi viraje

 

era o lumină–absentă,chioară,

becuri de patruzeci

frumoasă cum ştiam

te aşteptau pe casa scărilor ( şi n-ai trecut )

să treci

 

urcam pe casa scărilor

var pe manşete,pe genunchii altruişti,înţelepţi,spre casă,

şi rezemat contemplativ lângă tabloul de contoare

părea ca urc ( urcam ?) şi poate chiar urcam

o scară nesfârşită,tot mai naltă, mai frumoasă !

 

ŞOTRON

 

urmam atent dunga de cretă,

lăsată de copii pe-asfalt,

când ondulată,

când dreaptă,

desenul ezitant din lumea lor concretă

când întreruptă

de saltul elicoidal al unui gând

de dragoste, intens,

în sboruri scurte,kamikaze,

ceaţă şi condens

şi paşii mei fără greşeală

urmau aceste mari chenare desenate,

şotronul părăsit de salturi, teneşi albi-

platformă de aterizare.

cuvântul părăsit de vers

plutea într-un desant sinucigaş,

în spaţiul de parcare gol, imens

păşeam aproape impecabil

urmând tăcut dunga de cretă

desenul ezitant din lumea lor

concretă !

 

 

POTOPUL

ne cunoscusem primăvara

ne cunoscusem parcă

ploua cu ciocuri gri

înfipte-n gheaţa gri

aripi încremenite-n promoroacă

ne cunoscusem primăvara

luminoase săbii

străfulgerau copaci

ca zeci de lumânări aprinse

stol de vrăbii

ne cunoscusem primăvara

şi nu ne cunoscusem parcă

ploua cu refuzate paseri

din ceruri reci cu paseri reci

în trista noastră în derivă arcă

ne cunoscusem primăvara

pluteam

pe-al paserilor moarte fluviu

ci aripile noastre ude

vâsleau

contra curentului-n diluviu

ne cunoscusem primăvara

ne cunoscusem parcă

uitasem sborul

înlănţuiţi pe-un pat călduţ de porumbei

abia căzuţi

ne scufundam încet

încet cu trista noastră arcă !

 

 

                             VALERIU MARIUS CIUNGAN

 

S-a născut la 16.05.1965 la Craiova, din părinţi ardeleni ,mama Paraschiva fiind născută in Orlat , judeţul Sibiu, iar tata Valer fiind născut in Gârbova de Sus, judeţul Alba .

A absolvit liceul ,,Nicolae Titulescu,, din Craiova in anul 1983 si Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii Craiova în anul 1988.

Lucrează pe funcţia de consilier clienţi in cadrul Băncii Comerciale Române Sucursala Mediaş începând cu anul 1990 .

Este căsătorit cu Ciungan Liliana din anul 1989 şi are doi băieţi , ambii studenţi, Andrei la Facultatea de Arhitectură Ion Mincu Bucureşti-secţia de Restaurare Conservare de la Sibiu ,şi Radu la Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca.

 

Debutul editorial are loc cu volumul „Poveste de toamnă” la editura „Bioflux”, Cluj-Napoca, 2008;

• Reeditarea volumului(ediţia a II-a, 2009);

• Lansarea volumului în 8 martie 2009;

• 2009 apare volumul „Haina de molton” la aceeaşi editură;

• 2011 luna iunie, apare al treilea volum „Oameni în pardesie”,la editura „Bioflux” din Cluj- Napoca

• Debut publicistic: revista „Tribuna”- Cluj, nr. 203, 16-28 februarie 2011(cu poeziile „Oameni în pardesie”, „Masca de chiuvet㔺i „Menuet”) din volumul,în curs de apariţie pe atunci, „Oameni în pardesie” cu scurta observaţie a poetului Ştefan Manasia : “sunt OK fluxul domestic, curgerea narativă a textelor, nostalgia, beat-ul americănesc,sunt mai puţin OK discursul încântat de sine si derapajul în  tardomodernism din câteva strofe”.

Apariţii in reviste literare : Tribuna,Timpul ,Poesis,Familia,Discobolul,Hyperion,Oglinda literară,Boema,Mişcarea literară, Aisberg,Ardealul literar, Cenaclul de la Păltiniş,Algoritm literar,Zeit, Melidonium,Climate literare,Constelaţii Diamantine,Revista Noua,Conexiuni, Litere,Dunărea de jos;

Au apărut cronici despre volumul ,, Oameni in pardesie ,, in revistele literare Timpul , Cenaclul de la Păltiniş, Boema,Viaţa Transilvaniei, Cafeneaua Literară,Oglinda Literară,Climate literare,Răsunetul,Algoritm literar .Cronici despre poeziile ce fac parte din  volumul in curs de apariţie ,, Sisif pe casa scărilor,, au apărut în revistele Litere şi Armonii literare .

 

Este inclus in lucrarea bio-bibliografică Profiluri medieşene , Sibiu – 2011,de autorii Gheorghe Buşoiu şi Lucian Giura, carte ce cuprinde informaţii legate de viaţa şi activitatea unor reprezentanţi de seamă ai societăţii medieşene din toate timpurile .

 

Premiul Iustinian Petrescu al editurii Bioflux 2008 pentru volumul” Poveste de toamnă”.

Premiul Iustinian Petrescu al editurii Bioflux 2009 pentru volumul” Haina de molton”.

Premiul Iustinian Petrescu al editurii Bioflux 2011 pentru volumul” Oameni în pardesie”.

Premiul I la concursul de literatură al revistei Conexiuni – Bistriţa 2012.

 

 

CIUNGAN VALERIU MARIUS

REFERINŢE CRITICE :

 

“Întâmplarea face si nu atât întâmplarea cât haosul şi capriciile difuzării de carte de după 1990 – să mă întâlnesc cu poezia acestui autor mai mult decât interesant abia la cea de-a treia sa carte. Până la Oameni în pardesie, carte excelentă, autorul din Mediaş a mai publicat, la aceeaşi editură clujeană, volumele Poveste de toamnă (2008, debutul în volum) şi Haina de molton (2009). Dacă titlul primului volum e destul de convenţional, celelalte două titluri îţi atrag imediat atenţia prin dimensiunea lor „anti-lirică“ asumată. Asumată, dar şi jucată, autorul fiind o structură lirică prin excelenţă, cum probează volumul la care am avut norocul să ajung.

Cred că dl Gheorghe Manolache, prefaţatorul, are dreptate când constată caracterul de „contra-replică“ a poeziei lui Valeriu Marius Ciungan faţă de poetica optecistilor şi a nouăzeciştilor, ce vin de fapt în continuarea celor dintâi, şi afinităţile cu post-avangardiştii de felul lui Constant Tonegaru şi Dimitrie Stelaru sau Ben Corlaciu, sau cu poezia „intimistă“ a lui Emil Brumaru. Însă dincolo de „aerul de familie“, de eventualele „contaminări“,mai important este ceea ce marchează originalitatea acestei poezii, deci ceea ce marchează „despărţirea“ de familie, ceea ce trece de posibile influenţe. Aş spune, în termeni blagieni, că, din fericire, acestea se dovedesc mai degrabă catalitice decât modelatoare .

Şi ca să nu pară vorbă goală ceea ce am scris eu aici, şi să nu joc, fie şi involuntar, rol de demagog, voi cita în întregime căteva texte care mă confirmă: „încercam o încercare/ o cremene mai gri/ ooo tu piatră-alăturată/ cuveni-s-ar/ ca să ştii//încercam o încercare/ dar rămâneam împreună/ pietre lângă pietre/ tăcute,solidare, gemene,/ ci necuviincios visam/la piatra mai filosofală/şi niţel mai cremene!“ („Mai cremene“) sau: „ai apărut pentru o secundă în straie de seară,cumplit de albe// oasele albe, prelungi,/suav îţi însoţeau mersul/ cămaşa de in cădea/ odată cu seara/ pe trupul străveziu//încremenit priveam/ această anatomie dureroasă“ („Alb dureros“) sau, în sfârşit,această mică bijuterie: „erai tu aşa cum erai/ erai o-întâmplare/ că vai// că vai şi că mult/ mi-erai// erai mai apoi/ un cuvânt mai tăcut decât saltul/ şi ce-o mai fi fost…/naltul!“ („Vai“).

La acest al treilea volum, Valeriu Marius Ciungan se dovedeşte a fi nu doar un poet infuzat de sensibilitate lirică autentică, dar şi unul foarte stăpân pe meşteşug. Îl voi urmări şi de aici înainte – desigur, în funcţie de capriciile difuzării!” (Liviu Antonesei-Revista Timpul nr.12/2011)

 

“La debutul lui Valeriu Marius Ciungan, cu volumul Poveste de toamnă, 2008, semnalam „tentaţia contrareplicii” la adresa unui anume tip de poezie a concretului, sentimental-ironică, parodic-muzicală, tandră şi ludică, mustind de umor, aflată în derivă la sfârşitul anilor ’80 în favoarea altor perspective în care, autenticitatea scriiturii se putea recunoaşte, de această dată, în capacitatea tranzitivă a scriptorului, aceea de a (trans)scrie în limbaj „reacţiile” subiectului angajat într-o experienţa poetică i-mediată.

Insistam atunci asupra unor involuntare aprop(r)ieri de/din poezia efluviilor subtile, suculentă şi fragedă, a lui Emil Brumaru (cel din volumul Versuri, 1970), cu care, deatfel, Valeriu M. Ciungan păstrează „asemănări de familie” tocmai prin această cultivare voit-ironică a graţiosului concret, a suavului dematerializat al unei poezii a „simţurilor la borcan”.

În acest prim volum, Valeriu Marius Ciungan (re)construia, pe cont propriu, scenariul erotic al unui banal cotidian, micşorând distanţa dintre „reacţie” şi „expresie”, îndepartându-se prin/cu această ocazie şi de modelele tentante pentru orice debutant.

După cum bine se poate observa, şi în cel de-al doilea volum, Haina de molton, 2009, Valeriu Marius Ciungan este la fel de ataşat de concretul transmis in-direct, prin aromele unei poezii domestice, uşor provinciale, de-o frusteţe totală. Ceea ce experimentează el de această dată, sunt „procedurile poeticeşti”, prin care (auto)ironia şi disimularea nu mai fac apel la inversarea directă (tare) a sensului, ci mizează pe (co)participare la „jocul secund” al (re)construirii ironic-parodice a unui arsenal poetic patronat, de această dată, de „bunicii săi postavangardişti”: Ben Corlaciu (cel din Tavernale, Pelerinul serilor sau poeme florivor) ori Constant Tonegaru (autorul insolitelor Plantaţii sau al postumelor din Plantaţia de cuie).

Pentru că Valeriu Marius Ciungan încearcă, odată cu această (re)sondare a concretului, impunerea neinocentă a unor topoşi, aparent revoluţi, prin delimitarea instanţelor discursive, şi, fireşte, prin resuscitarea retorismelor, înghesuite în perimetrul ironiei accentuate şi a stilului plebeu-parodic, toate oferindu-i o şansă în plus de a-şi (re)situa Poesia în/la marginea lucrurilor, sub raza acelui „joc”mehanic-histrionic dintre realitate şi scriitură.

O „meteorologie morală” tragic-ostilă, de talia şi intensitatea celei (con)semnate la început de veac 20 de un Ben Corlaciu şi/sau Constant Tonegaru, îi impregnează de această dată textele cu o teatrală gesticulaţie, al cărei degradeu se complică uneori în emfaza eteroclită a boemei-pop, desuete şi uşor provinciale.

Sunt versuri neinocente, scrise cu riscul asumat de a (se) şti că înaintea lui, chiar dacă asemenea orgolii mai probaseră şi boemii de la „Albatros”, intraţi şi ei cu vremea în penumbră din cauza depistării, de către publicul cititor, a „trucării” convenţiilor, acestea pot recidiva într-o partitură blues .

(Anti)dogmatic şi preponderent-(auto)ironic, suflul poetic din volumele Poveste de toamnă şi Haina de molton se va opune, slab, de la primul până la ultimul poem, formelor de opresiune artistică şi, indirect, oricăror tentative de canonizare poetică, fapt recunoscut în transcrieri demirealiste, în care „materia primă”/brută nu intră decît parţial, şi în doze bine drămuite, în procesul „reciclării” poetice. Vom recunoaşte în „poezioarele” acestor volume, în care liricul va fi menţinut la presiuni constante de „ceramist”, că, tot ceea ce era considerat de „joasă speţă”, intrând în zona de acţiune a secundarului poetic, vor constitui blazonul unei poezii hyperrealiste, caustice şi inconoclaste exersate de Valeriu Marius Ciungan.

Camuflată în subtextul „poemelor demodate”, din cele două volume, ironierotica, pe care o remarcasem ca invariant, va ieşi la iveală, cu îndrăzneală, în cel de-al treilea volum,  Oameni în pardesie, 2010. Acest transtrav liric se recunoaşte prin aceeaşi persistenţă în erotizarea ironică şi caligrafierea ludic-parodică a fiziologiei provincialului, în topografierea unui univers asaltat de obiecte inutile, frânturi de mituri inactuale şi, mai ales, de reziduurile biografismului -confiscat de convenţii şi ,,kakofonii,,-, asortat cu „graţia” (pre)judecăţilor de tot felul. Pentru că în această „pseudo-antologie”, în care „textul” funcţionează ca drena unor „accese existenţiale”, Valeriu Marius Ciungan impune atenţiei experienţe ataşate mai mult de biografism, în măsura în care suntem dispuşi a vedea în această desecare a sinelui şi ceea ce ţine de componenta confesivă (pe care poezia postbelică americană o actualizase sub denumirea de Confessionalism).

Diferenţele dintre biografismul „teoretiza(n)t” al optzeciştilor, cel „cotidian” al nouăzeciştilor şi/sau cel „mizerabilist” al douămiiştilor se recunosc, în cazul poeziei lui Valeriu Marius Ciungan, în ezitarea bine studiată de a lăsa impresia că va renunţa la „poezia metafizicească”, decizie, în spatele căreia putem recunoaşte însemnele unei anume relaxări culturale, tradusă în respingerea lingavă a modelelor „mari” şi opţiunea pentru ceea ce ar părea că ţine de manierism, periferic.

Mai puţin livreşti decât o arată, bruftuluind puterea de seducţie a metaforei, textele pe care le scrie acum Valeriu Marius Ciungan nu mai au ca obiect poeticesc estetizarea imediatului, ci aservesc mai curând substanţialitatea unei viziuni lirice recidivate, cu reflexe cotidien(ist)e şi pusee mizerabil(ist)e.

În fond, biografismul liric practicat în această variantă de Valeriu Marius Ciungan desconspiră o nouă sensibilitate şi un alt mod de asumare a ei, recidivat în alura romantică.

Poemele lui Valeriu Marius Ciungan pot şi trebuie privite şi ca daghereotipuri, adică instantanee hrănite cu vaporii de iod ai unei viziuni şi imagerii provinciale, în sensul că avem de-a face cu o poezie a hipostazierilor, atât ale realului, cât şi ale eului poetic. Sunt fixate pe placa argintată a poesiei secvenţe de realitate cu: oamenii şi străzile oraşului provincial etc., în cuprinsul acestor fotograme, poetul forţându-ne să descoperim, alături de/împreună cu el, convenţia complicităţii cu privitul în faţă a realităţii dar şi a propriei identităţi. Este în curs de realizare o fotogramă ce încearcă un alt „pact eu-poezie-realitate” -cu dizlocări şi fracturi-, într-o viziune capricioasă şi, în ciuda ecourilor, de o insolită particularitate.

Nu lipsesc din această daghereotipie a orăşelului de provincie nici puseurile de melanholie prilejuite de rememorarea clipelor tandre, tratate neoromantic, în texte învăluite într-o sensibilitate voit desuetă, din însumarea acestor figuri prinzând contur atmosfera particulară a unei lumi în derivă, obosite.

Programatic, tranzitivitatea poeziilor din acest ciclu nu pare a contrazice însă şi o anume reflexivitate subsecventă, chiar dacă aceasta este pusă discret între paranteze de flegmatismul unei partituri diurne ce frizează platitudinea. În realitate, multe din versurile lui Valeriu Marius Ciungan sunt irigate de curenţi subterani ai liricităţii şi melanholiei ce-i însufleţesc, în ultimă instanţă, pe dedesubt poemele. Aşa se face că nici nu sesizezi când perdeaua cotidianului banal, de o tranzitivitate ce nu promitea mari surprize, se tulbură neliniştitor, adiind tristeţi provinciale camuflate (auto)protector şi minimalizate (auto)ironic.

În ciuda unei staze manieriste, această provocare gestualistă merită a fi luată în calcul de cei care se arată preocupaţi de „dripping”-ul lui Valeriu Marius Ciungan şi, mai cu seamă, de modalităţile lui de drenare a lirismului şi de revenire la poezie ca şansă posibilă de a (supra)vieţui literaturofagiei”.(Gheorghe Manolache-fragment din prefaţa volumului “Oameni în pardesie”)

 

 

 

“Vremurile în care Valeriu Marius Ciungan era doar un poet debutant au trecut demult. Volumul Oameni în pardesie, recent apărut sub egida Bioflux, este cel de al treilea volum de poezii semnat de boemul medieşean.

Imbrăcat în pardesiu, odinioară în molton dar mereu cu acelaşi stil, poetul este considerat de către criticul Gheorghe Manolache ca un urmaş demn al unor poeţi precum: Ben Corlaciu sau Constant Tonegaru. Lăsând deoparte grosul interpretărilor versurilor şi mesajelor sale subliminale deja disecate de numeroşi critici literari şi iubitori de poezie, întreaga operă a lui Valeriu Marius Ciungan conţine conotaţii carnale faţă de muritoarea cu care se contopeşte şi care uneori se confundă cu Muza şi rezultă Creaţia, nemuritoare, Poezia (Ea şi ea, Contopire, în splendida genună; în sinapse etc). Deşi pasiunea poetului pentru Creaţia sa nu apare nicăieri în volum în mod explicit, autorul revarsă pe hartie aviditatea şi dragostea lui faţă de Poezie, precum şi sacrificiile lui pe care simbioza cu Muza le presupune raportat la viaţa muritorului de rând, aşa cum reiese din poeziile: Dulce doamnă, Două pietre, Contopire, Mai cremene, Micuţă domnişoară (de aici şi laitmotivele: Ana, piatra, dureros, versul etc).”(Ioan Petrescu Valentin-Mag –Revista Viaţa Transilvaniei nr.3-4(21-22)/2011 )

 

 

 

 

 

 

“Valeriu Marius Ciungan este un poet autentic format în afara grupărilor literare pentru că, desigur, nu se poate (încă) vorbi despre o grupare poetică la Mediaş ca pe vremea revistei “Lanuri”.  Poetul are norocul, chiar de la debut, de a avea ca prefeţe adevărate studii critice scrise de universitari ce sunt buni cunoscători ai fenomenului poetic, Iulia Bobăilă şi Gheorghe Manolache.

Al treilea volum semnat de Valeriu Marius Ciungan, “Oameni în pardesie” ( apărut anul acesta la editura  menţionată ) este, prin ciclurile “Poveste de iarnă” şi “Haina de molton”, o antologie ce cuprinde poezii selectate din primele volume. Ciclul inedit dă titlul volumului. Drept prefaţă volumul are un studiu doct al lui Gheorghe Manolache,  “Daghereotipia orăşelului de provincie”, în care sunt exprimate opinii autorizate despre valenţele şi suficienţele poetice ale autorului, opinii în care cititorul poate să aibă o desăvârşită încredere. Comentariul prefaţatorului nu e numai judicios, ci şi ingenios. Nimeni cred că nu ar fi avut ideea să compare “tehnica” poetică a lui Valeriu Marius Ciungan cu daghereotipia. Şi nu putem decât să-i dăm dreptate pentru că multe dintre textele  cărţii se pot numi “daghereotipuri poetice”.  Dar poetul are şi altfel de texte, poeme confesive pe tonuri ce vibrează într-o gamă largă de la melancolie vetustă la ironie rafinată, poeme nonconformiste de filieră retro, interbelică, până la  ultimă modă, douămiistă.)

Revista noastră a publicat poeme de  Valeriu Marius Ciungan ca semn al recunoaşterii talentului său incontestabil.”(Silviu Guga –Revista Cenaclul de la Păltiniş octombie 2011 ).

 

“ Nu am citat din cele mai reuşite texte din volum,ci din cele care ilustrează exerciţiul poetic atât de diferit pe care îl abordează autorul, ce pare că a vrut să ne arate că poate scrie cu dezinvoltură în stiluri variate.Credem însă că volumele următoare vor putea să-l salveze şi, cu siguranţă, despre Valeriu Marius Ciungan vom mai auzi.Secvenţele reuşite ale acestei cărţi ne generează acest optimism.” (Silviu Guga-Revista Cafeneaua Literară, decembrie 2011 )

 

 

“Ajuns la al treilea volum, poetul Valeriu Marius Ciungan aduce, în cadrul Colecţiei „Scriitori medieşeni”, volumul „Oameni în pardesie”. Apărută în condiţii grafice deosebite la Editura Bioflux Cluj-Napoca, cartea este un adevărat elogiu adus frumuseţii umane, alfabetul poeziei dansând pe sârma vieţii întru aşteptarea nemuririi. Volumul cuprinde şi câteva poezii din primele două cărţi,„Poveste de toamnă” si „Haina de molton”, astfel încât capătă un caracter de antologie. După cum observă în prefaţă prof. univ. dr. Gheorghe Manolache, tânărul autor reconstruieşte ironic-parodic arsenalul poetic patronat de bunicul său, fost avangardist, Ben Corlaciu, cel pe care bistriţenii l-au omagiat de curând într-un număr al „Mişcării Literare”. „Oameni în pardesie” se doreşte a fi o carte a descoperirii sensurilor vieţii, în care, prin ochii iubitei descoperim faptele citadine: „treceau oameni în pardesie bej / iar eu mă uitam în ochii tăi / Doamne, cât eşti de frumoasă”. Fiecare detaliu care-l înconjoară pe poet devine esenţă de poezie. V-aţi imaginat vreodată că-i poţi dedica versuri măştii de chiuvetă? Ei bine, Valeriu Marius Ciungan descoperă şi aici lucruri existenţiale: „din poziţia pe care o câştigasem, cu timpul, în bucătărie / mi se deschidea o superbă panoramă spre chiuvetă”. Ajungem în bucătăria de vară, unde sentimentele lirice se aprofundează: „ea se lăsa atinsă de muritori / doar cu versuri/şi cu alte metaforice/ demersuri”. O poezie care sparge barierele canoanelor, iar scrisul devine zi şi noapte sau oră de oră un refugiu întru descoperirea edenului. În acest colţ de lume îşi au cuibul şi gândurile poetului, care surprinde iubita în ipostaze variate, inclusiv întoarcerea de la piaţă poate fi considerată un act erotic: „în mâna dreaptă aveai / gândind la cartea ta de căpătâi – şi de bucate – plasa de spanac /…/ în mâna stângă aveai /mires(m)e emotive întâi culese / de fetească”.

Câţi dintre noi ne-am fi imaginat că dragostea poate fi privită din atâtea unghiuri, „mergând spre Steaua Nordului”, dar şi adulmecând „un val de oţet”. „Să nu cazi în semnificaţia viselor” ne îndeamnă poetul, însă el este primul care este prins în mrejele unui vis tulburator: „ai aparut pentru o secundă / în straie de seară, cumplit de albe”. Jocul culorilor este precum al fulgilor de nea „fantastic / în traiectorii ciudate”. Avem de-a face cu o poezie în care lumina descoperă gânduri-rânduri construite în prag de toamnă în casa sufletului: „îmi lăsaşi tu, doamnă, /povestea de toamnă / toamnă dulce doamnă /doamnă dulce toamnă”.”(Menuţ Maximinian-Revista Boema,noiembrie2011 , Revista Oglinda literară ,martie 2012, Revista Climate literare nr.48-noiembrie 2011)

 

 

“Am reţinut mai multe texte de o narativitate bacoviană sui generis, atragând atenţia printr-un soi de premeditată şi plăcută vetusteţe a lexicului, a sintaxei poetice şi chiar a ortografiei. În această formulă poetului medieşean pare a-i surâde şansa originalităţii. “ (Tudor Cristea-Revista Litere nr.11-12 ,2012)

 

 

 

“Cu a treia sa carte ,, Oameni în pardesie,, Valeriu Marius Ciungan se pare că a făcut paşi însemnaţi spre maturitatea poetică.Discursul ,uneori minimalist, al poemelor sale este natural, construit cu migală, iar versul nu suferă de încărcături inutile.,,Încercam să scriu acest poem/ cu uneltele vechi ale poetului/cu degetele albe,reci prelungi /şi de fecioară/cu penele căzute-n sborul prim/ şi decuseară/ încercam să devin un poet responsabil/ şi pe cât se poate profund,,. Se pare că încercarea poetului va fi răsplătită.”(Ioan Barb-Revista Algoritm literar nr.5/2012  )

 

 

 

„Cu o voce poetică bine definită, ascuns în angoasanta carapace de nisip a frământărilor, Valeriu Marius Ciungan disimulează calmul, într-o lume mai puţin calmă, deformată vizibil şi măcinată de tenebre ori ploi cenuşii, precum într-o modernă reversificare a unei lirici bacoviene. Avangardist, subtil, pedant, la umbra controversă a metaforei, poetul îşi caută rostul în fiecare sort al existenţei, convertindu-şi traiectul liric în manifestarea concretă a clasicului principiu al doilea al mecanicii newtoniene (al acţiunilor reciproce). Valeriu Marius Ciungan reacţionează la orice degradare principială, etică, morală, nu atât explicând, cât insinuând şi  punând în balanţă elementele contradictorii ale unei existenţe ce nu se doreşte nici pe departe ternă, monotonă sau golită de semnificaţii. O lirică nouă, viguroasă prin abordare şi inovatoare, mai ales prin modalitatea inedită de transpunere a realului în imaginativul poeziei, prin efectele para-utopice ori sinergiile pe care le poate genera.” (Gheorghe A.Stroia-Revista Armonii Culturale,ianuarie2013).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

câteodată…./ sărutul

câteodată…

 

câteodată tremurul frunzei

îl simt adânc

în buze

acolo

unde nourii și țărână

își duc în geană lumina un foșnet de frunze moarte

se coboară din tălpi în sus către genunchi

***

câteodată tremurul frunzei

îl port cu mine

în sânge

până-n jos la glezne

acolo

unde iarba și roua se unesc

sub tălpile goale

într-o părtașă solitudine prin anotimpuri-rugi

***

câteodată tremurul frunzei

îl simt rostogolit până la umerii mei

până la buzele tale

acolo

unde nimeni nu calcă lacrăma firului de iarbă

un cântec gângurit lăsat-am ca pe un rug înflorit să se-audă

în tremurul frunzei

 

sărutul

 

plouă-ncet, plouă lin

plouă devreme, plouă târziu

liniște,…

faceți liniște vă rog,

nu deranjați pe-aici!

e sărutul revărsat de ploi…

 

 

 

Hermina / Uşoare cugetări..

Hermina

Hermina stătea întinsă pe pat. Se uita la încreţiturile de pe vârful degetelor, se gândea că acele mici dungi sunt rupturi din infinit şi apa cu un val le-a crestat . Era pecetea apei pe al ei trup, legătura concretă a universului cu omul, acele crestări de pe buricul degetelor erau semnul vital al legământului. Îşi mângâia uşor vârful degetelor fiind străpunsă de certitudinea legăturii.. Era simţământul plăcerii unde sângele zboară cu aripile venelor, bătăile inimii veghează acest urcuş al extazului şi trupul pătrunde în razele pure de lumină. Faţa fetei senină, dar în sinea ei era speriată peste putinţă de mirificul moment ce o scaldă în liniştea dulce a zburătorilor de peste tot…
Îşi trage plapuma peste faţă şi dansează în mirajul simţământului. Hermina e lăsată pradă acum inconştientului…

Uşoare cugetări..

În patima dimineţii
Mă supără uşor lumina,
Mi-e greu…
Încet când ea mă copleşeşte.
Mersul sigur al loviturii
Mă-ndeamnă spre întunecatul abis.Prizez cu încântare verdele domol,
Dar pe ritm allegro.
Pustiul din neştiinţă mă adoră.
Şi atunci un nihilism aparte
Mă doboară.Cuget spre a visa din nou
Căci altfel mă zbat în amărăciunea-mi de odinioara.Zbor.

 

Poeme de Anca Tănase

 

Ţipăt de cocori în tâmplă

creşte încet o aripă

în tăcere,

o aştept pe-a doua

privesc

cum trece spuma, timpul,

prin ochii farului

––––

dragostea creşte din valuri

-însufleţite coame

din care curge miere-

absenţa se umple…

o barcă de pescari, cu pânze roşii,

pluteşte-n urma

lăsată de cocori

umflată de vânt, pânza

poartă în ea, la fel,

un zbor

 

Noi, trecătoare şi veşnice păsări                        

În aripi, zbaterea e scrisă. Mereu, pasărea

încearcă să străbată marea,

deşertul viu de spume şi albastru. Scrâşnesc furtuni.

Pasărea cade. Luciditatea clipei o doboară.

Contra-timpul. Devine

statuie de sare şi-alabastru,

legată-n lanţuri de mătase. Amintiri

atârnă greu. Faruri triste

în calea armadelor învinse

Curgerea continuă.

Ne mai omoară corbii uneori. Dar mirul,

impregnat în oase, ne renaşte. Din noroi.

Crini, luminăm. În spini,

cenuşa redevine torţă. Vom fi din nou

ce-am fost dintru-nceput:

Regi.

Preoţi.

Ungere divină.

Apa uitării, Lethe 

Am cules semnele de punctuaţie,

le-am strecurat ca pe aur şi

am păstrat doar punctele-puncte…

suspensia, răgazul,

fraza neterminată,

uşa deschisă spre voi, să

intraţi în joc…

Completaţi cum doriţi

şi puneţi punct.

Vi-l las vouă, punctul.

Eu mă instalez în răgaz,

îmi aştern umbra asupra copacilor

să se încarce de verde,

asupra lebedelor,

să se încarce de cântec

las privirea să devină ninsoare,

până când albul izvorăşte culoare

şi fluturi.

Eu mă instalez în răgaz,

să dorm în sămânţa culorilor,

în adâncul fierbinte al ploilor

străbătute de păsări,

avioane,

înăltări şi căderi.

…în răgazul

timpului leneş, singurul care

opreşte implacabilul marş al furnicilor,

le toceşte rozătoarelor dinţii,

dezgroapă delirul din materie amorfă…

În timp ce voi alergaţi către punct

eu mă instalez în răgaz,

departe de Lethe.

                                                                                                                                                                                                              Buchetul de flori, acril pe panza

artist Dorin Macovei

Agapé

S-a sfătuit cu Sine-Însuşi Unul în Treime

şi a rostit cuvânt: lumină!

a pornit săgeata să spintece nimicul

din rană

au ţâşnit izvoare:

lumina, apa, spaţiul, timpul

cu mâna Fiu şi mâna Duh

a luat ţărână şi-a suflat

creând o veşnicie vie: om

 l-a lăsat să se joace

şi omul s-a jucat, numind

fără să ştie

că piatra avea să-i fie pernă

râul, lacrimă

mărul, otravă

floarea, spin

timpul s-a rotit

pentru cădere

până-ntr-o zi, când Dumnezeu

a pus pe masă pâine şi vin

din pâine-au ţâşnit raze

aerul s-a umplut de aripi

-miroseau a lumină, piatră, măr şi floare-

omul a zâmbit,

numele şi-au regăsit fiinţa

şi

timpul s-a rotit

pentru întoarcere

Învaţă-mă să mor      

Dacă mă iubeşti, învaţă-mă să mor

când îmi strecori un vers în cana cu ceai

despre pelerinajul la Compostella,

cel atât de dorit, pe care nu l-am făcut

niciodată

Dacă mă iubeşti, învaţă-mă să mor

în timp ce îmi spui o poveste

despre Orinocco, uriaşul, purtător

de zei, hoituri şi vapoare,

cel ce-şi are izvorul în inima ploii

Dacă mă iubeşti, învaţă-mă să mor

când cade trăznetul în munţi

şi ciobanii, încărunţiţi de drumuri                       

în căutarea oilor pierdute

se strâng îngânduraţi, sub semnul crucii

Dacă mă iubeşti, învaţă-mă să mor

cu surâsul pe buze,

când viscolesc cireşii floare albă,

splendida floare a lipsei de măsură,

a rodului bogat ce va să fie.

Învaţă-mă să mor, când vântul încă

îmi trece, jucăuş, prin păr

să mor, fără să-mi pese

de mâna descărnată

ce-mi smulge măruntaie

Învaţă-mă să mor,

Voi şti

că mă iubeşti!

 

Pacatul Evei, acril pe panza

artist  Dorin Macovei

 

“Definitiv”, cuvântul – ghilotină

Apa,

            salcia

                        şi banca de sub salcie

ne aşteaptă

să reaprindem din adânc

incendiile de ieri…

azi, umbrele

au toate-acelaşi nume:

“definitiv”, cuvântul – ghilotină

păpuşarul

smuceşte sfoara,

taie-n carne vie

îngustă-i puntea zilei între nopţi…

înfriguraţi,

ne strângem în de noi

sărutarea

are gust de-adio

plutesc pe ape nuferi răcoroşi

curge ziua,

geme…

e şi acesta un dar, darul

de-a şti

că eşti nimic, în crunta

fragilitate-a clipei

frumuseţea

ne lasă câteodată s-o atingem

dar niciodată

s-o apucăm, s-o ţinem…

ne clătinăm

peste abisul dintre gânduri

Apa,

            salcia,

                        banca

ochii tăi,

            ochii mei…

oglinzi,

                                    în oglinzi,

                                                în oglinzi…

 

 

autor  Anca Tanase

 

Scrisoare deschisă / Plimbare cu trăsura / Inima cioplitorului

Scrisoare deschisă

Stimată doamnă, pic de somn

Şi veştile mă întristează

Că vine iar acelaşi domn

Şi-mi bate-n uşă la amiază

Lăsaţi-mi draperia trasă

Şi storurile fără fantă

Că vin tristeţi care m-apasă

Cu energie radiantă;

Şi nu-nţeleg ce tot îmi spune,

Adesea bate din picior

Eu bănuiesc că nu sunt bune

Aceste vorbe care dor

I-am arătat şi buletinul

Da-mi face semn c-o să se-ntoarcă

Şi-am să m-ascund ca arlechinul

În nu ştiu care colţ de zarcă;

Stimată doamnă, cer iertare

Că noaptea mi s-a făcut ziuă

Şi m-au pisat atâtea tare

Cum se pisează grâu-n piuă:

Aş vrea să dorm şi nu mai pot

Că mi s-a suspendat permisul

Patrulele precum socot

Vor cere să le spun şi visul

La care încă n-am ajuns

Că patul meu e prea departe

Şi vine frig şi m-a pătruns

Că geamurile vieţii-s sparte

Plimbare cu trăsura

Te-aş invita iubito-n trăsură pe la şase
Să facem o plimbare cu storurile trase
Când soarele apune în suflete solemn
Trăsura e din cronici şi caii sunt din lemn;
Avea zapis, plimbarea-i permisă doar pe seară
Dar vezi că vizitiu-i ca la muzeu, din ceară
Şi se fereşte straşnic să calce pe termite
Căci datoria lui atât e: să imite
Cum şi noi suntem două plăpânde imitaţii
De care n-au să ştie vreodată invitaţii;

Să-ţi ceri bilet de voie căci părăsindu-ţi locul
Figura de ansamblu, n-o afectează jocul
Să-mi spui ce ai de spus discret şi pe şoptite
Cum picură tăcerea în seri din stalactite
Să te menţii în formă, vom merge doar la trap
Aş vrea să fii atentă şi semn să-ţi fac din cap
Că inima nu are de ce să ne palpite:
Noi suntem manechine cu arcuri ruginite

 

Inima cioplitorului

După moarte oamenii i-au zidit în grabă

un muzeu impunător

şi toate obiectele sale mărunte

adunate acolo

Inima lui trebuia expusă într-un recipient

să-l simtă măcar de acum înainte

mai aproape de ei

o inimă bătrână şi plină de cicatrici

Înaintea vernisajului însă cineva grijuliu

a înlocuit-o cu una tânără şi viguroasă

aparţinând unui donator necunoscut

decedat în împrejurări neelucidate…

autor ion untaru

Citindu-l pe Esenin printr-o picătură de ploaie / În braţele himerelor femei / Aşteptare

 

   Citindu-l pe Esenin printr-o picătură de ploaie

 

 

ploile îţi albesc ochii miraţi

când eu te văd printr-o picătură de ploaie

lentilă prin care-ţi citesc

sufletul ce mă încolţeşte ca un imperiu

de gâfâie Moskova prin clopote

cu dangăte prelungi ca un imperiu de viaţă

lungă cât o bătaie de pleoapă,

 

de aici înainte

băile de lumină ne transformă în mesteceni

şi ne aşează în tabloul de deasupra

patului

pe care îl vedem numai atrunci

cînd degetele ploii trezesc ţarii

răciţi de curentul ce vine pe sub uşă

dinspre Europa.

 

 

 

In braţele himerelor femei

I-a îmbătat furtuna pe-ai noştri bărbaţi

Legănaţi de valuri,de fulgere străpunşi,

O tulbure maree se-ntinde până marţi

Când în miezul apei marinari se lasă unşi.

 

Cum le pluteşte vina-n jurul frunţii

Că pe tăcute râvnesc la alte mirese

Şi-n porturi cu luna pe-ntunecimea punţii

Dorm în braţele de ceaţă ale femeilor alese.

 

 Aşteptare

 

Ograda cu nuc sub ceaţă plutind,

Mic voievodat la marginea râului,

Primăvara în roua căzută din frunze,

Case din lemn îşi spală ferestrele,

Nestatornice ochiuri în nopţile de veghe.

Când trifoiul decide vara,

Când pentru răcirea fontelor solare

De la brâul zilei

Mama aduce apă de la fântână

În cumpenele doniţelor de fag,

Doi ochi ai mei, doi umeri ai mei,

Lăsaţi-vă-n aripile primului vânt

Care merge spre casa

Unde mama, cu mâna dreaptă-a surorii mele,

Găteşte sub cumpăna zilei

Pentru întoarcerea mea abia licărind,

Un dor al ei.

II

Şi seminţele trec în neştire peste artătură

Şi-n neştire brazdele rămân grele,

Iar pâinea a crescut peste mejdină,

Mirosind a ploaie măruntă.

Aici sub snopul de raze, în mierea soarelui,

Se-ntoarce amurgul în verdele dintr-o tulpină.

Aşteptând, trec nodurile nopţii peste zări

Şi cocoşii îşi pregătesc cântecele melancolicelor deşteptări.

III

Tata despică inima nucului,

Tata despică inima mielului

Şi focul umple ograda de umbre,

Focul mielului se varsă-n pământ.

Tata se aşează în capul mesei cu toată livada,

Împărţindu-ne din feliile inimii

Şi sângele mielului ne curge pe barbă-n jos,

Şi sevele nucului se preling în brazdă,

Răcorindu-ne explozia verii din piepturi.

În micul voievodat de la marginea râului

Seninul are la rădăcină fântâna,

Frunzele legănându-se mă cheamă

Şi respiră adânc între cer şi cumpăna ei.

Apoi acolo, în lăzile de zestre ale mamei

Din podul casei, răsfoind mirosul de nuci

Şi caietele, gândesc la trecerea iute a toamnelor,

Timpul rămâne pe lucrurile din podul casei

Copil

Ca mine în rugăciunile mamei.

IV

Coloane de dealuri cu ferestre,

Satul ca o licărire suie,

Norii în pâlcuri aleargă din casă în casă

Sub soare via îşi fierbe mustul

Şi apele macină în turbine lumina,

Mama tot mai aduce răcoarea fântânii,

Sora mea tot coase batiste şi faţă de masă,

Tata ciopleşte carul

Pentru întoarcerea mea acasă.

 

autor    Al.Florin ŢENE

exerciţii de sinceritate – scală

exerciţii de sinceritate – scală

 

 

apa care ne compune

colorează orizontul

propriu

doar gândul

bucuria împărtăşirii aduce

nuanţe

după puteri

răsfrângem

asupra celorlalţi

propria urcare ori prăbuşirea

ne aparţine

oglinda în care privim

la suprafaţă

în interior

sau dincolo de noi

 

exerciţii de sinceritate – întrebare

 

în totalitate nu cunosc

pe nimeni nici

pe mine doar frânturi

şi

spaţiul necuprins

speranţa

are timpul cuib

leagănă iluzii

decoruri în spirală

când devin coajă

mai ştiu dacă

am avut vreodată miez

 

 

avers vs revers

mi-am înălțat inima
dezrobindu-mă de așteptări
fără să număr trădările
vorbesc
despre încredere
o singură dată
știu
tot ce spun
poate fi folosit
împotriva mea
să nu-mi fiu
mi-am ascuns inima
și nu m-am putut recunoaște

din ” Valuri Luminate „,

Acum şi pomul vieţii a încremenitÎn iarna din privire, şi gheaţa o sărutăCu ramura o mie.Spre înalt, cu pleoapeleNinse adoarme.Şi zarea zâmbeşte tacut.   Eu doar am vrut să-l privesc şi atât.     În mine însă, copacul a pus o lumină Mie, Dumnezeu, prin cuvânt, Mi-a dat armura.Sunt pomul vieţii tale, Sunt sărutul, sunt lacrima aceea fierbinte.   Eu doar rătăcesc şi Dumnezeu e înainte. autor Marilena Cercel

Poeme în proză II / Călători în munți

Poeme în proză II

Prietenul meu e pictor de anotimpuri.Atelierul lui e în Valea Cocorilor.

Ziua ochii lui amestecă culorile pe paleta cerului.Noaptea doarme în

Orașul Curcubeu,pe pat țesut din sclipiri de oglinzi înrămate cu amin-

-tiri despre viitor.L-am întâlnit pe unul din podurile Senei.Picta  ochiul

dechis al soarelui peste toamna târzie din vitrina unei cafenele.De câte

ori îl întreb cine este îmi răspunde:sunt punct de culoare mirosind timpul

în jocul sferelor rebele.

                                        ***

Umbre,ziduri,voci,silabe țesute pe buzele aspre ale prezentului.Pași,aleea

sub privirile ochilor fără pleoape ai actorului de piatră.Dincolo de liniște

o suflare de vânt așteaptă furtuna.Dincolo de furtună ziduri,voci,umbre ce

își răsfoiesc trecutul.Culeg de jos nasturii căzuți de la haina cu imprimeuri

alb-negru a timpului.Îi voi duce la muzeul meselor rotunde.Aici se așează

vântul după furtună,aici rătăcesc pașii celor veniți să caute cuvinte în urne-

-le viitorului.

Călători în munțiAm auzit iarna cu voce de lup

       La ușa omului cu cetină din munți

       Am văzut-o apoi

       Era încălțată cu scoarță de stejar

       În păr avea conuri de brad

       Pe care dormiseră nori

       De la răsărit până către seară

       La gât avea înșirată ghindă

       Pe care își găsiseră culcuș călătorii din munți

       Era iarna așa cum o știau bătrânii

       Umbla cu brațele încărcate de nămeți

        Și îi înălța să șadă cuminți

        Pe umerii munților

        Își învăța apoi vântul

        Să își arunce mantiile  de gheață peste pâraie

        Și asternea pături albe la picioarele cerbilor-

        Mereu călătorii din munți.

        Era ea,iarna,așa cum o știau bătrânii.

autor Farcas Narcisa Liliana

Ca un ecou

Își privea ceasornicul
prea repede ajunsese trecutul departe
programul era pe sfârșite
și ochii s-au închis
nu avea cum să întârzie
semnase în josul cuvintelor prescrise

umbra înaltă se topea până la ultima picătură în lumina lumânării
nimic
apoi totul era reluat ca un ecou.

 

autor Cristu Georgi

în noaptea aceasta

ar trebui să cobori luna
să mi-o aşezi scântei în plete
şi dacă este înnorat
întunecă-mă cu dorinţa ta
subjugă-mi trup şi suflet
şi fă-mă să-ţi rostesc numele
iar și iar
ca într-o rugă păgână
cu ochii largi şi  aprinşi

mult prea multă deznădejde
mult prea multă durere
 ai adunat sub pleoapa-ţi obosită

 lumina farului
 fată morgană
 se scufundă în valul cald
 dezvelindu-şi neruşinată coapsa şi sânul
 poseidon zâmbeşte şiret
desfăcându-și oceanele din chingi

în larg marinarii
se îmbată cu lună şi absint
înjură amarnic de mamă
şi de iubită necredincioasă

nisipul este fierbinte
şi valul îmi mângâie glezna
cuminte cuprinsă în pumnul tău

în noaptea aceasta
ar trebui să ne asfinţim deznădejdile
să trecem prin toate gradele de disperare
să bem nectar din cornul lunii
şi să facem dragoste

nu crezi?

 

autor  Nuta Istrate Gangan

regrete în fugă

 

un sfârșit oarecare și-a întors fața pe dos
a văzut din afară singurătatea lui
sărbătorile și secretele
a văzut femei plângând și copii mirați
bărbați dând din umeri și violând
bărbați mințind și înjurând
a văzut bătrâni privind la fereastră oftând
nepăsarea ploilor tinere de vară
dar mai ales a văzut dureri în egale iubiri

i s-a făcut sfârșitului milă
și a întors pe dos suferințele
dar a urmat doar tăcere
țipetele se priveau și amuțeau
se rupea lumina în ochi
și lacrimi de regret tăiau fața sfârșitului
pentru că știa ce mult timp a stat în fața omului
el simțea cum se făcea trup
și cum se scurge otravă pământului

 

autor Dorina Şişu 

chibzuinţă

în ochiul meu stâng

îşi târăşte tăcerea

un cerşetor cu

obrazul albastru

caută lumii o vină

pe sub solzii mei

trec batalioane

gata

lupta

bârfa

minciuna

femeile uşoare

bărbaţii aroganţi

arestaţi vărsătorii de vise

viaţa asta chiar

la toate

s-a gândit

 

autor  dorina neculce

Frângeri

am bântuit o viață întreagă
scormonind cu disperare la temelia semnelor de întrebare
am visat păsări albe

surpau adevăruri mutilate
dar
soldații mei de plumb
n-au primit nici măcar onorul

am cotrobăit prin caverne în care falsitatea
făcea echilibristică pe lama bisturiului ce retezase ultima speranță
stalactitele purtau lilieci în păr jurând că  a venit primăvara
dar
santinelele mele anunțau dezertări

cu mâinile  goale
mi-am extirpat tumoarea
am tras spre mine arzânde veri
și-am respirat despletite candori de maci ce-și frâng trupul
mi-am dus surâsurile printre colți flămânzi de viață
și le-am predat necondiționat

 

autor violeta florentina ion

Apa care va înflori deşertul

 

– O femeie ca tine merită
toate particulele din lume!
îi spuneai
în lumina unei seri de noiembrie.
– Depăşeşti toate visele,
te pierzi în mine, îţi ştiu scânteia,
de unde şi cum se-aprinde!

În visele tale, în balansul zorilor,
prin ritmul fiecărei respiraţii,
în suspinul umbrelor, în taina pietrelor,
în izvoarele incendiate cu pasiune,
în cascada gheţarilor,
în fâşii adânci de fiorduri,
în conturul plecării prin ea,
cu zâmbetul florii de nu-mă-uita,
o simţi, simţindu-te,
atingi stări, ridicându-te.

Încă nu o ştiai, doar o intuiai,
– flăcăra ta vie –
la răscrucea
din călătoriile sângelui tău.
Nimic nu poate schimba fusul destinului!

O poveste uitată care-ţi picură,
în cercuri concentrice,
pierdută-n adâncuri, în lumina lunii,
– apa care va înflori deşertul
în câmpia roditoare,
acolo unde
va trezi speranţa soarelui.

Nu toţi scriu poveştile pe pietre,
nu toţi ştiu
că fiecare piatră are atâtea straturi
şi tot atâtea poveşti.
…………………………………………..- ……….
În jocul de lumini, priveşti răvăşit,
pe fereastra timpului, într-un alt decor.

Întrezăreşti o scară,
o masă prăfuită,
o frunză dezbrăcată de vânt,
o oglindă în care te găseşti uimit,
o scrisoare pentru tine,
al care-i scris i-l recunoşti,
o ramă ovală cu-o poză îngălbenită,
un cufăr
şi-un tablou scăldat în voalul
razelor de lumină caldă
pierdută-n umbra profilului tău.
– proiecţia ei în timp
pe care vrei s-o trezeşti la viaţă –
…………………………………………..- ……….
O pierdere şi-o regăsire, dorinţa atingerii
ce trece
prin bariera unui timp şi-a spaţiului,
o promisiune-legământ
– iubirea
şi viaţa îngemănate-n spirala luminii –
ce se roteşte-n echilibru
ca frunza între cer şi pământ.

 

autor Irina Lucia Mihalca

Lemnul viorii

Am rostit cuvântul
în amvonul pădurilor de paltin
ascultând
lemnul până-n fibra viorii.

Fiecărui copac i-am şoptit
sunetul adăugat în auz
chiar dacă limba nu era coaptă
şi nu va vorbi niciodată.

Conjur frunza şi verdele înalt
sunetul inimii să însemne
părţi uscate rupte de tăcere
pe umăr lângă bărbie puse.

Din trupul subţire fără aşchii
pe care lumina alunecă
deasupra cutiei cu întuneric,
cântecul mângâie inimi flămânde.

La sărbători unde îngerii petrec
bucuria şi durerea împreună
lasă loc jocului şi uitării.

Aici singurătăţile se întâlnesc,
fac schimb de râsete şi lacrimi
bând fericirea din cupe.

 

autor  Llelu Nicolae Valareanu

O lacrimă topită în geana unui astru

Îţi simt în gând dogoarea în fiecare seară
pe trupul meu teluric brăzdat de anotimpuri
şi-mi picură în palme din ochii mei de ceară
o vagă amintire venind din alte timpuri.

Şi-am tălpi în plumb turnate, străbat cu greu nisipuri,
un dromader ce-şi duce păcatele în spate,
văd oamenii aiurea cu forme fără chipuri,
au mâinile a rugă spre ceruri îndreptate.

Iar aerul e roşu şi-o ceaţă cenuşie,
bolnavă grav de ură ucide-un cer albastru,
iubito, lumea noastră e-o pată sângerie;
o lacrimă topită în geana unui astru.

 

 

autor   Ioan Gelu Crisan

Cuvinte despre Eminescu / Singurătatea mă roade ca un bocanc de soldat

 Cuvinte despre Eminescu 

 

Părul lung al poetului încâlcise pădurile

un mormânt visător îi trecea pe sub pleoape

poate cânta cenuşa ce o purta în el

când oglinzile veneau să îl caute-n ape

 

iarba tremura ca o femeie care-a ucis

în păsările oarbe ningea şi era frig

el asculta cum se desparte lumina de lumină

ţinând în mână palidul câştig

 

lumea îi tremura mereu pe limbă

nici o fereastră nu voia să îl audă

cu-aceiaşi greieri iarba-l căuta

noaptea-i cădea pe umeri ca o hlamidă udă

 

cineva trântise o uşă sau o petală căzuse

prin el zvâcnea pământul ca o taină

ducea în braţe-o carte sau un prunc?

vai, ocrotea zăpada cu propria lui haină

 

 Singurătatea mă roade ca un bocanc de soldat

 

Întuneric pe străzi

întuneric în case

 

doar în gura poetului

este lumină

 

în această seară

ploioasă de toamnă

 

singurătatea mă roade

ca un bocanc de soldat

 

şi nici nu mai ştiu

ce gust are pâinea

mâncată împreună cu tine

 

 

autor  Rodian Drăgoi

Ce faci, măicuţă? / Simfonie în alb…/ Îţi scriu, Mărite…

 Ce faci, măicuţă?

Se lasă umbre-n insula durerii

Îmi zboară gându-n satul dintre munţi

De-tâta sete albă-n faptul serii

Şi ochii-mi deveniră-ncet… cărunţi.

 

Ce faci, măicuţă, cum îţi depeni dorul

Ce fir şi din ce caier astăzi torci?

Te simt, măsori cu paşi mărunţi pridvorul

Şi tristă-ngâni: „fetiţo, când te-ntorci?”

 

E iarnă grea şi-n sat se lasă seara

Dansează flăcări peste lemne ude

Mai latr-un câine care-şi ia ocara

Trudeşte geana-ţi lacrime s-asude…

 

Mai iei o carte… şi-ncă una-n mână

Citeşti, sperând să treacă timpu-n grabă

„Of, Doamne, de-ar mai trece-o saptămână

Şi luna asta albă din ogradă!”

 

Priveşti în gol, singurătatea-ţi doare

Ce mult ai vrea ca să ma ai acasă…

Când eu, pribeagă-s pe un ţărm de mare

Dar vin curând, măicuţa mea frumoasă!

 

Limassol, Cipru, 16 ianuarie 2013

 

Simfonie în alb…

Simfonie în alb… visul de-acasă

Cedri din Troodos topindu-şi veşmântul

Gheţuri trudind să ucidă cuvântul

Stropi de sudoare pe frunte-mi apasă.

Căldură în suflet, alb în privire

O insulă rece, ce iarnă sihastră…

Marea cântând simfonia albastră

Ruine ce-ascund poveşti de iubire.

Destine strivite în mituri străvechi

Zei şi zeiţe râvnind „paradisul”

Vise ce mor înecate-n abisul

În care nisipul şi marea-s perechi…

Scriu cu petale de floare de nalbă

Cumintea-mi trăire, dragoste lină

Nouri se zbat dar mi-e inima plină

Notele-ngână partitura mea albă.

 

Limassol, Cipru, 13 ianuarie 2013

Îţi scriu, Mărite…

Îţi scriu, Mărite, astăzi te-ai născut
Cu plecăciune versul meu îţi dărui
Nicicând sfârşit, Tu, veşnic început
Cu slova-ţi vie lumi haine nărui.

Cuvântul Tău de-i răstignit pe cruce
În trăitor Luceafăr se-ntrupează
Când bâjbâim prin neguri, el străluce
Limba română, dulce, luminează.

Plopi fără soţ visează-ţi iar alintul
Şi-un bucium trist, jelind pe dealuri, sara,
Cu doruri ninse leagănă-te vântul
Iar Doina-şi curge-n vaduri lin povara..

O, rămâi Tu, o dragoste sublimă
La steaua care-a răsărit Cuvântul
Şi dacă treci punţi limpezi te lumină
Mărite Domn al limbii noastre, Sfântul!

Iubind cu-ardoare, gingaş, Floare-albastră
Stârnind cu versul tău şi-n stânci fiorii
Oglindă, Lacul din privirea noastră
Eminule, eşti glorie-ntre glorii!

 

autor Georgeta Resteman

Negaţii aperceptibile

când umbrele sunt mai înalte decât făpturile copacii ascund roadele
pârguite de luna plină în ungherele timpului
……………………………………………………………….
ochii rotunzi de visuri îşi leapădă pleoapele la margini de cer
nu mai e timp pentru vis!

păsări rătăcesc triluri albe peste câmpul aprins de neliniştea macilor
nu mai e timp pentru cântec!

aripi se târăsc peste inimile descompuse de ploi în particule translucide de iubire
nu mai e timp pentru zbor!

necuvinte deschid ferestre spre infinitul împietrit în roşul unui apus de lume
când umbrele sunt mai înalte decât făpturile
nu mai e timp pentru vis
nu mai e timp pentru cântec
nu mai e timp pentru zbor…

 

 

autor  Ella Franc

Antananarivo! De ce? De aia (II)

Mă uitam pe geam, să o văd
pe necunoscuta aceea
cum urca nişte trepte,
căzută pe gânduri,
cum, din când în când,
se întorcea cu faţa spre mine
şi mă fixa cu privirile ei
de sticla ferestrei,
gata să mă sfredelească
cu-albastrul ochilor săi
până la inimă,
ca pe un fost amant care
n-a izbutit să o facă

 

după chipul şi asemănarea
unui creator.

 

Şi-atunci, da,
îmi spuneam în gând,
în sfârşit,
a aflat tot ce ştiu
despre ea de la
poemul meu Antananarivo
care, până la urmă,
şi-a eliberat într-însa
cuvintele

 

cu un urlet,

 

iar ecoul său
n-a întârziat
să-i tremure mâinile
şi să o lase de fumat

 

pe necunoscuta aceea
cu ochi albaştri care
ştia deja totul,
dar nu mai putea face nimic,

 

nimic altceva decât
să tot urce şi urce
nişte trepte
spre baltă,
cu ochii adânc
înfipţi în pământ.

 

Mă uitam pe geam şi o vedeam
cum urcă treptele,
căzută pe gânduri;
din timp în timp,
se oprea,
să-şi tragă sufletul,
sau poate un glonte în cap,
apoi îşi continua ascensiunea
spre balta din ceruri,
vorbind la telefon cu
dumnezeul său –
cel mai mare interlop din Balcani;

 

din urma ei  se ţinea de
mână cu umbra
mirosul acela specific de
femeie ce trece
pe roşu
şi asta nu putea să însemne
decât un lucru:
că nu va face nicicând un copil
după
chipul şi asemănarea mea

 

şi că inima ei, printre lacrimi,
sângerează al naibii de tare.

 

 

autor  Bot Eugen Iulian

viața e un asasin plătit Nichita

 

brusc  am încetat să mă întreb

de ce zboară păsările

de ce se prăbușesc avioanele

într-un moment în care

toate semafoarele arată roșu

și iubirea e doar o stare de alertă

sau un subiect tabu cu doi oameni

în ipostaze șocante

care trăiesc unul în celălalt

separându-se doar cât să iubească.

 

brusc am încetat să mai fiu

centrul universului

moartea a devenit o poveste

de adormit copiii

ca o trusă de prim ajutor

la care apelezi

când se sufundă Titanicul

viața e un asasin plătit Nichita

îți amintești cât de mult te-am iubit?

 

autor  Bianca Dan

Vizită în Limbă străină / Guido, lasă parcul gării

 Vizită în Limbă străină

în jur ceilalţi
printre cuvintele străine şi înstrăinate
graiul pierdut
ca pantofii rămaşi prea mici

păşeam cu disperare, rotund,
în noii pantofi mari şi necunoscuţi
ca într-o fîntînă adîncă
fără găleată

ochiul nu se lovea de lumină
iar glasurile roiau pierdute
în pâlnia ecoului decedat

gurile oaspeţilor arcuiau între ele
jocuri (jocul înţelesurilor (interzise)

erai printre ceilalţi
fără să te ţin minte o boabă
mi-amintesc numai că
dacă m-ai fi iubit
privirea nesfîrşit mătăsoasă
ar fi spart silabele necunoscute
în mii de fărîme
ce s-ar fi aşternut moale
deasupra fricii.

 

Guido, lasă parcul gării

Guido, întoarce-te acasă
Lasă parcul gării
Gol de tine
Şi vino
Va fi bine…
Vei vedea…
Dar Guido
Hai acasă.
Mîinile tale
Sunt negre
Şi atât de neliniştite.
Ai primit o scrisoare,
N-am deschis-o,
Nu poţi să o laşi
Fără răspuns…
Guido,
Mîncarea este mereu
Caldă pe masă.
Profesoara de germană
M-a întrebat de tine,
I-am spus că eşti bolnav,
Palid, cu ochii tulburi
Şi ai mereu nevoie de bani
Să-ţi cumperi
Praful acela blestemat.
Câinele flămând şi însetat
Te urmează pe aleile parcului
Unde colcăie bolnavii
Cu mâinile negre
Şi ochii pierduţi.
Maşina verde a poliţiei
Aşteaptă neputincioasă
Vre-un dealer.
Şi tu Guido…
Hai acasă.
Am îmbătrânit repede
În ultimele trei luni
Trebuie reparat gardul
Vecinul a murit
Săptămâna trecută
Şi berzele de lângă poartă
Au plecat Guido.
Vine iarna
Şi tu cu mâinile tale negre
În care acul nu mai încape.
De ce nu vii acasă Guido ?
Aştepţi maşina roşie
Cu înlocuitor de cocaină ?
Nu mai ai bani ?
Sau… poate…
Te-ai hotărât
Să vii acasă
Guido

 

autor Gabi Schuster

fleurs de camomille

să număr cărțile din bibliotecă să povestim o carte pe care am citit-o amândoi să răcesc să strănut să-mi faci ceai de mușețel să mă-nfofolești bine sub plapuma de lână să respir greu să visez să am coșmaruri să mă liniștești să fie dimineață să prăjim pâine să ascultăm guerrilla să citesc reviste proaste să rup pagini să fac avioane de hârtie să zburăm în tibet să beau lapte de iac să-mi speli hainele să-mi calci cămășile să luăm lecții de dans să ne imaginăm cum o să îmbătrânim să fie iar dimineață să fie altă dimineață să ne urcăm în mașină să mergem la praga la toulouse la dublin să vizităm casa lui beckett să cred că sunt un mare scriitor să cred că tu mă crezi un mare scriitor să te țin de mână să fii uimită să am grijă de tine să ne doară picioarele să-ți cumpăr parfum și flori să ne oprim într-un pub să ne-mbătăm să râdem cu poftă să ne facem tatuaje idioate să regretăm să râdem iar să ne pierdem pe străzi să numărăm stele și alte nimicuri să mă dai cu cremă pe față să-mi adormi pe umăr să-mi amorțească umărul să mă trezesc primul să pun de cafea să mă cerți că fumez să mă las de fumat să fii dezamăgită că iar fumez să-mi spui că n-o să-mi mai vorbești să mă ameninți să te mint să-mi vând mașina să mă rad în cap să ne plictisim să am crize identitare să învăț swahili să uit tot ce e de uitat să-ncerc să-mi aduc aminte să te strig să vin să nu plec să nu pleci să aștept să-mi crească părul să mă liniștești să gătim sâmbăta să vină prieteni la cină să bârfim să te văd în rochia ta albastră să-ți dau jos rochia albastră să-ți adulmec cu buzele pielea să-ți desenez imagini vulgare pe piele să te iubesc să uităm să uităm să uităm să fie iar dimineață să număr iar cărțile din bibliotecă să le fi citit amândoi pe toate să răcești să-ți fac ceai de mușețel să te-ntreb dacă mă mai iubești să adormi să adorm să o iau de la capăt în fiecare zi să trăiesc precum aș vrea

 

autor Gabriel Bota

andromeda

la început am scris poezie pentru că îmi
apăreau elefanţi de cristal pe cerul albastru
dar m-am oprit. am zis că nimeni
nu mai cultivă asemenea îndeletnicire
falimentară. pe la 35 de ani într-o carte
am găsit un călcâi.

m-am apucat iar de scris. am cunoscut
o grupare am stat de vorbă cu ei am încercat
să mă scutur de fum să nu pierd nopţile
am tipărit câteva cărţi şi am început să citesc
mai mult ca să nu mă fac de râs.
am cunoscut chiar şi poeţi îndepărtaţi.

acum am ajuns să cred că prea multă
lume scrie versuri din nemişcare şi greaţă.
desigur avem totdeauna nevoie să ne mai creştem
respectul de sine când disperarea inundă
cartierul. iar poezia e indiscretă ca degetele
care ating geamul în spatele căruia e linişte.

 

autor  Iordache Dan

Aşteptând venirea serii…

 

Dă-mi un motiv pentru a aştepta venirea serii,

poate motivul că în arşiţa zilei toţi s-au ascuns în spatele obloanelor

şi nu ai avut cu cine schimba două vorbe,

sau poate motivul că teama te-a oprit să măsori

caratele umbrei pădurii din faţa ta

alegând să te opreşti la umbra unui copac rătăcit,

sau motivul de a continua să cauţi un motiv

pentru a aştepta venirea serii

ar putea fi un motiv să rămâi aici

 

 

autor maria postu

dintr-o femeie care mi-a dat naştere

la sfârşitul rochiei tale pădurea îşi încolăcea braţele

păsărilor despărţite în silabe ca un cârd de răspunsuri

treisprezece cuvinte numărate în căderea unei alte mâini

în care am sculptat un glas de femeie

te-au scuipat într-un roi de cerbi cu tălpile goale

literă

neîmblânzită în niciun obraz în iubire îţi curge strigăt

din răspântia coapsei unde ţi-am strivit lumina

şi cuvântul ascuns în piele

 

ce absurd este să fii om ca un capăt de lume

cineva să coboare din tine fără niciun rost

tu să mergi mai departe puţin mecanic

iubito,

nu ştiu cu certitudine dacă dumnezeu este locul

unde am coborât din tine

sau dacă este sfârşitul unde trebuie să ajungem

oricum ar fi moartea seamănă izbitor

şi cu unul şi cu celălalt

 

autor DANIEL DĂIAN

Carnea mea caută căldura versului tău / Doar amintirea aripilor / Stau pe marginea unei lacrimi

Carnea mea caută căldura versului tău

 

Pe aici nopţile

sunt tot mai lungi şi mai reci

carnea mea caută căldura versului tău

 

albele mângâieri

cu care m-ai învelit la plecare

s-au zdrenţuit

 

genunchiul dezgoleşte trecutul mărturisit

 

acum frica loveşte fără milă pereţii

toamna-n oglindă se sparge în ţăndări

 

pe buzele mele îngerul a ruginit

şi nici măcar nu ştiu

cum să ies din lacrima aceasta

care tot mai tare mă strânge

 

 

 

Doar amintirea aripilor

 

Pe stradă doar nevăzuţi trecători

şi doar amintirea aripilor în umerii mei

 

luna îşi sparge singurătatea-n fereastră

 

nerăbdătoare aştept trenul

cu clipe de halte uitate

 

şi mă visez

culoare răsfăţată

în secundele privirilor tale

 

Stau pe marginea unei lacrimi

 

O altă noapte

prinde rădăcini în palmele bătrânului

plecat din fotografia aceasta

 

pe străzi neştiute

un poem cu plâns de copil mă tot caută

 

singurătatea alăptează frica din mine

 

stau pe marginea unei lacrimi

şi ascult

cum lanţurile strigă o femeie frumoasă

pe nume

 

chiar acum tu intri în casă

ţinând o iarnă albă în braţe

 

fericită

mă furişez sub pleoapa ta stângă

şi plâng

 

autor  Marilena Apostu

Poeme de Bogdan Dumbraveanu

Despre greşeli

vru să-şi facă o cafea şi îi ieşi o placintă,

vru să scrie un poem şi îi ieşi un avion de hârtie,

vru să compună o scrisoare de dragoste şi ieşi un comentariu literar,

vru să-şi îmbrace o rochie şi se trezi într–un costum de cowboy….

vru să-şi bată iubitul care râdea de ea alături

şi se surprinse îmbrăţişându-l, sărutându-l

vru să se lase cuprinsă de disperare

dar se pomeni râzând …

căci ştia, de la un mare irlandez ,

că e vai şi amar de femeie care nu a învăţat să

greşească cu graţie ….

 

Cu cealaltă

de multe ori

îşi dădea seama că

în ea există o hoaţă de

femeie care

foarte des

îi trăieşte sentimentele

îi deturnează gândurile

îi foloseşte ideile

îi fură iubiţii

o vreme încercă să scape

de ea…

nemaiavând sentimente, gânduri, idei, iubiţi…

până nu mai putu să îndure această

penitenţă

“asta nu e viaţă “ îşi spuse ea

şi negăsind altă soluţie dea nu fi furată

se hotărî să împartă totul cu cealaltă

după ce au vorbit

şi şi-au împărţit totul

începu să se înţeleagă cu străina

uimită să vadă cât îi este de asemănătoare

chiar dacă era mai naivă

şi uneri mai necizelată

cu timpul au ajuns să se cunoască

foarte bine astfel că nu mai ieşea niciunde

fără ea

nu mai rezista

o zi fără glumele şi poveştile ei

 

Cuvintele, tristeţe inexplicabilă

şi iarăşi dureroasa problemă a cuvintelor

incapacitatea noastră

de a le da o viaţă sigură

de a le oferi o durabilitate

de a le pune sub acoperişul unei gramatici

indestructibile

de a găsi un ax sigur de semnificaţii

care să le centreze

existenţa fragilă

dar, noi, işi spuse ea

într-un moment de tristeţe

inexplicabilă,

noi nu avem nici măcar viaţa cuvintelor noastre

care se pot strecura

pot supravieţui sensurilor

ce le agresează ori din contră

le desmiardă,

pot ele însele să ne centreze ori să ne arunce

în hăul incertitudinilor sumbre…

astfel încet

reuşind să înţeleagă

adevăratul raport de forţe

dintre om şi cuvânt

îşi dori un animal

un câine, o pisică, sau chiar un cal

cu care pentru o vreme

undeva într-un aer curat şi puţin aspru

pe fondul sonor al unui

râu de munte ori al unei cascade

să înveţe tăcerea binefăcătoare întreruptă din când în când

de precizia, concizia şi certitudinea

unei exprimări nearticulate…

şi bineânţeles râsul adevărat ,

râsul pur, neprovocat

de glume îndoielnice

 

 

Constatare hieratică

am pierdut tot mai mult
gustul pentru enigme
şi asta mă fericeşte pentru
că ştiu să te pictez
oricât de clar ţi s-ar împăienjeni
obscurul în carnea rozalie
ce o porţi de la renaştere
încoace

pe care ţi-o dai cu deodorant
ladyspeedstick şi pe care dacă
nu ai parfum ţi-o înmiresmezi cu aftershave-ul
meu primit cadou de la mătuşa din America

de câte ori să-ţi spun iubito
dragostea chiar dacă e marfă de import
nu e una de contrabandă

ci de sarabandă(în general poemele bune
se termină cu o rimă neaşteptată, care îţi cade
pe terminala nervului gândirii precum o epifanie
pe dovleacul din care ce bună plăcintă făcea bunica ,
de aceea nu includeţi acest comentariu
în poemul propriu-zis)

Dimineaţă aproape matinală

nu vreau să-ţi împarţi doar
trupul cu tot cu ţâţe,
ţigările, cafeaua şi deodorantul
cu mine, până aici e tot
ce-ai făcut şi cu ăla de boceşte prin baruri
după jumătatea lui de orgasm liric,
îmbogăţit cu toate prozodiile
postrenascentiste…
nu vreau să mor
ca un fraier de pe youtube
înecat în efervescente
poluţii ieşite din termenul de garanţie,
după ce aşteptându-te
am confundat pisica neagră
cu aparatul de bărbierit,
cratiţa plină de ulei încins
cu apa de colonie,
ori neasemuitul viţel de aur ilfpetrovian
cu vaca aia de la colţ încotoşmănată
în blana vulpoiului cu care am ras aseară
o juma de whiski, pe banii lui
ca să mă plâng de lipsa erotismului
sentimental în societăţile postmoderne
vreau mult mai mult
precum şi o piersică coaptă
drept amintire a ultimei noastre
descinderi în raiul ăla unde merele
s-au demodat
draga mea
ai grijă să nu mai miroşi a livadă

Defecţiune tehnică

vine un moment în viaţa
unui coleric nervos aşa cum sunt eu
şi pe deasupra, astrologic,
chinuită alcătuire de peşti cu săgetător

când i se strică mouse-ul computerului
şi vă spun că nu vreau să vedeţi acest tragic timp
în viaţa unui om care nu are răbdare
nici să doarmă

cum desface el această rafinată minunăţie tehnică
această chinezărie pe care nu au inventat-o chinezii
cum îi tremură mâinile de nervi
cum tremură tavanele agresate de
explozia injuriilor proaspăt născocite

nu vreau să vedeţi acestea
nici să le auziţi, doar să vi le imaginaţi
căci din imaginaţie se naşte arta
autentică

 

Filosofeală

în sine piatra nu e romantică
ci banală, plină de substanță
goală de sens

un grup de pietre însă
aranjate într-un zid vechi
putin dărăpănat, înconjurat de
vegetații și umbre
e locul unde s-a născut
poemul romantic

cu părul despletit,
cu șalul pe umeri
ca o zeiță a misterelor
te plimbi prin preajmă
tăcută cât să pot da glas
gândurilor ascunse

în sine cuvântul nu e poetic
doar o alăturare de sunete
cât ciripitul de foame al păsării
cât scârțăitul de uscare al
lemnului tăiat,

o alcătuire de cuvinte însă
prin care circulă respirația ta,
cea cu șalul pe umeri, și părul despletit
din preajma zidului vechi înconjurat de
vegetații și umbre,
e poetică pentru
cei cărora nu le-a
ajuns romantismul clasic

cât despre mine ce să-ți spun
a filosofa nu-i o crimă
dar nici mare scofală nu-i
e un mod de a aștepta
ca peste zidul vechi înconjurat de vegetații
și umbre pe lângă care te plimbi
ca o zeiță a misterelor

să răsară
bineînțeles din mare
cât mai rotundă
Luna

Poem foarte simplu

altădată mi se părea
că am destul timp pentru
un poem
și pentru privitul fără țintă
pe fereastră

de ce atâta trecere, atâta foială
ori gânduri despre
cum vom intra în ziua
de mâine
presocraticii sunt mai puțin cunoscuți
decât Socrate, pentru că așa au vrut
praful, apa și uitarea

o priveam cum se îmbracă
de parcă nisipul nu ar fi ajuns niciodată
captiv în clepsidră
îmi zâmbea, Doamne cât timp
trebuie pentru un zâmbet,
întâi el apare discret pe buze
apoi cuprinde întreaga față
animă cumva privirea
până începi să simți
tu cel care te uiți la ea
că încăperea e mult mai vastă
că ești mai frumos
că volumele răsfirate pe birou
sunt cele mai bune cărți ce s-au putut
scrie vreodată

norocos că le-am citit
mai norocos că nu m-am nevoit
scriindu-le
nu m-aș fi lăsat locuit prea ușor
de un zâmbet,

multă trebăluială Doamne ca să
să aflăm că de Tine

tot un infinit ne desparte

everlasting love (e mai trendy să pui titluri în
engleză)

ce este o femeie,
iată o întrebare pururi captivantă
nu știu decât ce vrea și asta foarte rar
mai ales după ce a vrut,
uneori nu-i pot adresa
cuvinte, doar îmbrățișări plătite de mine
prin pierderea fidelității față de cea pe
care trebuia să o îmbrațișez acum
o oră când eram cu gândul la un poem de
dragoste bineînțeles nescris

amuzant e că folosim aceleasi cuvinte
cu care ea spune întotdeauna altceva
eu vorbesc, spune unul glumeț și inteligent,
ca să o informez, ea ca să mă mângăie
pentru că sunt atât de naiv încât să informez
un centru de informații,
drăguțu de tine, cum îmi spui tu tot chestii
pe care le știam
ce este o femeie, iată o întrebare cu
care să-mi ocup toată existența
o dilemă până la urmă metafizică
tratată de obicei la capitolul
cum să ne folosim resursele sexuale

azi sunt draga mea aproape acelasi
cu cel de ieri , doar ceva
mai nedumerit și mai vesel
ne suntem întotdeauna mai aproape
când râdem împreună de aceleași
prostii, de aceleași maimuțăreli
nereușite care ne fac creatori de cultură

răsplătește-mă pentru fiecare glumă
cu prescurtarea aia de pe net
cică…lol

autor  Bogdan Dumbraveanu

Născut la 05.03.1969, Mediaș, jud. Sibiu, Romania. Studiile le face în Sibiu unde a absolvit Liceul  “Octavian Goga” in 1987, apoi urmeaza cursurile Facultății de Istorie a Universității Lucian Blaga . Scrie din 1985, în 1986 este premiat la concursul de poezie Tinere Condeie. Nu mai publică până în 2009 când ”redebutează” în Revista ” Cenaclul de la Păltiniș ” cu poezie și proză scurtă . În 2012 publică volumul ” Aluviunile Poemului ”, la Editura ” Cenaclul de la Păltiniș ” Sibiu . Online este prezent pe ” Insomnii Mătăsoase ”, ” Liber la Cultură ” , ”Generația în blugi ”, Cenaclul RVR”, ” Scriitori Sibieni ”.

aproape diplomaţii / reclame

aproape diplomaţii

                               „ vine timpul vechilor iubiri

                               vine gheara-n străfundul inimii

                               şi marea, marea, marea deasupra tuturor strigătelor

                               şi focurile pe muntele pleşuv „

                                                        ( gilles henault )

cuvintele se scoală din aşternut

ţară fără stăpîn e dimineaţa

duhul pietrei                   aerul aspru

unde paşii sînt trupe cu ieşiri la mare –

          faleză de trucuri istorice

multe năzbîtii năzuie limba

bine-i să trăieşti şi mă opresc aici

în camere vechi stă pămîntul ­–

mame tinere zugrăvesc ondine pe pereţi

                              

                                *

nedumerite secole trec la iernat

duminica după-amiază

de-atîtea ori se-ntoarce lumea

cu genunchii în pîntece            vis fantastic

frumoasa de la mediterana cu frumosul din pacific

şi rămînea dumnezeu cu hamurile de argint în vînt

şi pasau norii ozonul cu mănuşi de moar

şi intrau lebedele alături de urşi la iernat

                                     *

neumblat prin lume pămîntul

şi-a cumpărat o fermă în ogrăzile

de pe malul mării –

aud cum hohotă apa de graniţă în căutarea fiorului

                                         *

nelinişte calmă               încă mai plutea un oraş

cu soldaţi din armata a treia

prezenţele trec surde ninge

diacronic cu simili istorici

o să ningă şi-n rachetele din curţile interioare –

în camere vechi stă pămîntul

memoriile ca şi celelalte hernii

                   dialoguri fireşti ale nesupunerii

cad în ortoepic (în orto şi în epic)

ca o fentă în soarele negru

                   am renunţat de-a binelea

                   la proşti şi la ape călduţe

                         *

aerul se ridica în aer

firescul privea la străchini

din timpurile apei aud lăcustele serii –

există o diplomaţie a naturii

pe care nici noaptea nici lumina

pe care nici plimbarea prin viaţă

n-o pot

reclame

încearcă şi tu

u uuuuuuuuuuu infinitivul perfect

şi cerul perfect

seara cînd legendele nilului mi-aduc liniștea

mi te-nchipui ţarina oglinzilor

îţi dăruiesc un roi de albine

să te-mpăuneze                 încearcă

savantului i s-a permis să măture

pălmuit romancierul şi-a mărturisit măruntaiele da

am să povestesc toată viața că ești prea ocupată

văd reclama

opresc regia în mijlocul spectacolului

*

doctorul a trimis după soră               speriată

a luat-o la fugă văzuse cum din medicamente

a ieșit un salcrud

şi s-a strîmbat la ea                 a fost pălmuită

vînzătorul ambulant a trimis după fetită

să-i vîndă un cîine dublu

cînd l-a văzut lătrînd năvală

n-a ştiut să-l injecteze

cum ar fi făcut-o sora

şi cîinele a turbat

devenind un important centru cultural

                                                                                        

publicul a amuţit şi nu a înţeles

uşile se deschideau intrau chirurgii

s-a semănat degeaba                liniştea

zace cusută iar barca

încearcă să domolească furtuna

măscărici în lume           timpului

i-a sosit ceasul

nimic nu se compară cu o soră pricepută

*

pînă la satul cel mai apropiat

mai ai o pînză şi-un muzeu

acolo îl vei întîlni pe învătăţător

                   el coseşte

pe cîmp cu elevii săi care exagerează

de-a dreptul muncind

exersează cu ei de-a zorile pînă-n seară

proprietăreasa îi împachetează casa

pentru micul dejun

                   ferestrele

nu se mai întorc niciodată

în locul lor nu poţi pune alte ferestre

e prea mult de lucru la aceste identităţi

toţi îşi caută satul vecin                    sună

la primărie în mijlocul nopţii

în toamna trecută în deceniul al şaptelea

în pătratul cel nou în

mijlocul furtunii

cineva s-a interesat de sănătatea lui napoleon

*

pentru dumnezeu …

credeţi c-o să se termine vreodată ?

frecăm podelele cu săpun

descuiem şi încuiem uşi locuim

dramaturgic în piele                 mituim portarul

de la hotelul personal

sau lingem biserica mîinilor

unde-o să mai locuim dacă proprietarul

(care pică de somn)

e prea ocupat cu mutatul ?

duşi din închisoare către nimeni

cum citeşte primarul mai rar

                   nu se termină                 mai e               mai

ne năştem din zgomote din modele de săpun

de care                  atenţi                    mîngîiem

frînghia

autor Floarea Silvian

rătăcit / psihoze

1. rătăcit

toate cărările mele mi s-au înfundat
via apia stă doar în amintire
numai autostrada cerului e liberă
sufletele vin și pleacă
către o destinație necunoscută
navele cosmice călătoresc
via-iad-rai pe un traseu bătătorit cu sfinți
am o mie de intersecții
mă iau după steaua polară
aș vrea să merg într-un nord
într-o lume a ghețurilor
să întreb pinguinii de unde au împrumutat
hainele lor albe
nimeni nu-mi spune unde e nordul nordului
să găsesc pe ondin
acel rege nordic al ghețurilor
care să mă conducă în palatele lui subacvatice
acolo am auzit că fericirea
umblă desculță prin rai
și ademenește muritorii cu fleacuri
aș vrea să văd și eu cum arată
acestă minune de fată.

vineri, 18 ianuarie 2013

2. psihoze

tristețea întârzie iar în mine
așa cum iarna pare-o veșnicie
în cuibul ei se coc dureri
pustiuri peste câmpuri devastate
de dulcile singurătăți
pe unde păsările dau ocol
după stârvuri și leșuri
acoperite de praful uitării.
câteodată privesc cerul
ce se îndoaie ca un enorm arc
peste trăirile mele
și mă imaginez într-o
enormă catedrală
singur strivit de măreția ei.
fluvii de vise trec prin mine
și se varsă în oceane de necunoscut
fără a fi înțelese
platonice dialoguri între sine și eu
care cad în derizoriu
și mă răscolesc cu întrebările nerăspunse.
atâtea deceuri se adună
și se îngrămădesc zadarnic
în memorie
încât aș vrea să le ucid
înainte de a le da răspunsul.
viață, iubire, sentimente, dragoste,
ură, toate aceste patetisme
câteodată ne fac caraghioși
purtând aceste psihoze
ca pe niște stindarde zdrențuite
vineri, 18 ianuarie 2013

 

autor Ionescu Ion

Portret

 

 

 

 

 

Pe ea nu o vei vedea niciodată mergând drept,

ea va merge uşor legănat, puţin aplecat în faţă,

purtând cu demnitate povara unei vieţi…

dar va gândi vertical

aşa cum numai o femeie poate să gândească.

 

…şi pasul ei va săruta albul zăpezii târzii

ocrotind matern punctul de plin, în existenţa sa…

 

 

 autor Tudor Alexandru Costin

 

Ora de cumpănă…

 

Te aşteptam

la vechea răscruce

de care mi-ai vorbit într-o vreme.

Dimineţile mele

se zbăteau în strânsoarea

amintirilor

ca-ntr-un cerc vicios

şi toate zborurile erau trecute

sub tăcere.

Doar sufletul meu mai striga

în nopţile haine

plecate să vâneze…

…

Vino, iubite, să-mi vezi aşteptările

răscolind în fibrele pământului.

…

Te aşteptam la ultima răscruce

a zilei

adăpostită în  vechiul altar

clădit pe ruine…

Cine să mai rostească

vreo întrebare

când rănile s-au adunat

într-un bulgăre de sare

şi sufletul îmi cerea neîncetat:

–          apă! apă…

ca o condamnare, ca o risipire

într-o logică absurdă…

…

Vino, iubite, să vezi cum pământul

se crapă…

cum nopţile deschid câte o trapă

şi ploile te caută

în inima de foc

a ultimei poveşti

de iubire…

de iubire…

 

9 decembrie 2012

 

Ca-ntr-un ochi lunatic

Tăcerile

adânci

învolburau oceanul

şi valurile se striveau

de stânci

ca-ntr-un ritual păgân…

stăpân

în umbră – exultând…

 

la ţărm

o luntre prinsă în nisip

închipuite voci

alunecau

sub malul

îmbâcsit de alge

şi arginţi

 

tăceri

nedescifrate

întunecau oceanul

şi stâncile alarmate

se surpau

în mine

ca-ntr-un ochi lunatic…

singuratic

în noapte – meditând…

 

25 dec.2012

 

 

Striveşte-mi retina…

Înainte să-mi striveşti retina

cu primul răsărit

zăvorăşte-mă în somnul celor vii

şi lasă-mă acolo

uitată…

nu-mi întinde lemnul de cruce

să-l mângâi

 

Înainte să-mi smulgi inima

din rădăcină

şi s-o arunci convoilului funerar

zăvărăşte-mă în dragostea

celor orbi

şi lasă-mă acolo

dăruită…

lasă-mă… nu mă târî în pustie

lângă stârvuri şi corbi

 

Zăvorăşte-mă în beţie,

în dragoste

şi somn

şi nu mă lăsa să rătăcesc

pe drumuri – solemnă şi umilă –

 

Înainte să-mi striveşti retina

cu primul răsărit

avertizază lumea

că naşterea bocitoarelor

e un spectacol gratuit…

gratuit…

 

1 ianuarie 2013

 

autor  valentina becart

Biografie completă / Arta de a muri / Limba neamului

Biografie completă

în acest canal mi-am petrecut copilăria

acoperindu-mă cu noroiul rămas pe marginea

spartă a dalelor de beton

cu muşchii paralizaţi de aşteptarea unui viitor luminos

pregătit pentru călătoria pe marte

evident cu bilet achitat integral

de cei care îmi spun

să mă duc la naiba când se înfundă sifoanele

cu scame dubioase

mă vedeţi zilnic între cerşetorii cu vile şi conturi în euro

vă împiedicaţi de umbra mea la cinematograful închis

e ca şi cum v-aţi făcut abonament pentru a privi

un mim pe o scenă imaginară

şi trântiţi un zâmbet ironic în ceafa dimineţilor fără sfârşit

despicaţi firul în patru şi urziţi adevărul

pe colile albe mâzgălind un destin ocazional

îmi schimbaţi crucea cu panouri publicitare

unde fete goale aruncă la coşul de gunoi

tinereţea mea amputată

spre sfârşitul zilei primesc o cutie de lapte

şi un corn expirat

ambalajul chiar face diferenţa

între comercianţii de vorbe în vânt

şi cei care asfaltează câţiva metri de drum în pustiu

înregistraţi un mesaj scurt

după deces

Arta de a  muri

 

Ali are o presimţire

şi-a lăsat sufletul lângă măslin

noaptea vin animalele

şi fură visele servitorilor

ramurile au început să se usuce

nu le poate spune nimic de când

a învăţat mersul pe ape

şi trecerile prin oglinzi

Ali ştie cum să le potolească foamea

în plină zi

se închină în văzul tuturor

nu poate respira dacă potirul e gol

i-a învăţat cum se trece prin sită cuvântul

Ali ţine lumânările pe piept

şi nu se aud bătăile inimii

el trage cu poftă din narghilea

pufăind adevărul peste zilele triste

îşi piaptănă barba stufoasă

şi când e singur pleacă

Ali şi-a înscenat altă viaţă

 

 Limba neamului

ne e limba ca o cobiliţă arcuită peste sufletele ce aşteaptă

reîntoarcerea poeţilor dispăruţi

cu ceara lipită pe unghia dreaptă a vremii

cad pădurile de brazi şi vântul poartă vreascurile

până la spirala întunecată

 

ne e limba Dunăre ce curge peste ogoarele pedepsite

de plânsul în scutece de cânepă crescută în galaxia vecină

unde s-au ascuns bătrânii de teama necuvintelor

şi pasc turmele albastrelor gânduri

 

ne e limba somn când păsările atacă zarea

trasând semne pe harta cerului

şi ochiul magic îşi deschide pleoapa udând fiecare destin

 

ne e limba culoar de foc în inimi

şi pulsează odată cu silabele răsturnate pe covorul verde

al câmpiilor atemporale unde soldaţii îşi odihnesc caii

la umbra neîmplinirilor

 

ne e limba floare de crin doar atât

cât vor fi urme de opinci

prin ţărâna lăsată de Bunul Dumnezeu

între coastele Carpaţilor

 

autor Any Dragoianu

Măsuratul oilor / După ghebe / Terorismul neexprimării

Măsuratul oilor

balanța dintre spirit și material

a ruginit şi s-a defectat.

prostituții oficializate prin vânzarea de sine

pentru o vilă o mașină de lux cu șofer la scară.

copilăria ne stă în stomac

ne provoacă indigestie

ne-am lăsat pervertiți

ispitiți de gustul opulenței

Doamne de-ar coborî iar

din munții prea prăpăstioși

în văi adânci inocente

amintirea în turmă de mioare cuminți

cu stâni cetate rezemate de noapte

sub fluierul duios al stelei

balade furișate sub umbră de lună

doine rotunjite în stropul izvorului

viața și timpul încremenite

într-o unică eternă îmbrățișare

un univers concentrat într-un balmoș

să aburească milenii pe masa de brad

să răstoarne legea pieirii de suflet

cu nonșalanța simplității

 

După ghebe

în țara obârșiilor mele
toamna răsfrânge culori mai profunde
cerul Brumarului e mai adânc codrii mai înalți
izvorul în care-mi afund buzele fața mai limpede
pleoapa din suflet mai tremurată
aripa în cuvânt mai înfiorată
mărturisirea mai avidă
când pe muchii de lacrimă noaptea
îmi refuză somnul schițând
miniatura unei zile cât șapte vieți

prin frunziș de metale topite
amintirile vârstei de aur
se măsoară în carate înalte
cândva toamnele n-aveau tristeți
doar miresme de gutui prăvălite din soare
de dovleac copt și brânză frământată
de pâine de casă aburind
a cartofi și a mâinile mamei
a untură și ceapă roșie
zdrobită în ștergar de cânepă
coaja feliei din care mușcam pofticios
între două alergări și trei sărituri
îmi zâmbea mereu cum o copilărie întreagă
mă sfințea pe dinăuntru
cu toate poveștile visele

concediul de suflet departe de Alpi
în orașul de la marginea Tâmpei
lângă credențul vechi de când lumea
mama mea unduit povestește
fiul meu înalt îmi zâmbește
mă leagănă toropeala țesută din reverii
și-un scrânciob uitat de copilărie
în bucătărie
cu nări din nou tinere
adulmec tocănița de ghebe
ce fierbe pe plită
și alerg către zâmbetul coajei
din felia de pâine

Brasov, 17 octombrie 2012

 

 

Terorismul neexprimării

hidos clonțul absurdului

ne sfâșie zilnic rațiunea

într-o țară de sfinți

condamnați la galera autoexilării

blestemați să trăiască în iadul minciunii

izvorul nu contenește nicicând

murmură legende uitate

haiducul pune șei gonește

pe șapte cai de foc și pară

spre năzuința aripei

fără să-și fi uitat zborul

spre adâncul mistuirii

ori înaltul regăsirii

se mai cutează pe sine uneori

dar se frânge mereu pe muchia dorului

de redevenire

de stăruire ca neam

lângă scrânciobul viselor treze

răzbate ascuțit plânsul triunghiular

mame vitregite de fii pierduți

viteji ce vijelesc creste pe Kogaionon

ori răscolesc sub copite

eroice câmpii în Elysium

zdruncinată din temelii muțenia supunerii

va năvăli șuier cu urletul lupilor

din stindardul zdrențuit durerea

va mușca din trupul fiarei

o va lipsi de cuvântul ispită

limba-i înveninată va fi hrana cățelei

ce-a procreat-o

vizuina dezbinării unde se lăfăie

arsă va fi până în molecula cenușei

aievea ne vom elibera de-a pururi

de terorismul neexprimării

 

autor  Melania Briciu Atanasiu

Crucea de Sud / La aniversara…

Crucea de Sud

Odinioară,

am stat şi eu ca un tigru flămând

în lumina siderală-a Solstiţiului de la cumpăna anilor,

adulmecând mireasma de sânge tânăr a noului an,

pe când zeităţi translucide fluturau printre zodii,

ca să-mi arate cărarea cea mai dreaptă

înspre stelele calde, scufundate sub Crucea de Sud.

 

Acum, vânător şi vânat, îmi caut o inimă vie

prin plasele de crengi ale sângelui negru

care mi-a mai rămas.

Doar că, acum,înaltă, fericită şi vie,

Crucea de Sud  se înalţă din nou printre ceţuri,

sclipind şi clipind.

 

Ea spune, desigur, cuvinte,

dar  nici o silabă măcar n-a ajuns  la urechile mele

                                       

                                        La aniversara…

 

Am început să-mi aduc totuşi aminte.

ca printr-un vis de la hotarul cel mai de est al viselor mele,

că obşnuiam,pe vremea aceea, să scriu  cuvinte frumoase,

ca şi cum aş fi pictat îngeri pe ziduri,

şi că le trimiteam cu emoţie-n lume,

spunându-le că lumea e colorată, ipocrită şi dulce,

ca un şarpe exotic, adormit printre flori.

 

Era pe vremea aceea, dulce-amară,

când stelele-aveau încă ochi omeneşti

şi mă priveau, murmurând,

chiar şi din cartea închisă sub pernă,

peste Floarea Albastră a visului-vis.

 

Dimineaţa, devreme,Steaua Zorilor

îmi  spunea, în limba română,poveştile limbii române.

Iar, mai târziu,chiar eu am scris o poveste

în care chipul de pe coperta din urmă a cărţii

avea ochii şi uimirile mele de-atunci.

 

autor Ioan Florin Stanciu

Mereu prezentul Nenea Iancu

– rondel –

Ca-n vremea lui Caragiale …

 Ce corupte „soţietăţi” !

 Moftangii şi mangafale …

 Moravuri noi, vechi vanităţi .

 

 Momeli de-o zi, „bărbi” şi mustăţi

 Curat-murdar electoorale …

 Sunt corupte „soţietăţi” ,

 Ca-n vremea lui Caragiale .

 

 Lefegii fără parale ,

 Ipohondrii, mondenităţi ,

 Scrisori cu trivialităţi ,

„Sperţuri”, să scapi de dandanale …

 (Ceac-pac să-ţi meargă dumitale !)

 Ca-n vremea lui Caragiale !

 

autor Gheorghe Suchoverschi

Bat inimile nopţii…

 

 

 

 

Bat inimile nopții, frenetice chitare

Și orga de lumini mai biciuie retina,

Căci noaptea e fierbinte și  trupurile asudă

Să-și scuture zadarnic nisipul din timpane.

Bat inimile nopții și noaptea e fierbinte,

Neon, asfalt, benzină, se-amestecă de-a valma

Cu cioburi de culoare, în puls de-autostradă.

Chitarele răsună tăios, rece, metalic,

Rostogolind ecouri pe ziduri de beton….

Nu mai găsesc refugiul cabinelor de sticlă

De unde pot să-ți dau, iubito, telefon,

M-am rătăcit pe căi de labirint în clocot,

Cu mii de Ariadne și zeci de mii de fire,

Cu sute de oglinzi ce par a fi tot strâmbe

De hohot glacial când îmi refuză chipul.

Pașii nu mi-i aud, dar am mai multe umbre….

Bat inimile nopții, mereu, în depărtare,

Cetăți tentaculare își numără mereu,

Un ultim pasager, la ultimul metrou.

 

19.08.1985.

 

autor Andrei A. RADU

Luminile oraşului

Rac de casă,
ai ales să te schimbi
într-un leu de curte
după ce-ai bifat programul tv
și te-nvârți așteptând
noul film în premieră-pe-mahala
„Marea Stingere”
să sari gardul…
Și alergi, și alergi, și alergi
ca 335 până să i se tragă
semnalul în câmp
și vorbești cu umbra ta:
„Nu mă opri acum!!
Mă simt și eu în putere!…”
și ai ajuns la Caragiale
și te-ai uitat la drumul mare
și n-a apărut nicio turmă să te ia…
Și alergi, și alergi, și alergi
și nu-știu-cum,
ai ajuns pe nesimțite în centru
și-ți cântai libertatea
și te-nconjura o armată de zombie…
Nu mai aveai scăpare!
Doar prin minune,
a apărut cavalera-în-armură de piele
călare pe motor,
și-ați fugit, și-ați fugit…
…și te-ai trezit!

autor  Marius Marian Ionescu

doar câmpul şi macii / Singurătate, planetă ”rotundă”

 respirând greu, din valea pârâului tinereţea abia se auzea

eu învăţasem să beau,

tu râdeai

doar câmpul şi macii ne mai înconjurau

luna şi focul, în joacă, din umbrele noastre îşi zideau pe deal cazemate

deveniserăm, aşa dintr-odată, cu toţii extrem de esenieni

tu pregătindu-te să ierţi

eu pregătindu-mă să uit

ne aşteptam cuminţi

până şi părul tău vegeta

când ploaia a venit

luna s-a plictisit

şi munţii ne-au izbit…….. cu pietre.

 (2012)

 

Singurătate, planetă ”rotundă”

Alla breve,

mi-am parcurs jumătate din spațiul singurătății
ca să pot ajunge în această Siberie surdă

autoexilat din aburul copilăriei
nu am luat cu mine decât un nume de câine

aici… drumurile pier… dintr-odată
iar poveștile par să-și fi smuls demult din vorba lor ispita,
e un continent de o melancolie fără margini
fără catarge,
fără porturi,
fără umbre
de jur împrejur nu poți zări decât uitare

cândva, ușor ca un poet, mă-nalțam să privesc peste crenelurile de ceață ale cetății în formă de soare
….prea ușor s-ar putea spune

 

Dar prietene, nu te-ntrista pentru mine

extremitatea firească a singurătății mele îți este veșnic aproape

nu-ți fie teamă, ca să te recunoască e suficient să-i întinzi mâna

Pentru tine ea e atât de blândă
Ah!
…altfel nu m-aș simți atât de singur.

 

(2008- 2009 )

 

 

autor Emanuel Pope

Între singurătate şi destin

 

“Să trăieşti frumos şi să spui mereu:

                       < Viaţa e-o poveste, e stare, emoţie, e vis…

                                        ca visul din vis, ca ochiul din lacrimă >!”

Asemeni picturii lui Bruegel,

– iluzie şi vis –

ca-ntr-un teatru al umbrelor care se desfăşoară

năluci par oamenii.

Căutând dantela veche a amintirilor noastre,

oglinda viitorului rămâne numai trecutul.

Prin trecerea discretă a serii,

într-o crudă zi de noiembrie, o intuiai pe lumina lunii.

– Vino, îi spuneai, ne-aşteaptă gondola disperării noastre!

……………………………………………………………………………

Conştiinţa-i o provocare!

Fiecare-şi are propriul cod, diferenţa o face cunoaşterea.

Ce vor, de fapt, femeile? Să fie iubite!

Să se privească în oglinda lor, să se cunoască şi releve!

De ce se caută jumătăţile spre perfecta completare a sferei

separate la începuturile lumii? Nu există indicatoare!

Pe harta cerului, spre-o taină, străbat raze de lumină.

O poartă deschisă-ntre lumi,

o întâlnire-cheie,

rezonanţa sufletului pe care-o simţi perfectă.

Esenţă, de ani sau de-o clipă, în curgerea destinului!

Cuvinte cu-adânci înţelesuri pe care

o singură viaţă nu poate să le pătrundă.

Căutări. Dorinţe. Scântei aprinse. Regăsiri.

Întrebări. Răspunsuri.

Explozii de lumină. Culori de cuvinte,

cuvinte de iubire, de dor, de durere,

şoapte, poveştile memoriei.

Oameni care vin, pleacă. În ceaţă dispar lucrurile!

Amintiri concentrice. Rămân sentimentele.

Bărbaţii iubesc reacţiile femeilor,

dar nu au timp să le cunoască, să le iubească.

Sunt în galeria mea, în vis, în camera mea te-aştept.

Nu există constrângeri când iubeşti!

Pătimaşe sărutări,

un vis eşti pentru oricine, mă răvăşeşti toată!

Dorinţa-i reciprocă, intră în visul meu,

acoperită erai de sărutări.

Peste tot câte una,

să dai drumul fluturilor spre înălţimi,

Aproape de epiderma ta sunt, să-mi simţi respiraţia!

Pe tine te cunosc, structura ta o am, o nebunie de emoţii

simt pentru tine. Ai depăşit bariera gândului!

În casa cu grinzi de lemn,

în acea casă rustică te-am văzut singură.

Acolo, în mine, s-a născut ceva!

În liniştea nopţii, îmi doream să fii cu mine,

Dorinţa de a-ţi simţi

conturul feţei şi-al trupului a prins viaţă.

În gândul nopţii am ajuns lângă tine,

în vis ai fost cu mine, vie, adevărată, adorabilă.

O veşnicie a durat, o clipă, dorita clipă!

Am reţinut repetiţia: „atinge-mă cu respiraţia ta!”

Ai simţit focul visului, eu sunt ca viaţa, vie

ţi-am simţit răsuflarea şi mângâierea.

Prin unda iubirii căutăm să înţelegem adevărul Luminii.

Avem nevoie de iluzii,

Vreau ecoul acelei camere, este un alt timp!

Acolo ne risipim

şi ne-adunăm înainte de venirea zorilor?

Nemăsurată este dorinţa de a a fi cu tine,

nu pot reda emoţia.

E doar iubirea, atunci îi simţi lăntric sufletul,

Chemarea ţi-am simţit-o!

O lume paralelă realităţii,

căci dincolo de conştiinţă este perfecţiunea!

Voi intra în visul tău! Perfecţiunea iubirii prin

evantaiul de simţuri, divină întâlnire!

Ne privim în ochi atingându-ne sufletul,

comunicăm prin priviri.

Apa vie din fântâna interiorului nostru!

Prin tot ce trăim

ne-activăm înflorind lotusul iubirii,

iar, de acolo, cerurile se deschid.

Mi-ai venit în vis, salbatico,

îmi transferi totul prea mult!

Închid ochii şi-acolo te văd în zbucium,

strigăt în strigăt – extaz şi durere –

ni s-a întâmplat nouă, ai piatra şi inscripţia!

Încet şi blând se micşorează acest spaţiu.

Să păstrăm pietrele noastre,

Am gustat lacrima, e lacrima hoya, floarea inimii!

Trăieşte visul! Felia ta este la mine.

A venit vremea, visează-l,

închide ochii şi trăieşte secvenţa de-acolo!

Un timp premeditat altor timpi,

Te aştept în vis sau, şi mai bine, primeşte-mă în visul tău!

Privindu-ţi chipul, ai să zâmbeşti,

e ca şi cum te-aş fi cunoscut sau, mai precis, recunoscut.

Vino, de vrei să te visez!

Voi veni în visul tău, te vei oglindi,

vioara mea, “Un cântec a trecut prin zidul de piatră”!

Pasăre de foc e iubirea,

Priveşte marea întâmplare! Simţi, spune, tu simţi?

O fată ţi-a străbătut timpul,

un alt timp în acest Poem nocturn,

– Timp de-amintire, timp de uitare –

Două clipe, mai mult decât una! Mâine e prea departe,

căci odată venit aici somnul se desprinde,

totul se uită,

rămân sclipiri, frânturi de vise, incertitudini,

un gest, un zâmbet, o adiere,

iubirea ce-ndepărtează întunericul,

nori agăţaţi, umbre profilate pe cerul nimănui.

În lacrimă e împletită iubirea.,

Tu… Eu… Atât de aproape şi totuşi departe!

…………………………………………………………………………

Între singuratate şi destin ne pendulează timpul!

Totul se derulează ca şi cum,

pe un drum nesfârşit,

pentru o clipă- ţi-apar călători în calea ta

care, ca şi tine, nu-şi ştiu ţinta.

Alţii, te-nsoţiesc un timp, apoi

la o intersecţie de drum, dispar fara motiv,

topindu-se ca nişte umbre.

E un mister cum de ajung oamenii întâlniţi

să-ţi ocupe gândurile şi fantezia,

rupându-ţi chiar inima,

înainte de a se înţelege ceea ce erau, nişte năluci.

Poate că şi ei, la fel, credeau despre tine…

 

autor Irina Lucia Mihalca

Omul de tinichea

am să îmbătrânesc
iubito
ştiu
am promis
că n-am să las în urmă
nici o toamnă
doar trenul ăsta nebun
care-mi şuieră
în suflet
nu a ajuns lângă
zâmbetul ochilor tăi
gândurile
m-au închis într-o armură de fier
pe care o port
în fiecare anotimp
am să ruginesc
pe la încheieturi
iubito
paşii o să-mi scârţâie
ca nişte roţi de fier înfrânate
când ochii mei
le zăresc dilatarea
atunci voi fi
un om de tinichea
aruncat într-o prăpastie
plină cu rugina toamnelor tale

 

autor iuri iulian Lorincz

metamorfoze 40-copacul cu vorbe

Piatra din care m-am născut
mi-a acoperit
rănile facerii
eu nenăscutul dintr-o stâncă şi un izvor
simt încolţind în ochiul meu stâng
imaginea Odille-ei
iar din urechea dreaptă bătaia aripilor ei
peste toate
umbra vrăjitorului din pădure

.
Spectatori nepăsători la show-ul
Prefacerii
Uitaţi că lumea e o scenă şi luaţi totul
În serios
Măşti mortuare risipite printre clipele îngheţate
Într-un balet mecanic.

Iubiiiiiiii
Din ochiul drept
mi-a răsărit copacul cu vorbe

 

autor gherbaluta n gabriel

Punct

 

 

Aş vrea să scriu un poem

cu tăcerea dintre două cuvinte,

exilate-n genunchi şi cu faţa la colţ,

într-o cameră goală,

când praful nevăzut dintre stele ninge pe cărţi,

iar lumina-i mai friabilă şi mai palidă chiar

decât scrisorile vechi înghesuite-n sertare uitate.

 

Pe urmă, vântul  trânteşte o uşă

şi-o fantomă de frig trece-n goană pe lucruri.

 

Mi-e frică de tine!

Şi trec dintr-o cameră-n alta ca o umbră de frig

Gândindu-mă la privirile tale severe sau la zâmbetul tău invers,

ca un copil pedepsit să scrie de-o mie de ori:

N-am să-mi mai pun palmele transpirate de spaimă

 pe geamurile zidite-între noi

Şi n-am să-ţi mai scriu niciodată  numele

cu degetul ud pe oglinzi!

 

Pe urmă, se-mplineşte, în sfârşit, profeţia

Şi lumea întreagă se-închide-ntr-un punct.

 

 

 

Poate chiar punctul acesta…

Iată-l! [.]  Punct !

 

 

autor Ioan Florin Stanciu

Condiţie unică

şi m-am făcut mic, mic de tot;
omul mă întrebase cu speranţă despre condiţia
de poet,
îmi argumentase că a citit sute de cărţi,
comentarii ale marilor critici,
că toate acestea îi dădeau sens vieţii şi înţelegerea lucrurilor.
aştepta doar mica scînteie ce lămureşte
asemeni mîntuirii.
spera că omul cu cearcăne o ascunde precum secretul
întîlnirii cu alte lumi.
şi m-am făcut mic, mic de tot;
aşteptam să mă calce aşa cum ai zdrobi o insectă respingătoare.
s-a aplecat, m-a scuturat de praful neputinţei,
m-a împachetat în batistă.
de atunci mă poartă în buzunarul cămăşii.

 

autor Liviu-Ioan Muresan

pictura Nick Sava

îngerii mei au cuie în talpă

orașul părea grotesc
îngrămădit într-un
spectacol uman sugrumat
oglinzile nu mai puteau să
te uimească și de atunci
îngerii mei își poartă cuiele
în talpă mă pierd somnambulic
în timp cu pași solitari
risipiți într-o iminentă
arcadă cerească o să ne
unim brațe și trupuri
zidite ca într-o piramidă sticloasă
doar știi o mână spală pe alta și
amândoi ne plângem obrazul
dungat de lama tăioasă
efigie sângerândă picură ploaia
îmbrățișând o umbră săpată cu dalta
în rădăcina pomului sacru îmi și imaginez cum îți pătrund prin perete și
mă chircesc în tabloul căruia ai uitat să îi dai nume tu mă înfășori privind stinger peste umăr
mă amesteci în nuanțe moarte sperând că nu ai să mă vezi
când am să-ți sparg venele și am să îmi preling lacrimile închegate
boabă cu boabă într-o durere neomenească îngerii mei or să te privească
încuindu-ți cuie în coasta pe care ți-am folosit-o ca pe o coasă

 

autor misionara(dorina neculce)

Ţărm

pe ţărmul

care se încarcă de istoria vieţii mele

în grădina unde se hrănesc melcii

în Edenul nefericirilor noastre

 

sufletu-mi

cu aripile urzite

se umple de sânge

căutându-şi scăparea

 

pe ţărmul

unde  o mamă îşi piaptănă odorul.

 

autor  adrimir

baladă

bunicul s-a aşezat pe băncuţă
mâinile meşteresc
ochii râd
nu prea are timp să vorbească iar eu mă ascund în tulpina cireşului
ca să creştem odată
ne jucăm atât de frumos tustrei
răul nu mă scormoneşte încă pe dinăuntru şi dacă-mi intră sub unghii
îl spăl seara cu mult săpun
într-o covată lin şi frumos scobită
ca şi cum s-ar fi odihnit acolo cândva un dumnezeu ostenit
peste care a năvălit dintr-o dată timpul
pe lângă noi mai trăieşte un sat care ţine oamenii şi fântânile
moartea s-a rătăcit mai demult în întunericul caselor
dar la poarta noastră opreşte rar
atunci cireşul meu îmi astupă urechile
şi eu îi ascult rădăcinile
putrezindu-mi
în suflet

 

autor Alina Dora Toma

alo tată /poemul anonim

e pruncul care miroase a noapte uitată pe pervaz

cu mâinile mereu îndreptate spre bec

e cel care în rugăciunile lui se pişă în scutece

şi suge din mamă ca acul busolei nordul

tată prin oglinzi văd doar pietre slabe

legănând singurătăţi bolnave

 

alo tată

sunt puştiul din plastilină care merge acum spre şcoală

îndrăgostit de asfalt şi gropi

în ghiozdan mi-a pus mama în loc de mere poeme cu tine

tată sunt cel pe care îl salută ciorile

iar maşinile în ocolesc

tată spune-mi ceva despre undeva

să-mi pot pieptăna cărările

să ştiu ce viteză să permit paşilor mei

 

alo tată

mă mai recunoşti

sunt băiatul care te mai poartă-n poeme

ieri am avut prima erecţie imaginându-mi chipul morţii

mâine voi bate în amintiri ca în nişte tobe

şi  voi menţine aşa ritmul singurătăţii mele

tată te-am întâlnit prin toate cărţile

prin toate privirile mamei

am alergat după tine filă cu filă

lacrimă cu lacrimă

am transpirat şi am omorât câinii care trăgeau de timpul nostru

 

alo tată

te sun cu inima galbenă împânzită cu vene de mucegai

deja port ghete nr. 45

iubesc tată cum ai iubit-o şi tu pe mama

mă zbat tată prin ea cum făceai şi tu prin mama

mă uit cu teamă la burta ei

la fel cum o priveai şi tu speriat pe a mamei

 

alo tată

te sun să-mi spui că dorm

stau pe spate şi asfaltul mă frige

iar felinarele îmi mutilează durerea

tată

când se aşază pe mine vreo muscă

te simt cum îmi iubeşti cadavrul

 

poemul anonim

un anonim are dureri cumplite de cap

de parcă i-ai băgat un mixer în creier  şi l-ai amestecat

abia reuşeşte să găsească chipul lui din copilărie

sau vreun miros de iarbă necălcată

 

totul e vechi şi necunoscut

pe unde păşeşte se opresc maşinile

şi soarele leşină

iar noaptea ca o soră medicală îi vine în ajutor

făcându-i respiraţie gură la gură

 

anonimul ăsta a scris în întuneric multe sms-uri morţii

şi telefona vieţi ca un disperat

 

ţi-a donat singura lui umbră

pe care o porţi sfios şi speriată

ca nu cumva un şofer neatent

să-ţi calce trecutul pe zebră

 

nu ştie prea multe

împerechează tandru nişte cuvinte

şi umblă cu gunoiştea în rucsac

nu ştie când vei decola şi când vei ateriza în camera lui anonimă

o frică ciudată îi taie speranţele ca pentru salată

 

ştie că odată cu altitudinea pământul se uită

 

să crezi anonimul care-ţi spune că va muri

când lumina îi va accepta chipul

va muri ca un copil ce-şi ascunde cancerul în pumn

şi-i zâmbeşte mamei

 

dar mai întâi îşi va extrage sufletul din întuneric

şi-l va pune pe masă

îţi va arăta cicatricii

rănile şi urmele celor ce au trecut prin el

în drum spre fericire

 

vei privi în el ca într-o oglindă

vei întreba cine-i ce mai frumoasă din ţară

şi-ţi va pronunţa numele pe silabe

 

autor mihai carabet

E plin de greieri în ochii poeţilor

e plin de greieri în jur

mari cât turnul eiffel

scris cu literă mică

orice turn devine banal

e frig în mansarde
fără focuri aprinse în inimi
e toamnă
şi e plin de greieri în ochii poeţilor
e plin de turnuri care se năruie pe tabla de şah a vieţii
cântece sinistre
răsună în timpanele invadate de cer
şah mat
dumnezeu doarme acoperit de pătura groasă a păcatelor

scris cu literă mică
dumnezeu pare mai uman …

fumul ăsta se ridică de undeva
probabil din suflete incinerate
pe altarul iubirii

în iarna ce vine
mă-nfăşor în aripi de fluturi
zbor printre fulgi de nea cu viteza luminii
să ating uitarea cu degetul
aşa cum ai încerca marea …

să nu mă cauţi prin fântâni pustiite de doruri
iubito
au secat lacrimile
în ochii invadaţi de greieri
mari cât un anotimp
singur petrecut

 

autor Marcel Vişa

Oameni și anotimpuri

 

Albe flori aduce vântul dinspre știutul ținut al iubirii

Trec cocori de ieri pe cerul de acasă

A nopții casă de veacuri așază la masă luceferi

Veri pe sub ziduri de stejar

Împletesc hainele de toamnă ale pământului

La șezătoare coboară și conuri de brad

Vor să scrie pe firele de iarbă

De la rădăcini către soare

Despre oamenii care spală veșmintele zilelor

În apele adânci ale nopților

Și se odihnesc apoi pe malurile de dincolo de anotimpuri

(Tu, floare care crești în fiecare dimineață din rădăcini de vorbe

Te așezi în paturile lor învăluite în cețuri și neliniști)

 

După ce își curg lăuntricele ploi de iluzii

Peste nepăsarea întinsă la masa de joc a zarurilor oarbe

Oamenii se așează la poarta cu brațele vopsite de degetele apusului

Timpul a lăsat acolo toiagul veacurilor trecute

L-a încrustat cu păsări de lut ars

Și a învățat oamenii să își picteze vălul trecerii

Către căruntele voci ale toamnei

În culori de roșu și alb

 

Când cocorii povesteau toate acestea

Ceasul cu patru arătătoare îmbrățișa ore târzii

Sfeșnicul aprins de vaietul viorilor de sub rădăcinile cuvintelor

Încă mai ardea pe pleoapa lunii

În casa de pe malul stâng al fluviului dormea năvodul

Iar pescarul își legăna în nisip luntrea spartă,

Peticită cu valuri împietrite în crepusculul uitării de sine.

 

autor Farcas Narcisa Liliana

O moarte mică

voi mai trăi o moarte
mi-am zis azi
după ce am dat mîna cu mine
tovărășește
una mică, așa, cam cît
cinci degetare de universuri neștiute
doar una, atît cît să uit
că trecutul pe care l-am pierdut
am fost doar eu

îmbrăcată în cele mai urîte haine
o moarte mică de tot
mi-am zis,
cît să-mi amintesc
că n-am pierdut nimic
pentru că nu pot avea
nici umbră la luminile mele
nici zboruri în cununi
și nici capete de drum

iubirea ta
e singura melodie
pe care știu să o cînt

 

autor petruta serban

Dimineţi ortogonale

 

mă dau jos din pat
afară e o zi solară, peste cap păsări
sobele fumegă orizontal
nu te-am visat destul se pare
şi păsări mari îmi aduc ancore
timonele unei caravele cu care plutesc spre tine
într-o călătorie cu multe necunoscute

tu
la capătul plapumei
cauţi graniţa tăcerilor elocvente
fericirea
nu vine dinspre icoane
ochelarii aşteaptă pe masă
cărţile zac necitite pe podea
Mahler e tot acolo
în finalul unei simfonii cu orgă

Stau
şi mă uit la noi
cum am sădit o mare dragoste
între cioburi de viaţă
între clipe de răgaz
cresc copacii noştri spre cer

 

autor Adrian Grauenfels

Dor de verde stins

Uneori coborîm drumul spre noi înşine,
în lumea dinaintea pierderii,
ca şi cum ai jupui crusta de pe o rană
cît mai demn
căci nici un sceptic adevărat nu spune nu vreau să cred,
ci nu pot să cred
şi doar această tărie de-a socoti iubirea-mi
un lucru firesc e tot ce se opune absenţelor tale
acolo unde însăşi zăpada n-a căzut niciodată.

Şi cînd mi-e dor număr degetele pînă la ultimul plic
strecurat printre frunze ca un semn de întrebare,
aparent fără nici o explicaţie
mereu să priveşti, mereu să atingi irezistibilul, vîntul şi dulceaţa lucrurilor
în orele în care marea repetă fără greşeală
clarul de lună
iar noaptea-ţi ajunge la ureche cîntecul unui cuc
ascuns undeva departe,
slab de tot şi bolnav de iubire.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

autor Luminita Cristina Petcu

Toamne de mătase

Să îţi mai spun, iubite, iar povestea

De toamnă- lungă, rece şi pletoasă,

Cu falduri ruginite de angoasă

Şi necuprinse-n mâinile acestea.

 

Pe care le cunoşti aşa cum ochii

Îi ştii când îţi împart o noapte-n două

Şi amăgindu-ţi palmele cu rouă

Te fac să-mi prinzi micsandrele în rochii.

 

Arama unor frunze languroase

E semnul că de mine te apropii,

Când stelele-s tăciuni ce urcă plopii

Iar Carele, de vise ne sunt trase.

 

În decolteul verii, mlădioase,

De mai rămân sonate ale lunii-

Pe-acelea să le-mparţi cu toţi nebunii

Frumoşi, ce cred în toamne de mătase.

 

 

autor Camelia Constantin

Cuc răguşit / N-am reuşit privire dobândită/Uşa către moarte

Cuc răguşit

 

 

Un ceas cu cuc răguşit

 

îşi dădea ochii peste cap

 

de câte ori timpul o lua înainte.

 

 

l-am pândit într-o zi

 

când năpustea afară,

 

să fim prieteni

 

i-am zis,

 

să nu mai gonească orele

 

din cutia de lemn lustruit

 

şi să le arunce în lume

 

nu avem nevoie de ele

 

cine să fie bătrân şi terminat

 

cine să moară prea devreme

 

cine prea târziu?

 

s-a uitat la mine

 

s-a uitat la arc

 

şi a început să râdă

 

ştiţi cum râde un cuc ?

 

nici eu nu am ştiut

 

şi nici nu vă pot spune

 

este aşa ca şi cum timpul

 

s-ar roti în el însuşi

 

până la început –

 

un fel de fulgi de gheaţă

 

ieşeau nestingheriţi

 

şi unde se aşezau

 

dispăreau în trecut.

 

 

un cuc răguşit

 

s-a gândit să fie liber

 

prin uşiţa de lemn

 

orele alunecă bulbucate

 

din viitor.

 

 

 

 

 

N-am reuşit privire dobândită

 

 

N-am reuşit să mă falsific

 

să meşteresc o poză, să m-ascund

 

şi totuşi printre voi să umblu

 

să-mi torn în geană o privire dobândită

 

şi sufletul să-l urc adânc în mine

 

în locul unde lumea nu are încăperi

 

n-am reuşit din glas să unduiesc simţiri

 

ce nu îmi aparţin

 

tot cum din vorbe n-am ameţit iubirea

 

cu mersul n-am străbătut cărări umile

 

m-am aplecat doar după grâu şi albăstrele

 

în urma tuturor sunt paşii mei

 

şi-n spate cerul

 

 

 

abraziv.

 

 

 

 

 

 

Uşa către moarte

 

 

Am întredeschis uşa către moarte

 

trece un vânt negru.

 

nu-i adevărat

 

niciun film al vieţii nu rulează în fugă

 

doar o presiune grea ca o apă la mari adâncimi

 

întră în gură în piept în gânduri grele –

 

nu se poate auzi are un gust sălciu –

 

se strecoară invadator cenuşiu, nemilos

 

astupă ultimul strigăt

 

şi pleacă deja fără să întoarcă privirea.

 

 

autor Gaby Schuster

 

 

 

 

Sentimental lady

M-am îmbătat de dor
şi de iarbă înşirată sub formă de săruturi
între filele cărţii ” The screwtape letters” deşi în adîncul sufletului
sper să-l pot imita pe Ulise
cu toată luciditatea de care sînt în stare.

De multe ori, cînd dormeai şi ne visai pe noi doi
mă strecuram îndărătul lumii locuite
încercînd să nu rup farmecul unor asemenea lucruri
de fapt nu mă duceam nicăieri, mă întorceam undeva
sub acoperişul pridvorului, tăcînd
o realitate care nu valorează mai nimic
în mîinile oamenilor obişnuiţi
decît, cel mult, darul de-a ghici
în măruntaiele animalelor jertfite,
gesturi învăţate pe de rost.
demult.

Nici un înţeles nu mai străbate pînă la mine,
nimic nu-mi spune nimic, totul e rece şi albastru
iar nălucile, oricît de frapant ar fi, au gustul gurii altcuiva.

Ca să poţi trăi trebuie să nu te temi de moarte!

 

 

autor Luminita Cristina Petcu

Şoapta dumnezeului negru din turnul de control

alunecaţi în voie dragi pinguini
în lagărul paradis
ceaşca de cafea aburindă a universului
vă frige buzele
ca un vulcan ce erupe în creier
umplându-vă tigva cu lava gândurilor
folosiţi-vă aripile când lumea se întoarce pe dos
când cerul crapă ca o calotă glaciară
lovită de crosa lui Dumnezeu

la ore târzii în noapte
universul se umple de îngeri negri
ca un câmp de maci
cu aripi camuflaj fac cercuri largi în jurul lui Saturn
bocancii zborului lor
mi-au lăsat în timpane urmele
unui vâjâit cadenţat
ca tic tac-ul ceasului din hol

sunt rasist
vreau ca doliul să fie mai alb
vreau ca jocul de şah să aibă doar piese albe
vreau să …
vreau să scoată cineva în afara legii negrul de sub unghii
sunt amuzant de nebun…

în lagărul minţii mele
gândurile stau spânzurate cu capul în jos
ca nişte lilieci vampir dornici de sânge

doar taci
şi ascultă şoapta dumnezeului negru
din turnul de control

 

autor Marcel Vişa

în vreme de război cad fluturi

orașul acesta alb îmi oprește timpul

și-aș vrea să-mi îngrop palmele în veșnicia unui țurțure

apoi să-ți topesc inima în treacăt

cu un suflu hipotermic

ca atunci când tragi fermoarul pe dinăuntru

și apar oasele goale

 

mă rătăcesc printr-un alt fus orar

nu mai am chef de poezia asta moartă

îmi cresc zăpezi bolnave de soare

ca și gândul la un protest absurd

în fața unei bombe cu ceas.

 

autor  Bianca Dan

un fel de oameni / ritual

un fel de oameni

suntem un fel de oameni

care trecem unul pe lângă altul

ne adunăm mai mult la necazuri,

bucuriile ne sunt stricate de pe margine,

precum la un meci de fotbal…

eu am peste 20 de ani de când alunec din propria-mi viaţă

ca săpunul din mână.

uneori ne salutăm între noi,

alteori nu.

toţi avem numai un Nume

mai ales când cei de Dincolo ne privesc!

totu-i colorat diferit, distonanţă

precum steagurile care au o gaură în mijloc

sau sunt arse de timp

doar vântul cunoaşte poveştile graniţelor cu adevărat.

oamenii mint!

trăim înAsia, mi-e imposibil să mă întorc acasă

îmi suflă vântul din faţă.

 

 

Ritual

Lasă sensul lăuntric
nenumit,
ascultă-mă pe mine,
lasă orice femeie
să se simtă femeie
cale de o carte – femeie –
punctul tău de atracţie
sau respingere,
scrii lucruri dureroase,
te răscolesc precum Nichita,
te depun ca nisipul la mal
te storc,
te învăluie,
te adoră,
sfâşie inima negândului,
chiar cea de fier.
*

 Curburi de spaţiu întretăindu-se
în adieri de vânt,
ritual aşteptat
precum căldura mâinilor
tale
aprinzându-mă.
Nici vorbe,
nici cânt,
doar îngemănări,
înveliri
neregretate.
Se extinde lumina
doar reflectoare
interioare.

 

 

autor  BIANCA MARCOVICI 

Poemul comentat (I): Marian Drăghici în Viaţa Românească

POEMUL COMENTAT (I)

 

 

Marian Drăghici

Viaţa Românească, nr. 3 – 4, martie-aprilie 2007

 

 

(…) Una din acele bijuterii anunţate la început, celebră printre cunoscătorii poeziei lui Rodian Drăgoi, este Scrisoare către Dimitrie Stelaru. În urmă cu „mii de ani” cataclismul nuclear vai, avuse loc ! Prin nu ştiu ce miracol (al vieţii înseşi?), cenuşa rezultată din extincţia fostului univers încearcă un nou ciclu, „dă în floare”, neverosimil primăvăratică. Deschiderea surprinzător „planetară” a orizontului viziunii e frisonată de stranietatea imaginii focului din casă „cu flăcările-n jos” şi, în final, de „namila de greier” mutant, din prag, cerber coşmaresc între lumea proiecţiei poetice, infinit accesibilă, şi cea a realului de grad zero, nepermisivă, interzisă. În capcana („casa”) propriei reverii, eul liric adus la condiţia de vehicul intergalactic „înnoptat” pluteşte în derivă, ca „rană călătoare”, într-o suspensie nedeterminată a timpului post-istoric. Singurele repere prezervate genetic sunt spiritul satului (cu „drum beteag”) şi mitul înainte-mergătorului, iniţiatic. Lui, maestrului, i se lamentează imberbul poet, lui îi împărtăşeşte, filial, groaza existenţială, de supravieţuitor post-apocaliptic:

 

 

Scrisoare către Dimitrie Stelaru

 

De mii de ani nu ţi-am mai scris Dumitre

cenuşa dintre noi a dat în floare

îţi scriu acum şi ştiu c-o să mă ierţi

sunt străbătut de-o rană călătoare

 

de când te-ai dus m-am înnoptat şi-aud

cum te caută planetele pe care ai trăit

acum e primăvară vin mugurii pe jos

spre satele pe care le-ai iubit

 

sălbatec ninge-n casa în care te aştept

s-a-ntunecat şi vinul strigându-te duios

mi-e-aşa de frig de parcă tot aş sta

lângă un foc cu flăcările-n jos

 

şi umbra mea e leoarcă de sudoare

spre palida ta casă alerg pe-un drum beteag

aş vrea să deschid uşa dar nu mai pot să intru

o namilă de greier s-a aşezat în prag

de Rodian Drăgoi

 

Peste umăr / Mi-ai spus că la tine în casă e cald

Nu mă întreba

de ce

te-am

aruncat peste umăr.

Nu mă întreba

de ce

căzând pe spate

ți-ai răstignit umbra

și ai ucis-o.

Nu mă întreba

nimic

despre

nimic.

Aseară am vrut

să mă des-făt…

 

 

Mi-ai spus că la tine în casă e cald

Ovinele fată reptile lăptoase cu privirea vorace

Și spintecă norii de hena cu safire Versace.

Pironi sângerii, între labele negre, motanii

Trag firul alb-pepit din giulgiul Armani

 

Trag firul alb-pepit din giulgiu Armani

Din stelele nopții. Muezini sinilii îngână litanii

Cu glasuri supțiri și strune de steclă silhui

Zugrăvesc în volute de ceară o gamă zbrehui.

 

Pironi sângerii, între labele negre, motanii

Rotesc ca pe lâna din Argos, de-a valma cretanii

Se-aburcă pe munți de jeleu și glazura de onix

Prelinsă e toată pe șoldul funebru de phoenix.

 

Și spintecă norii de hena cu safire Versace

Sânii tăi ofticați de hurie burjuie, sagace

Buchii de aur peste plăpumi masive de fier

Sclipesc în dantele de nacru prin lumina Vermeer.

 

Ovinele fată reptile lăptoase cu privire vorace

Prin mâluri cețoase de staniu, între paie buimace

Serafi opalini, îndărătul sprâncenelor lungi și sfioase

Ascund idei de halva în staniol de mătase.

 

Trag firul alb-pepit din giulgiu Armani

Pironi sângeri, între labele negre, motanii

Spintecă norii de hena cu safire Versace

Ovinele fată reptile laptoase cu privirea vorace.

autor Catalin Tibori

În lumea lui Dante

E târziu, e miezul nopţii şi-o lumină trecătoare,
dezbrăcată de culoare, se ascunde-n gândul sferic,
fantomatic se transformă într-un car de foc eteric,
ce străbate galaxia pe orbite arbitrare.

A trecut prin lumea noastră, care nu-i o acuarelă,
este haos şi-ntuneric, iar repere nu există,
cu o faţă-aşa perfidă are fiţe de artistă
şi întreg eşafodajul se mai ţine-ntr-o atelă.

Este lumea-n care Dante a găsit în ea infernul
şi speranţele căzute chiar pe pragul de intrare,
unde calea o dictează zeii falşi din sanctuare,
cei ce-mpart cu nepăsare, disperaţilor, eternul.

 

autor Ioan Gelu Crisan

numele

m-am născut în 1970. multă vreme am ştiut
că a fost un an bun (deşi am aflat
pe la 11 ani dintr-un timbru că au fost inundaţii).

mă gândeam: oare cât o să trăiesc? până în 2050?
eram fericit.
aveam o stea norocoasă. nu era chiar aşa de rău
cu mâncarea. tata avea bicepşi de aviator. citeam.

se citea mult pe atunci. şi se asculta muzică la picup
şi magnetofon. eu aveam de amândouă.
am stat o grămadă într-o cuşcă inefabilă dar pe urmă

am ieşit.
au începit procesele. dobânzile, lucrurile care seamănă
cu o ghilotină la orizont. copiii noştri mari,
părinţii ca o supă reîncălzită.

uneori mă întreb ce este iubirea şi dacă steaua aceea
nu era altceva decât mâna mea întinsă.

 

 

autor Iordache Dan 

pieta

dormeai netulburat în loc să-mi săruţi poveştile
adunate la colţul ochilor
multele poveşti nesărutate de nimeni
dar atât de frumoase în felul lor încât simţeam
o ciudă amară întărâtându-mă
un plâns aspru în mijlocul pieptului
somnului tău nu-i păsa nici de cearşaful adunat la picioare
ca o zdreanţă de care te lepezi scârbit
nici de cuvintele mele
şi mi se părea oarecum nedrept
să n-am un loc în acel timp şi-n acel vis care-ţi stârnea
zâmbetul
şi atunci cred că am strigat foarte tare
ca şi cum m-aş fi tăiat într-un ciob din singurătăţile noastre sparte
mă priveai nedumerit ca un copil care se întâlneşte cu moartea
iar eu aveam aşa de multe să-ţi spun şi totuşi m-am trezit bâiguind
o explicaţie inutilă
tu ai împărţit în paşi egali camera
mi-ai dat jumătatea cuvenită legal apoi te-ai dus să te odihneşti în cealaltă
promiţând că la trezire vei fi acelaşi
doar cu părul ceva mai alb
şi tocmai învăţam să te cred când un soare trufaş
a năvălit pe fereastră
spulberând umbra molatecă dimprejurul basmului meu
împietrit de uimire
şi spaimă

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

FOTO:
Mircea Vatamanu

 

autor Alina Dora Toma

 

în bătaia gloanţelor oarbe

un amurg bifurcat în orizonturi distincte nu e o poveste
cu happy end
dar pe maidanul pustiu hoinărim numai noi
numărându-ne rareori zilele
noaptea salvăm fericirea pământului rescriind alt final
tragediilor antice
nicio mamă nu mai naşte eroi
iluzia înfăşoară cuvintele
ni le sugrumă cu disperare şi dragoste
sorbim o viaţă perfectă din acest cocon aurit
dimineţile au geamuri zidite
în universul concret se dizolvă o moarte continuă
exilaţi în mahalaua absurdului
nimic nu atinge somnul tău pe genunchii mei
visul se înalţă în bătaia gloanţelor oarbe cu pieptul gol
e atât de frumos încât îi desenăm o cicatrice rotundă şi roşie
ne zâmbim ca şi cum n-am şti că medalia lui
nu-i decât amintirea unui copac
pe care ne-am scrijelit cândva numele
totuşi n-am fost niciodată mai mult
două maşinării complicate cu ceas în piept
anihilându-şi reciproc sufletul

 

 

autor  Alina Dora Toma 

est Deus in nobis

            

                            lui  Mihai Eminescu,

Aplecat smerit deasupra cuvintelor

şi cu palma stângă lipită pe inimă,

aşa începe poemul acesta

despre Întruparea  Duhului Sfînt

pe pământ

şi despre Cuvântul

care s-a pogorât

în frigul şi bezna

trupului meu

 ca să-mi spună:

Iată,

încă o dată,

mi-am aprins

Floarea Albastră

în candela

palmei tale din dreapta,

iar tu,

încă o dată,

cu preaplecată smerenie,

să-ţi potriveşti

cuvintele care ţi-au mai rămas

după flacăra ei. 

Fără să uiţi

că Adevăratul Cuvânt

s-a născut 

în peştera umilă-a exilului

şi că puţine dintre vorbele tale,

 

sub aripa milostivă-a Luminii de-a fi,

rod în lume or să poarte

 

Astfel încît

nicio clipă nu pot să uit

că umbra

e tot o manifestare-a luminii,

aici, pe pămînt,

unde

adevărul, ca şi minciuna,

se măsoară-n cuvinte.

Şi unde,

mereu în genunchi

şi cu palmele strîns lipite

pe-o Floare Albastră,

orb, te aştept,

în răscrucea de vînturi nemilostive

din cercul nostru strâmt,

de la est de Eden.

 

 

autor Ioan Florin Stanciu

Colaj pentru Georg Baselitz

                                      

Autori : 

Ioan Mircea Popovici,  Gabi Shuster, Dorrina Sisu,

 Luminiţa Ciobanu, Adrian Grauenfels

 

fumătorule de pipă

ce eşti

sper să nu fiu prea poetic

şi nici ermetic

şi să întrezăreşti

că-s pe bune

hotărât să cultiv livada bucuriei

vin ele

unele umbre

şi rup crengi încărcate de floare

nu le poţi opri

ele nu ştiu ca-n dragoste

mişcă ambele părţi

fără hărţi cu puncte

sau alte lucruri mărunte

trebuie să-ţi spun

aşa

ca uvertura

că numele hadrian

mi-e sâmbure de prietenie

ca stânca -s

în bătaia ploilor

corabie-n bătaia valurilor

marea-n stăpânirea malurilor

călăreţ de inorog

prin spaţii abstracte

rareori întâlnind

om

naufragiat de bună voie

prin arhipelag

Ioan Mircea Popovici= IMP

 

pe când vânăm himere şi melci

mi s-a arătat Arcimboldo atacat de liane şi ciuperci maladive

care îi curgeau din urechi, ca Amazonul la a treia cotitură

iar de vale, femei cu coşuri pline cu ardei şi alte matrapazlâcuri culinare

se culcau cu tovarăşii cosaşi, plugari, fermieri şi tractorişti cu legitimaţie

în schimbul unor bucate organice bine asezonate

în desfăşurarea deplină a gesturilor materne

sub totală bunăştiinţă a dictatorului

care încuraja adulterul

orgia

mersul cu spatele

datul cu var

prăjirea castanelor

sărutul pe furiş

viaţa în trei, patru şi cinci dar nu şapte

caprele mulse deseară

capitalismul de consum

dorul de tine.

AG

 

prin lampă curge mirosul de om

l-am dibuit din rătăcirile vântului

ca un păianjen am țesut visele

într-un salon plin cu oameni

am crezut în lumină

dar gheara mă apuca și mai tare de gât

aplecând ființa spre pământ

pe ochi s-a prins lutul

și am modelat viața în gri

neștiind culorile cum vin

am târât mai departe voința

poate mult prea în ocean

și mult prea în adânc

șoaptele nopților au îndesat în mine voința morții

prea curând pentru a înțelege condiția mea

și prea târziu pentru a mă ridica în fața altora

presupunerile au bătut piroane ostenite

iar pe tâmple încă mai curge un fir de iarbă

din rouă se chinuie sufletul să bea

pentru că știe drumul spre maluri

spre acest val sub care mă ascund

dar nu

stau lipită de pământ ca o salamandră

încercând să înțeleg nerosturi

doar atât

Dorrina Sisu

orizontul calculat

în ochii iubiri e infinit

pentru cei cu suflet sec

e în buza privirii

tot ei sunt cei din cârmă orânduirii

ştiu totul în absolut

şi poate chiar mai mult

şi ne învaţă cum să nu privim

în infinit

că e dureros şi e frustrant

şi nu e bine să te visezi

alergând în infinituri

când aici lângă umărul lor uscat

e finit , cald şi sigur

nu poţi ieşi cu fluturii la plimbare

şi nu poţi râşni cuvinte albe

folosind o strecurătoare,

e o nebunie curată

să priveşti în infinit

când nu ai nimic de iubit..

 Luminiţa Ciobanu

ţi-ai tras tu pleoapele peste orizont

şi-ai înfipt în piatra norocului

un cui bont

ciupeşti corzile visului

şi dai drumul ploilor

când vin ploile-n celebra cetate

tomiris aleargă desculţa prin tomis

poetul îşi leagă aripile

cu frângerea clipei

urcă-n cuibarul acela

din ancorarea velelor

se uita de jur împrejur

şi asculta-n priviri

amintiri

vin ele

nereidele

şi-l cheama-n locul

în care prometeu îşi ascunsese focul

nimic nu lasă să se întrevadă

bucuria tristeţii pusă pe rod

în florile din livada ţărmului

ca-nta-n turnul de scoici

înălţarea de ieri

mărturisirea

deschide parantezele

luminându-şi acolo unde

ca o şcolăriţă prinsă asupra faptului

marina zice:

„Ehhh, nu m-aş lăsa dar adevărul e că are dreptate. Ce-mi veni!?!”

IMP

 

tropăind decişi printre ecuaţii,

eclipse şi semne zodiacale certe

între naştere şi moarte

ne vieţuim , viaţa…

segment incert în univers

de doar o clipă

cu spaima privim graniţa

dintre existent şi inexistent

ceasuri date de-a dura

cu limbile amuţite

în dans înşelător

pe o unghie de picior

şi un evantai de vise

ascunse în pumn

şi acum deschise

spuse în urechi închise,

de primăvară şi de cu iarna

cu înţelepciuni de toamnă

şi o iubire de o vară…

 Luminiţa Ciobanu

 

eu am bucuria celor implicaţi pentru că aşa am decis

 să ne auzim măcar

 să ne implicăm în lumina vieţii

şi să scurtăm umbrele….

IMP-udice ghetele de joi

n-au pingele

degetul mare ojat

joacă rolul oglinzii

ţi-e trupul galben

ochii sticloşi

auzul cordial

dansezi vijelii

de şaman

miroase a marihuana

de ghiveci în fereastră

o petală de vânt

flutură peste pădure

piticii fug valma în scorburi

şi umerii rămân la orizont

aşteaptă eclipsele

totul în lume este calculat

destinele traiectoriile

iubirile războaiele

YANNELIS şi-a răscumpărat ghidonul

încearcă frenetic să treacă prin lume

săpând urme în tympul fără tympan

Gabi Schuster

 

stau piticii pe umerii uriaşului

să vadă departe

itinerarul

departe de calul lui aznavour

gândaci prin cozonaci

în urma lor

fărâmituri

zoaie şi bâzoaie

iniţiale pe negativ

tarantula se îneacă-n miere

cu traista ciobanului

un voiaj ratat

soluţia generală

pe butuci

aici este

sămânţa logodnei

lui Zero cu Infinit

„dulce minune atinge ţărâna

cu degetul inelar…

şi-a schimbat numele”

IMP

 

Sistemul dirijează trupul întâmplărilor

iese apoi din el însuşi şi geme

jurul se umple de incertitudini

gravitează molcom ca bile lucioase

traiectoriile susură metalic la ureche

destine şi sfinţi

dantele şi braţări la glezne

pe frunte adânciturile întretaie

sudoarea virginităţii

a rămas repede în urmă

suntem stupizi

plini de vervă

pe malul vieţilor necâştigate

dulce minune atinge ţărâna

cu degetul inelar…

şi-a schimbat numele

Gabi Schuster

 

Oare devin un Arlechin?

Lucruri ciudate înconjoară cuvintele.

Un arlechin se-aşează pe zodie, devine crab şi dispare.

Femeile strâng aburii trezirii lor în cutii, aranjate după principii.

Cercul concentric face grimase dar nu poate scăpa din perimetrul sau cotropit.

Din mine  ţâşnesc fântâni cu susur echidistant,

apa lor îmbie curajul reflectat al corăbiilor de hârtie efemeră.

Îţi scriu pentru că nu am alte gânduri sau scamatorii de făcut.

Himerele devin durere şi pleacă, eu rămân singur la oglindă, duşmănit de axiome.

Trecătorii merg pe muchia străzii agăţaţi de realitate şi teama de abject.

Sistemul dirijează trupul întâmplărilor. Şi nu, nu la Marienbad te-am cunoscut

dantelă şi feerie, trenuri trenuri spintecând ecoul, îmi citeai din Dante

fermecaţi de nepăsare, paradisurile cădeau ca muştele lângă noi, ceaţa avea

textură  de steag bizantin, ascultăm paşii tăi în nisip, în băltoace, emulsia fotografiilor

se  înfiora atinsă de buze, de atâta nesperată frumuseţe, clipele ireversibile, noaptea

se scutură ca un prunc şi timpul se contractă în braţele tale, devenisem eu, invers, bătrân şi uitat.

  AG -2012

Ceai cu Adala ( colaj )

Greaţa

Felia de lămâie

are azi gustul perfect

după greaţa însăşi

a apucat-o dis-de-dimineaţă

pe când

îi încolţea un gând galben ca un fluier

gura i-a fost atât de strânsă-n pungă

încât s-a stors în ea

acum zace

ca o iubire scofâlcită

în postludiul mileniului

ADALA

Am băut ceaiul acela cu tine

făcând rotocoale din ochi

subtile priviri între noi se ţin de mână

mereu căutăm în pungă fluturi

sau licurici de ceară

ce să-ţi ofer într-o seară de vară

ce se poate spune după colonialism?

ştii.. la mine au înflorit lămâii

contorsionaţi de friguri

şi lipsa de iubire…

AG

 Ceai cu AG

 Fascinantă ceaşca de ceai

până la negru aburea coborâri

tu mai crezi în memorii

câteva bancnote asudate fac toate amintirile

istoriile

plânsurile cu sughiţuri

ştii cum închide un glonţ?

ca o uşă pe care o cauţi toată noaptea

şi când o găseşti

îi vezi pietruirea…

 Adala

  După greaţă

 ..Uite am venit la ceai

Îmbrăcat în alb ca un ginere mongol

Trec pragul tău şi mă înclin puţin spre dreapta

Mi-e drag să te văd în lumina oblică a sentimentelor frustrate

Mi-e atât de aproape amintirea balului cu flori uscate

cununa ce făceam pentru tine

ca să avem ce fuma

răsucite ţigări în hârtie de ziar

scria de război

dar noi făceam rotocoale din timpul liber

nu ne pasă de viaţă

o trăiam sublim…

AG

 

Pentru ceai cu AG

…alb…alb…alb…

impetuos înflorit

ca iubirea de bulb

stai înclinat

eşti acordul Dumbledore

când ţine spre buze

sceptrul rădăcinii

de ce ţi-e teamă de oblicul luminii?

sigur că face războaie

în tango dirty prin noi

nesigur rămâne timpul tuns

la fiecare barieră

de alb…alb tânjit

 ADALA

Tu ai petrecut seri lungi alegând pantofii de bal?

privind prin dantela bunicii zborul leoparzilor flămânzi

în citadela fără nume, toţi locuiau sub pământ

în oglinzi erau numai scrâşnete

în dinţi aveam gustul  clepsidrei

iar deşertul îneca eclipsa

acel lapsus demonic

acea  trăire tumultoasă

nerepetabila prospeţime

din doi în doi

numărăm săruturi

afară caii rupeau din noi regrete…

Singurătate / Abecedar al melancoliei / Mica ţigariadă

Singurătate

Visătorul sugrumat în somn

Cruce de carne mă pune
pe oasele tale și
bate-mă până la sânge,

să nu mai am după tragere
de inimă să-i car pumni
în stânga și-n dreapta
prietenului meu invizibil
cu douăsprezece fețe.

Mă dialoghează-nveninat cu lumea
de hoți și de târfe, apoi
mă-ncuie-n tăcere,ca într-o cușcă
și m-abandonează
între firele ei nevăzute,

îi voi asculta indiferent
limba despicată
cum îmi brodează din vorbe
o umbră străină de mine,

prinsă-n rețeaua electrică
a acestui oraș,
cum o insectă-n pânzele unui
păianjen cu cruce.

Abecedar al melancoliei

Visătorul sugrumat în somn

la ore târzii, mă las răsfoit
de la o tâmplă la cealaltă
de o mână de gânduri.

Mă ascultă cum tac
și-mi vei auzi
inima silabisind între
amurguri și aurore:

sin-gu-ră-ta-te,

sângeroasa istorie
despre o mână de gânduri
care spintecă piepturi,
scoțând la lumina 
lunii neomul din om, 
umbra de pasăre
înalt  cuvântătoare.

MICA ŢIGARIADĂ

Era una din nopțile-acelea
fără de somn și ea îmi venea
de departe cu apropouri,
călare pe-un ton convingător,
venea să mă-ntrebe
dacă nu vreau să mă alătur
cauzei sale,
împreună să batem
pasul pe loc.
Cum sa nu, i-am răspuns,
cu o condiție, totuși,
să nu fie una
pe de-a-ntregul pierdută.
Și ea începuse să-și
râdă de mine,
vorbind despre toate,
fără să-mi spună nimic,
fără să-mi lase o gură
de aer, în tăcere
să-mi termin
gândurile de fumat
până la prima ninsoare de scrum.
Asta se ia in serios,nu glumă,
trăgeam în interiorul meu
de mânecă o concluzie,
în timp ce-i contemplam
logoreea cum se întuneca/
țiganiza la chip pe măsură
ce-afară de ziuă
se lumina și de iarnă.
Era una din acele nopți
albe de noiembrie
când eu – cu laptopu-n față
stăteam răstignit
pe un scaun și-o ascultam
cum mă vorbea
cu cineva nevăzut
pe la spate,
fără să-mi lase o gură
de aer,
atât de necesară
pentru un strigăt:
mai lasă-mă-n pace,
în tăcerea mea!! –
să-mi termin
gândurile de fumat,
sub acest frig
care mă arde la tâmplă
și-mi tremură mâinile
pe hârtia
cuprinsă de flăcări
până la ultimul pumn
de cenușă
preschimbându-se în cuvinte.
Hai lasă-mă odată în pace,
băi, drac de poezie ce ești!

autor Bot Eugen Iulian

Doua poeme desenate

Motiv de desen

El îşi trase un fir de iarbă
prin tâmplă,
murise şi se-nfigea în pământ
cu fiecare val de toamnă
şi migratoare stoluri de schije.

Nişte străini semnaseră cândva
ultimul tratat de pace,
dar la el ploua cu noroi
în toate dimineţile,
deasupra lui creştea
un câmp de lucernă albastră.

mi-am tras un cuţit în brazdă
pleoapa mea
murise şi se zbătea să plutească
cu fiece migraţie număram stoluri
stupi goi, albine discutând filosofie
nimeni nu mai muncea de când venise pacea
se zvonea despre un gnom desculţ
care mă caută, despuiat de toamnă

deasupra mea creşteau
femei vorbind latina veche..

*** 

Mistralul unui emigrant

Mai încolo, am început să vorbesc o limbă veche
chiar şi cei care se încăpăţânau să mă asculte
nu înţelegeau nimic

femeile din cafenele
ar putea găsi în ochii mei
vibraţia necontrolată
a celui deportat
pe un gheţar intern, ce se topeşte în zare

uneori eram forţat la limba maternă
ca o înţepătură într-un organ amputat
ca o pauză într-o frază uzuală
care conţine mereu viscol
şi nici o urmă de zăpuşeală sau te iubesc..

****

Autor : Adrian Grauenfels
Desene: Maia Martin

 

Doi

Doi

 

de foame,
se mâncau între ei

de singurătate,
îşi scuipau degetele la interval de 2-3 secunde

de iubire,
se miroseau şi apăreau din nimic

de dor,
se ghemuiau unul în altul şi se contopeau ca-n poemele siropoase ale mai marilor devenind unul

de bravi ce erau,
din când în când mai tăiau sfoara

apoi rămâneau doi îngeri
prizonieri ai timpului
atârnând unul de altul
neputând trăi solitari

de tristeţe,
îşi activau butoanele pentru ultrafericire

de durere,
îşi rodeau maxilarele veacuri întregi
pân’ ce-şi rosteau rugile şi totul se transforma ca prin minune într-o plăcere ce nimiceşte totul

de credinţă,
descompuneau carul mare şi aruncau cu stele în dumnezei

de uitare,
se aruncau pe-un petic de stea şi se regăseau întotdeauna aceiaşi

la urma urmei poate că nici nu erau îngeri
dar se iubeau cu atâta foc
până deveneau cenuşă
apoi renăşteau ca-n poveşti

autor Bianca Dobrescu

 

Evanghelia întâi a poetului

EVANGHELIA ÎNTÂI  A POETULUI

 

 

 

Dumnezeu a înverzit pomii

şi poetul a scris cum au înverzit pomii;

Dumnezeu a întors păsările

şi mai iute decât întoarcerea lor

a fost întoarcerea vieţii noastre de pasăre,

şi mai iute decât întoarcerea vieţii noastre de pasăre

a fost scrisul întoarcerii păsării

de către poet.

Dumnezeu a făcut iarba

şi iarba ne-a învelit genunchii

şi ne-a îndemnat să facem dragoste;

poetul a scris despre răcoarea ierbii

şi ne-a îndemnat să facem dragoste,

atât de bine a spus cum ne-am iubit în umedul ierbii

că faţă de ce-a scris el, acolo, la el pe hârtie,

numai dragoste n-a fost aia ce-am făcut noi.

Şi Dumnezeu s-a uitat la poet lung

şi l-a tras afară din lume

aşa cum îi trage Dumnezeu pe poeţi

şi fără să-i vorbească, i-a zis,

astfel că poetul înţelegea

de parcă milioane de urechi pe trupu-i avea:

“- De ce mă copiezi, fiule?”

Dar până să răspundă poetul, oarecum încurcat,

Dumnezeu a şi răsfoit câteva pagini din toamnă,

s-a cam puţin supărat,

aşa că a luat înapoi darurile pe care ni le dăduse.

 

 

 

II

 

 

Primăvara următoare a vrut să-i mai dea o şansă

poetului

şi iar a înverzit pomii şi a întors păsările

şi le-a scris chiar el cântece noi

şi an de an tot aşa

până când iarba era atât de plăcută

că se confunda cu chiar dragostea –

noi profitam de această dispută dintre Dumnezeu şi poet

şi tot aşa an de an

noi profitam de această dispută dintre Dumnezeu şi poet,

poetul tăcea

şi încerca să facă pomii şi mai frumoşi

care la drept vorbind

erau destul de frumoşi şi aşa.

 

III

 

Dar timpul trecea, poetul îmbătrânea,

pomii din scrisul său erau tot mai strâmbi,

piciorul îi intra şi mai mult în ţărână

şi el scria cum piciorul îi pătrundea în ţărână

iar vocea îi devenea atâta de slabă

că trei zile făcea de la gură la urechea lui

şi alte trei de la ureche la înţeles;

vederea nu-i distingea la început stelele de luceferi,

pe urmă spiţele soarelui de lună,

pe urmă dreapta de stânga,

pe urmă piciorul de mână

şi pe măsură ce murea câte puţin

scria cum moare câte puţin.

 

IV

 

Atunci şi-a scuturat puţinul încheieturilor,

şi-a apropiat cât a putut departele minţii,

s-a întors cu faţa la cer,

deşi ar fi fost destul şi spre pământ,

şi a zis cu vocea care demult nu mai era a lui,

şi azis cu vocea care era a pământului demult:

“Doamne, n-am vrut să fac fluturii mai frumoşi

nici pasăre-n poemele mele cu cântecul mai aprins

nici tristeţea, nici stelele, dragostea

altfel decât tristeţea, dragostea, stelele

şi care faţă de ale tale, Doamne,

nu sunt decât o biată frunză

în oceanul pădurii”

şi

“Doamne”,

parcă-l şi vezi gârbovit şi cu mâna uscată de scris,

“Doamne, n-am vrut decât să te îndemn

să faci lumea într-atâta de bună

ca nici un poet să nu se-ncumete

să mai facă ceva dintr-însa la fel”.

 

V

Şi Dumnezeu, care niciodată n-a râs de la facerea lumii

n-a râs nici acum.

A strâns versurile poetului

care demult s-a scurs în alfabetul pământului

şi-a început să ajusteze puţin câte puţin

iarba şi pomii şi păsările

ca-n poemele lui.

 

VI

Un poet tânăr a venit şi-a cântat primăvara,

alt poet şi mai tânăr a venit şi-a cântat primăvara

şi Dumnezeu nu mai prididea să combine culorile

să aşeze aerul în dreptul cuvântului

şi pasărea în dreptul cântecului

şi pe urmă a venit alt poet

şi pe urmă a mai venit alt poet

şi Dumnezeu care niciodată n-a râs de la facerea lumii

n-a râs nici acum.â

 

autor Viorel Mirea

Trenul

Mergeam – fluieram pe calea ferată cu mâna la şapcă

şi tot  mă priveam  peste ierburi să le strig  pe numele lor cât de mic,

nu cred că era sânge unde – am găsit-o, nu putea fi sânge şi-acolo,

ba nu  era sânge deloc şi mergeam – fluieram

cum merge – mănâncă furnica  sau zboară – mănâncă vulturul, am citit undeva

şi duceam tot  mâna la şapcă, mă obseda, fir-ar să fie,

ca petrarca pe laura, am citit că se obsedau între ei,

era ceva cu şapca asta fir-ar (dar fir-ar !)  să fie, nu cred că era sânge şi ăla

şi ierburile mi-ascultau fluieratul sau poate se uitau la şapcă mai mult

şi se – aplecau peste calea ferată îşi făceau semne – ntre ele

aşa, de-ale lor, un fel de cruce de iarbă, cum îşi fac  semnele

femeile când lucrează  duminica!

 

Dar acolo subt măr, pot să jur, n-alunecase nimeni pe sânge,

fluieram pentru ea  şi  erau ierburile periculos de geloase

şi scoteau un miros aşa de tare din ele

poate mai încolo pe lângă pantofii

lângă pantofii plini de flori  şi de roz şi de albe de măr

şi trenul nici nu cred că  se-apropia şi iar fluieram şi gândeam

ce să fie cu obsesia mea pentru şapcă  şi de unde fluieratul ăsta aşa pentru ea

de nici luna dacă floare ar  fi şi n-ar mirosi mai frumos ?

 

Dar luna numai floare nu este trebuia să ştie şi tata

care a dat  cu piatra în ea şi-a rănit-o, se poate uşor constata –

eu  duceam  tot mâna la şapcă şi dintre toţi  oropsiţii

cineva  să fi mai bine văzut  cât stă ea viaţa în viaţă

iar aşa nu mai ştie de ea cum nu te-anunţă cometa când trece,

şi femeia care aşa de ţipa, sau mai ştii că vine vre-un tren,

deşi nu credea nici ahile nici broasca sau  ierburile care  şi-aşezau gâturile,

îşi puneau  înaintea mirosului floarea şi nu-o ajungea şi-aşezau gâturile

pe calea ferată  cu fierul  nenorocit de rece şi ruginit (vai  ce  mă enerva şapca aia!)

numai să audă mai bine cum fluieram crezând că fluieră iubitul lor trenul!

 

Se  uşor însera pe sub măr plângea mama băiatului

şi m-am oprit din mers – fluierat să scot  pantofilor  piatra

dar erau  flori şi cântec de păsări care – mi nichelau trupul

şi cred că asta şi deruta ierbile sau poate şi şapca, dracu să ştie mai ce

că toată lumea s-a mirat de tinereţea lui sau femeile

înţeleg mai uşor lucrul frumos şi plângeau

cum plâng  păsările între ele când le-nghite şarpele puii .

 

Eu eram într-a doişpea când un fel de bicicletă e viaţa

şi te poate trânti şi juli pe la coate şi poliţia s-a aşezat pe gânduri mai tare

şi-a durut-o-n  ea de poliţie

cum treceam pe bicicleta Pegas care e viaţa când mai eşti într-a doişpea

calea ferată prea lungă era pentru viaţă, fie şi pentru fierul din calea ferată

şi florile desigur râdeau de şapca mea roşie  din gelozie mai mult

atunci poliţia s-a supărat foarte rău şi-a început să aşa cu  mulţimea

s-a supărat şi mulţimea care plângea scuturând cu zgomotul florile  mărului

iar mărul plângea, nu se putea să nu plângă,

v-aş spune  exact de-aş fi măr să-ntrebăm florile lui din pantofi

iar pe calea ferată a venit o tăcere

care putea să fie călcată de tren cum sta şi cum sta  –

am făcut florilor semn să o dea la o parte, să o împingă şi chiar cu piciorul

dar poliţia s-a uitat cât mai lung şi-a durut-o-n străfundul ei de poliţie

când a curăţat sângele de pe faţa băiatului.

 

Aş fi vrut să arăt cum se taie o floare şi cum se scoate mirosul

şi cum se taie pasărea şi cum iese cântecul şi se-nalţă ,

cum se scoate din om  tinereţea şi mâna la şapcă era

şi roşie mână era şi soarele nu văzuse, nici  ochii poliţiei

când treceam pe sub măr călare pe Pegasul vieţii,

m-am aplecat pe ghidonul ei de viaţă-ntra doişpea

şi-am luat şapca roşie cum era, mirosind a sângele florii de măr

şi mi-am pus-o pe cap!

 

autor Viorel Mirea

Ce faci astăzi?

 Ce faci astăzi?

 

 Mă uit pe geam

 şi nu te văd,

 îmi beau cafeaua …

 nu eşti în zare,

 pendula ticăie a sfârşit de an

 viaţa are o formă de sferă gotică.

 Ce face Irina?

 E fericită?

 

Ce fac astăzi – mă întrebi,

strivind forma barocului târziu,
violoncelul de Prado,
sublimele sticle Murano,
când labirintul plin de rouă foşneşte nostalgic.

Ca la o intrare, în oraşul plin de oglinzi,
cobori şi aduni norii,

Pe fereastra gândului departe te uiţi,

Tot mai departe

treci de mine cu privirea…

Zâmbesc, ştiu, inevitabil,

te captivează atâtea forme suprarealiste,

Spirala ce-ţi cutremură vitraliile visului

– o Galatee în mii de contururi –

Pendula ne ticăie din prima secundă,

– Sparge-o de nu-i suporţi sunetul!

Acum îţi citesc enigma dorinţei – “Spania” şi

“Dream of Venus” –

Ce-i fericirea, mă întrebi?

Căutarea,  mereu căutarea

spre ultimul tablou – “Coada de rândunică”…

 

Să zicem că sunt în trecere la Buenos Aires… Da, totul e posibil!

Să zicem că am cîteva clipe libere, intru, pentru o cafea dulce-amăruie, la Caffe Intim, în timpul unui tango. Mă priveşti, cu mintea mă pictezi. E soare şi culorile pastel străpung interiorul. Ai vrea să dansăm un tango teribil de pasionant, chiar dacă nu ştii să dansezi. Acum simţi şi vrei să dansăm, simţi nevoia unei tandreţi infinite … lumina se crispează-n jurul umbrelor noastre şi tremură …

Mă inviţi la dans, ca o vioara de Cremona sub mâinile tale vibrez. Ameţitor, muzica îşi continuă ritmul, piruetele te duc narcotic în timp, într-un timp colorat, plin de miresme, de amintiri – străfulgerări de flashuri prin peliculele derulate.

Să zicem că neatent m-ai călcat pe picior, inexplicabil percepi pierderea unui timp unic… < între două respiraţii îţi apleci capul pe umărul meu > … fugar mă priveşti în ochii mei asiatici, adânci, în care te scufunzi şi uite – mă ridic pe vîrfuri şi-ncet îţi şoptesc:

 

Singur aşteptând toamna,

că şi cum ai aştepta un vis de ceaţă,

o altă viaţă sau ce doreai,

Neîntrupându-se,

frunzele zboară spre alte gări…

Ca un tren alburiu

în care urci fără să ştii,

aştepţi ochii ei

plutind de dincolo de timp…

 

Şi, iată, vezi copacii ce te-au îmbrăţişat odată cu ea,

singuri şi galbeni, nocturni şi nebuni

cum era zâmbetul ei.

Vei înţelege mai târziu, poate, mult prea târziu!

 

În ceaţa fumului am dispărut, muzica îşi continuă un alt ritm… regreţi atâtea, totul, dar mai ales viaţa ce  ţi-a devenit o povară albă, neagră, enormă.

 

autor Irina Lucia Mihalca

 

uneori timpul…uneori patima…

mă uit la nasturi        mă uit la fetiţa cu nasturi
gîndesc
mînuţele fetiţei mîngîie nasturii
care ştiu că aşa e firesc

deodată        printre boabele de mac
grebla
grăbită se abate asupra lor

nu vom termina de citit fabule

*

bunicul doarme cufundat în cameră
se aud în plafon papucii            complici
picioarelor de sufragerie

d u m i n i c ă

se termină orice spectacol
seara se poticneşte în prag
porneşte frigiderul
punguţa cu doi bani
fata babei şi cealaltă         miloasa

amestec
amestec

*

cîntă queen         un refren mai vechi
decît aceste flori de metal
ne amintim
săltăm pieptul în vreme
sîntem de negăsit
în cuminţenia camerei cu cinci pereţi
(sună a florin mugur tacîmul
de argint din seara de revelion)
iar muzica ne-acoperă trecutul

pun vulturii de-o parte

iată ideea        statornică e faţa de masă
neprihănită
nici pete nici kitsch-cu-kilimanjaro
pentru noi au rodit alte aripi
alţi pinteni

plouă
vînt prielnic naufragiului
barbu eugen iese din groapă şi se îndreaptă
spre europa liberă

cîntăriţi                    vulturii au
observat firimiturile socialismului

să vină cîteva petice pentru cerul
rămas fără vulturi

*

cea mai mare parte a timpului
este insulă
se trezeşte lavinia iar flamingo
stîrneşte civilizaţii portugheze

ce-or fi făcînd cele 7 minuni ale lumii

*

am primit bani de acasă
pentru biletul de-ntors            ochii fetiţei mele
slujesc aleea

din curiozitate pupilele

cînd este foarte atentă             lumea
i se pare mai mare

timp urît
probabil aşa este mereu

*

dăm frîu liber eredităţii
micului dejun din care suedezii
au creat şcoală

se crapă de apă

trebuie să scriu să prindă poporul de veste

*

se face yang        lucrurile
sînt cuminţi
lîngă mîinile uitate aprinse
păşeşte zgomotoasă lumina

reţineţi sertarele
prindeţi fluturi adevăraţi
învăţaţi-i să zboare în anonimat
pleoapele vor zămisli
un popor adevărat

*

o amintire cît o găoace

vară         fumam amîndoi B.T
erau ale mele        dar ea m-a întrebat
dacă-mi place Nichita Stănescu
am spus da da
(nu-l citisem dar am spus aşa)

asta a avut efect

apoi mi-a spus că romanul ei preferat
este Torente
eram ignorant

de atunci n-am mai avut farmec
se gîndea la roman
o invidia pe sigrid
eu
stăteam nesigur pe nişte lemne
pentru foc

*

livezi în palmă
patricieni de stat umpluţi
în sos tomat        vînt
ploaie

Gros-Jean era dintr-o dată
delfinul căzut pe gînduri
scările şi ele urcă odată şi-odată
pe trepte şi gustă din lespede

livezi şi palme pentru livezi
vînt pentru ploi
şi nectar în toate alimentarele
de uz comun

*

neclintiţi            ochii               în
punctul cardinal omologat
doar fulgii           uneori seara
îşi mai fac de cap        totul este uscat
ca un vitraliu
în linişte
sticlos
ca moţiunea adunăturii de ciutură

pe acoperişuri poposeşte zîna bună
a iernii
stai sus şi ne îmbărbătezi
(ne aţîţă vanitatea de popor industrializat şi filosof)
coboară-ţi genele tale boreale
trebuie să mă salvezi de secrete
de starea luciferică de starea de catharsis
corbleu        paradisiacă
de treptele culturii        pe care
le-am dat afară din facultăţi
pentru că noi nu ne-am făcut chip cioplit
decît atunci cînd am avut marmură

*

prinţeso        zîno
să-ţi crească aripi cu care
să răscumpărăm o ţară
şi să ne fereşti de sentimente ca de suferinţe
că noi aşa am păţit-o

prefer o boală vindecată şi nevîndută
o tolbă cu poveşti de iarnă
în aer se risipeşte fumul caloric
în aer văd metale        gheene        gunoi
zîno                prinţeso
să cazi peste noi
ca fulgii ce-şi fac de cap
după o seară dionisiacă

*

doar fulgii            aceeaşi             uneori seara
mă duc înapoi şi mă lasă
la marginea rîului îngheţat

îmi voi aminti de ofelia
de iubire şi de legende vikinge
navigînd            stele            sus
voi fi liber         cînd voi auzi
cît de singur sînt lîngă mine
şi voi auzi pocnind unul cîte unul inelele pomilor

e timpul florilor reci şi-a iubirilor lejere
a goanei tîrzii spre casă
a concediilor fardate cu manele ofensive
vom colecta otravă
pentru medicamente sau pentru noi

doar fulgii            uneori seara
îşi mai fac de cap

*

cît vor avea orizontul
ochii vor străbate distanţele
iată drumuri brazi case amintiri
oameni astre curtezane amintiri
roua dimineţilor bruma rîul chicotind sub poduri
genunchiul dealului aplecat spre sat
păsările cu oase goale zborul amintirile
fluxul marea zilnică vîrstele amintirile
paharul cu picături patul de seară uleiurile de corp
mîna de zi cu zi a furculiţei tortul amintirea
gara discul cu janis joplin
editurile particulare editurile particulare

uneori seara        doar amintirile        sticloase

 

autor Silvian Floarea

Cu firul sorții…

Cu firul sorții…

 

Cos  pe brâul Ilenei Cosânzene,

Floarea gerului de foc

Și-ale gândului adânci însemne,

Căci n-a rămas în inimă un loc,

Nesărutat, nemângâiat  deloc…

La Făt-Frumos aprind apusul,

Nemărginit în tremurul iubirii,

Cel Nenumit trecând peste arcușul

Svâcnirilor de sân a firii și-a privirii…

Doar ÎNTREGUL  prin cosițele flămânde,

Scutură prin veșnicii clipele sure,

Dând de-a dura măr de aur,

Până-n ochiul de Balaur

Nemușcat, nedezlegat,

Nerostit în pasul sorții

Împletit în cojocul mândrei Dochii…

Dau să scutur un cojoc,

Unde fost-a nenoroc,

Să rămână brâu de foc-

Și-am pus flori de busuioc

Descântate prin cosițele bălai,

Bob de mir în ochiul scai,

-Hai, haide hai tu lerui lai,

Vino dragostea să-mi dai,

De n-ai fi, TU chiar universul,

N-ar fi gândul și nici versul…

Cos,  descos ițele sorții,

Rătăcind pasul vieții și al morții,

Descâlcind linui lin un ochi al porții,

Căci iubirea-i dată-n porții

Unei lumi și altei lumi în miezul nopții…

autor Ardeleanu Miora

Amintiri de iarnă

 

Pe plai de baladă, cu sate bătrâne,

Bunicii uitați își așteaptă nepoții,

Sperând că-ntr-o zi s-or strânge cu toții,

Prin timpuri tot grele, ce zile-or rămâne…

Cum poate o lacrimă moartea s-amâne

Când viscole dau târcoale ca hoții

Și geruri dușmane-și aruncă baloții

De gheață și țurțuri și-omături stăpâne?

Prin frig și prin beznă foamea se-ntinde,

Din case-ngropate vezi neagră zăpada…

Și curtea, livada, troianul le prinde

Căci munte-i omătul, uitată-i balada

Prin sate-cavouri ce dorm scufundate

Sub dune de crivăț. Ferestre-astupate

Își cheamă lumina și gerul tot pișcă;

Pe geamul de gheață o palmă mai mișcă…

autor Andrei Radu 

5 poezii cu ocazia împlinirii a 55 de ani de la moartea lui Constantin Brâncuși (n. 19 februarie 1876, Hobița, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris).

Sculptorul

 

Brâncuşi îşi ciopleşte gândul
peste inima pietrei
în forme de sărut

poarta se deschide
îndrăgostiţii trec
sculptorul moare

se aşază masa tăcerii
pe scaune doar doisprezece
cei care l-au iubit
Jiul doar murmură

spiritul său se înalţă
prin coloana fără sfârşit

apoi familia împuţinată
aşezată pe şase scaune
la masa de parastas
varsă lacrimi în tăcere

 

Coloana fără sfârşit

 

Oul e infinitul care se multiplică
şi rămâne la forma perfectă,
păsările sunt doar ideea
care iese din inima lui vie,
cu lecţia de zbor în aripi.

Tăcerea rămâne un gest
de împărtăşire a gândurilor,
care nu stă la masă,
aleargă să prindă un scaun de timp,
să-şi mărturisească taina-n sărut,
înflorind stâlpii porţii.
O bucurie dăltuită-n durere
şi apoi rugăciunea
spusă de cuminţenia pământului,
înainte de a se ridica la cer
domnişoarei Pogany.

Pe urmele recunoştiinţei,
Dumnezeu înduioşat şi-a cioplit
piatra cerului său
în care urcă coloana fără sfârşit.

 

Oul

 

Oul îmi absoarbe micul infinit,
se divide întruna
şi capătă forma perfectă.
Păsările sunt ideea
care ţâşneşte din inima lui
cu lecţia de zbor în aripi.

Tăcerea e doar un gest
de împărtăşanie a gândului;
nu stă la masă –
Aleargă pe alee să prindă scaunul timpului,
memorează forma sărutului
cu o bucurie născută din durere.
Lasă rugăciunea – sufletul pietrei –
în ochi, la cuminţenia pământului,
înainte de a se ridica păsările la cer
pe urmele recunoştiinţei.

Dumnezeu şi-a cioplit cu dalta
marmora cerului nepieritor,
lacrima şi-o sloboade prin ploi,
peste meseni, în curtea casei,
unde i se păstrează în taină un loc.

 

Oul de lumină

aş sparge cu un sunet secunda până când s-ar opri timpul l-aş închide într-o sferă ca pe un ou de luminădar m-am trezit cu o pasăre din aripile întinse mi-a spus pune oul la clocit în ovalul plin al lunii clipele se vor opri-n secunde ca o noapte în prima zi de întuneric şi totuşi timpul trebuie pornit într-un ceas dintre viaţă şi moarte în care curg clipele niciodată nu vor umple marea cum mişcarea nu va opri sunetul

 

Rămâne doar zborul

 

Noaptea-şi omoară întunericul
cu o lamă de cuţit,
pieptul pământului absoarbe
rădăcini din anotimpuri.

Inima închide nesomnul ceasului
în aşternuturile pieptului.
Călare pe caii vântului de nord
ochii mei se sting de aşteptare
şi îşi sapă lumina prin minereu.

Pietrele statui gânditoare
deschid drumul eternităţii,
lăcrimează în clipele de răgaz
în piaţetele oraşelor
durerea lui Brâncuşi.

Se deschide cerul
sub aripile păsărilor,
ne mai rămâne doar zborul
ori mutarea în noi înşine
urcuş prin romburi la infinit.

 

 

autor Llelu Nicolae Vălăreanu( Sârbu)

Sublimele versete ( 1)

Sublimele versete ( 1)

Să nu te crezi niciodată profet, nu ești.
Nimeni nu se urăște cu sinceritate pe sine, nici nu trebuie.
Trist este spectacolul căinței, derutant.
Tu nu mă admiri pe mine, eu nu te admir pe tine, totuși conviețuim.
Mulți oameni sunt plicticoși  pentru că prea se iau în serios. Nu
spunea bietul Will că lumea este o scenă?
Câte ambiții se pierd în neant și neantul nu se umple.
Nu este orgoliul artistului o busolă stricată? Și totuși…
Resemnarea nu este bună, dar e sănătoasă.
Cine te-a scuipat o dată, o va mai face.
Orice justificare ascunde un dram de neadevăr sau chiar o minciună întreagă.
De oboseală ajungi să dormi între lupi.
Multe idei noi par inutile, dar verdictul îl dă timpul.
Lasă-i pe Socrate, Schopenhauer ș.a., gândește liber.
Egolatria nu-i părăsește nici pe sihaștri.
Din trândăvie s-au născut uneori idei geniale.
Cine nu știe multe, nu se rătăcește niciodată.
Când nu reușești să-ți învingi defectele, începi să le consideri calități.
Scriitorii se deosebesc fundamental de savanți –  ei nu demonstrează nimic.
În momentul când accepți orice,  devii o plantă fericită.
Nici un om nu este de prisos decât în ochii unora.
Între logică și fantezie este o dușmănie de moarte.
Orice convingere este o capcană.
Adevărata sărăcie este  izolarea de lume.

 

autor Boris Marian 

tra la la

am derivat doar privirea lui venus

pe urma muntelui urcă acum umbra mea

nu știam că sunt apropiate depărtările tale

sunt așa de aproape că le aud șoaptele

mângâierea vântului încolțește în ochii mei

am atins acea sprijinire a durerilor încât nu mai simt nimic

și apa mi-a dat acordul de a mă face valul ei

doar cerul privește sarcastic la neputința primatelor

se adună pietrele grămezi

fac bilețele sorții și împarte viața la doi

să ne cerem iertare pământului pentru că nu știm să fim păsări

să adunăm cuvintele și să le separăm de gânduri

precum lumina cenușie ridicăm idealuri

apoi cântăm pasivi

tra la la tra la la

strigaseră infinitul la o scară cu flori

prinsese mucegai și poarta ruginită de la capătul vieții

își împarte cenușa bolile

o flacără mai arde cu nostime jocuri pe flori

autor Dorina Şişu

foto Elisabeta Luşcan

Năluca nopţii ( poem însoţit de comentariu critic)

NĂLUCA NOPŢII, MIHAI GANEA

 

Locurile comune şi transcendenţa

 

Năluca nopţii, discursul poetic imaginat de Mihai Ganea, induce, la o primă şi grăbită lectură, o stare de perplexitate. Avem de-a face, în aparenţă, cu o suită de imagini şi de expresii „sustrase” din arsenalul cutumiar poetic şi religios. Rezultanta este însă o alcătuire poetică inedită şi ciudată, care nu se lasă lesne decriptată. De aici şi deruta receptării. Unii cititori oneşti şi chiar de bună credinţă au afirmant că se află în faţa unui experiment poetic, dar nu l-au putut defini coerent şi argumentat. Poemul surprinde prin contradicţia în termeni şi ideatică, „nu are logică”, susţin consumatorii de literatură predispuşi să dea verdict după prima lectură. Şi totuşi…un text care a stârnit controverse până la scrâşnet sau furie clamată cu violenţă ( a se vedea reativitatea unei părţi din participanţii la cenaclul scriitorilor din Baia Mare), se cere cercetat şi citit oarecum iniţiatic. Este ştiut deja în mediile literare că Mihai Ganea, ca autor, nu alimentează, nici în proză, nici în versuri, confortul biologic , lenea de gândire şi autosuficienţa…

Să revenim asupra textului incriminat. Autorul îşi pune poemul la adăpostulul unui generic biblic uzual şi extrem de măgulitor pentru nevrotica specie umană. Trimiterea explicită din motto la enunţul care consacră divinitatea seminţiei umane, provoacă o stare de aşteptare pentru un text-ceremonial, consacrat superbiei transcedentale a condiţiei umane. Titlul poemului aproape că scapă de sub control, involuntar suntem trimişi în zona imaginarului poetic romantic. Debutul de poem stă sub semnul unui demers părelnic elegiac, cu infuzii clasicizante de pastel. Poetul consemnează dualitatea întuneric-lumină cu recuzita toposurilor romantice antinomice, noapte-lună. Noapte cosmică reductibilă, prin personificare, la o entitate fiinţială ostenită şi gârbovită, ce caută a-şi găsi adăpost în întunericul generic dintr-o grotă pământeană. Noapte peste noapte, noaptea din văzduh, laolaltă cu noaptea de pe pământ, în simbioză şi armonie. ”Secera lunii”, clipeşte şăgalnic şi complice din înalt, solitară şi semeaţă. Reprezentarea lunii, prin sintagma-simbol a tăişului de lumină, comportă un amendament stilistic care abate exprimarea de la regula comună de limbaj. Apare ca element surpriză, în completarea enunţului verbal, un element predicativ suplimentar cu valoare de epitet. Ineditul valorii lexicale vine din inserarea unui neologism cu valoare de epitet personificator, „condescendentă”. Polisemia acestui termen, aproape imperceptibilă în uzul comun al comunicării de tip urban, polisemie care încorporează simultan două valori în aparenţă contrarii, o valoare pozitivă, aceea a bunăvoinţei şi empatiei, şi o valoare peiorativă, aceea a unei aroganţei, a privirii ironice „de sus„ creează o inedită ambiguitate. Polisemia furnizoare de ambiguitate intermediată de un neologism, vine să ne reamintească mijloace specifice de expresie ale simbolismului. Într-un context minimal, subzistă aşadar, motivul romantic al nopţii în contradicţie cu motivul luminii de expresie simbolistă. Identificăm aşadar şi în planul expresiei verbale acelaşi recurs la coexistenţa principiilor contrarii, dualitatea. Poetul recurge aşadar la dualitate ca principiu de referinţă, în plan imagistic, în planul expresiei verbale, cu loialitate a expresiei poetice faţă de dualitatea de fond, principiul perechilor originare, El şi Ea. Succesiunea de tablouri vivante ale seducţiei şi împerecherii în intenţie sau în fapt , aduc în prim plan de referinţă, înstrăinarea poetului de clişeul biblic al păcatului originar. Triada El, Ea şi Ispita şarpelui demoniacă este dispersată şi substituită cu o abordare din perspectiva învăţăturilor orientale, infiltrate în mentalul european. Percepem în dinamica imaginilor dualitatea yn şi yang. Poetul asimilează principiului feminin o protagonistă la care Biblia face o vagă referinţă, dar care în alte religii şi culturi, este izvor de băsmuiri ale magiei negre, blestemate. Creatura cu nume Lilyth, perechea gemelară a bărbatului primordial. S-ar zice un eşec al primei faceri a speţei umane, conform unor versiuni atestate în folclorul evreiesc. Această Lilyth, nenumită în poem, însoţindu-se cu şarpele demoniac, va deveni ea însăşi demon feminin al nopţii, exilată în mlaştini stătute şi otrăvite. În Biblie apare doar aluziv şi foarte vag, ea este chiar Năluca nopţii, în poemul nostru este denumită abstract şi rece, prima nudă. Femeia biblică unanim acceptată de cultul creştin, este numită de poet, a doua nudă, succesoarea ignorantă şi inocentă a creaturii pasionale şi devoratoare de energii. Două protagoniste imaginate într-o existenţă simultană şi concurenţială în planul ispitirii sexuale, contemplate de „bărbatul geamăn”, absent din cadrul pătimirilor senzuale, inert, martor unor scene erotice halucinante, sau consumator placid de resturi pasionale. Dacă ne raportăm la dualitatea metafizicii chineze, înregistrăm, în desfăşurătorul textului poetic, una şi numai una , componenta feminin întunecată, cea a confuziei şi a nedeterminării coerente. A doua nudă îşi pierde controlul de sine şi tânjeşte după o experienţă exotică, în irealitatea maladivă a imaginarului, cochetează cu propria sa nedeterminare şi ispită, şi sfârşeşte în plictis şi dezamăgire, este victima unei aventuri eşuate, vegetează şi somnolează hipnotic într-un proiect ratat. Prima nudă, lacomă de senzaţii, posesivă, preia iniţiativa şi ea, femela cea dintâi, împinge şarpele ireversibil în ispită. Imaginea erotică a împerecherii între cele două creaturi ( a doua nudă prin întoarcerea la bărbatul predestinat, s-a întors cu plictis şi resemnare la condiţia umană ) este, simbolic vorbind, o spirală inversă, o spirală involutavă. O spirală ce precede coborârea în beznă, în abis, unde pândeşte Prinţul cu solzi de foc al Iadului. Pentru prima nudă se petrece prima cădere şi scufundare în elementul umed al mlaştinii dimpreună cu şarpele epuizat de fertilizare prin exersarea spiralei vertical ascendente, întru perpetuarea malefică a seminţiei sale. În fond, instinctele reziduale revin la matca lor, în fundătură fără deschidere şi perspectivă. Imaginile cinetice se succed dramatic în poem, din noaptea cosmogonică, protagoniştii dispar , pe rând, două perechi, o pereche din două creaturi damnate, o pereche din două făpturi ce nu-şi înţeleg determinarea şi şovăie nedumeriţi şi vulnerabili între tărâmuri. Nici şarpele nici bărbatul geamăn nu pot fi identificaţi ca însumare de însuşiri masculine, yang. Sunt haotici şi nonvoliţionali, se lasă purtaţi de val, de meandrele seducţiei feminităţii. Poetul susţine demersul imaginar printr-o stranie inserţie lexicală a unor expresii metaforizante cu efect de ambiguitate derivată din simultaneitatea semnificaţiilor. Deschiderea poetică provoacă cititorului-tălmăcitor de text piste evazive de identificare şi interpretare. Să ne oprim la „ a cincea întâlnire cu pământurile”. Enunţul conţine numeralul cardinal fatidic care, în contextul scenelor de sorginte biblică, ne trimite la „cea de a cincea zi”, numai că referinţa contextuală se raportează la „pământurile descompuse de umbre”. Luminozitate şi opacitate, într-o alternanţă dramatică, imagine plastică a des-facerii, absolut înstrăinată de „ziua a cincea” a Facerii. Expresia „bucuria de a trăi” cu trimitere instantanee la spiritul senzualităţii hedoniste, pare chiar un loc comun, limpede, neechivoc, adecvat creaturii instinctuale. „ Colina negustorilor de umbre”, un enunţ care, în structura integrală a poemul, sugerează cumva un întuneric difuz generat de un talcioc derizoriu antropomorfizant, aşadar un întuneric accidental, de o dimensiune şi densitate minimală. Se poate continua pe firul interpretărilor speculative ale expresiilor figurate, dar pedalând pe fiecare detaliu al logosului poetic, în căutarea unor sensuri criptate în cuvânt, se pierde în ceaţă imaginea, destinată percepţiei directe, nemijlocite. Toposuri romantice şi simboliste, combinate alchimic cu noţiuni ale practicilor medicinii orientale, un logos poetic programat auctorial în parametri de maximă ambiguitate, şi o rezultantă spectaculoasă, un efect de imagine ireală, atipică. Motivul şarpelui convertit într-o simbolistică ascunsă a spiralei, în fond, de ce nu, Năluca Nopţii ne propune o călătorie, o Mare Călătorie, prin corpul uman astral, decăzut din aura originară a divinităţii. Conchide implacabil poetul: „porţile cerurilor se/ deschiseră închizându-se apoi/ în candoare şi taină/ era încă o zi a şaptea. Să înţelegem cumva că dintotdeauna şi de-a pururea cele 7 Zile ale Creaţiei se deschid şi se închid într-o acoladă repetitivă şi monotonă a răului nemântuit din om? Sau poate POETUL covârşit de contradicţiile insolubile din paradigmele sacrosancte ale lumii civilizatoare, lasă liberul arbitru al imaginarului să compenseze insuficienţa cognitivă? Mihai Ganea face o temerară tentativă: însumează locuri comune ale gândirii modern urbane, le obnubilează printr-un puternic imaginar al senzualităţii inocente, obligă cititorul să transgreseze din materialitate în inefabilă şi pură transcendenţă.

 

9 martie 2012

 

autor Virginia Paraschiv

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

năluca nopţii                             

                                                                         Isaia 34:14

supuşi umerii nopţii se lasă peste

lăcaşul din grotă

secera lunii clipeşte condescendentă

mai sus de cea de-a cincea întâlnire cu

pământurile descompuse de umbre

 

armonia pandorelor în fugă spre

podişul cel mare,

o smulse din calea spiritului iar ea

a doua nudă

trecu prin punctul stăpânirii de sine

înaintea şarpelui

 

muşcând uşor din bucuria de a trăi

acesta abia îşi descuamase gândul viclean

printre bambuşii din grădină

mângâind stâlpul cerului cu tihnă

 

atingând călcâiul stâng al nudei

cu limba despicată în trei

se căţără lacom  peste gamba străvezie spre

pulpa şi coapsa ce-l ademeneau

adulmecând otrava neîmplinirilor de la

înţepenirea prelungită

 

iată şanţul cu apă murmură el îmbrăţişând ca

o spirală pântecul rotund prin

locul săritorilor în cerc

 

a doua nudă dezgoli şarpele sprijinindu-l de

sânul stâng acolo unde freamăta întâlnirea

miresmelor de unde

îl duse spre gâtul ei alb aplecat spre

umărul drept atingându-l cu bărbia

nestâmpărată pe

capul pătrat în timp ce acesta privea

cele o sută de amânări

 

din mlaştina ierburilor otrăvite

izăreau ochii altei năluci

Năluca nopţii

 

bărbatul geamăn privea prin

fereastra cerului peste

colina negustorilor de umbre

 

din izvorul podişului întâia nudă

muşcă în carnea copacului de taină

încercând să zămislească noul verb cu

gura plină de sevă

vântul împrăştia

asfinţitul penelor de dimineaţă

mirosind flăcările

 

întâia nudă se

abandonă întâiului şarpe

împreunându-se cu focul

 

bărbatul geamăn se apropiase de a doua nudă

aceasta îi întinse plictisită cotorul aruncat de

înaintaşa sa renegată din

care înghiţise cu lăcomie restul cu

sâmburi încă fierbinţi

 

are gust de sânge,

gândi bărbatul geamăn înecându-se în

graba primăverii şi dilatându-şi uşor partea

din mijloc a gâtului proaspăt diseminat

 

prin faţa lor prima nudă trecu

chicotind strângând între sâni capul

întâiului şarpe

acesta îşi vârâse adânc coada în

pântecul robit de golul nezămislirilor

însămânţându-l cu germeni şi clone

 

dispărură în beznă unde

patru zei cu mâinile din umbră îi

aşteptau dormind în peştele cu

solzi de metal incandescent

 

în urma lor Stăpânul încuia

grădinile cu vâlvătăi din care muşcau

demoni mutanţi defloraţi de blestem

 

dintr-o dată bărbatul geamăn şi

a doua nudă se treziră din semne şi

frunze alergând cu

mâinile pline de aburi

 

porţile cerurilor se

deschiseră închizându-se apoi

în candoare şi taină

 

era încă o zi a şaptea

 autor Mihai Ganea

plumb în lumină / Nebunii nu ştiu să moară! ( Tinerii Scriitori )

plumb în lumină

 

adorm nopțile în mine dinainte să-mi închid pleoapele.
inima de plumb mi le-a strâns pe toate. toate stelele. toate lunile pline.
le-a cântărit, le-a adunat, le-a înmulțit și cu ele
a măsurat veșnicia

 

știu tăcerile ei, cunosc și când e furtună,
căci atunci aud stelele cum fac dragoste cu nefericirile…
doar să mă atingi și din inima mea plumburie ar țâșni
șuvoaie de nopți cu tăceri sugrumate de-atâta gol, de-atâta nimic

 

sunt o chemare, lumina m-a prins de braț azi dimineață
încercând să-mi întârzii trecutul, alungarea din „rai”, ceea ce a fost,
și parcă s-a legat de mine ca un prunc, și totuși nu-s obligată
să-mi sfâșii inima, să scot din ea
ce-i înăuntru…

 

dar lumina murmură prin visele mele, îmi mângâie gândul
și se așază tăcut pe un colț din amintirile mele, desfăcându-mi-le dureros,
șoptindu-mi despre certitudinea că schimbarea umblă prin mine pe vârfuri
și că, într-o zi, voi fi iarăși
parte din lumina mea
într-o bancă de poeme.

 

autor: Roxana Lisandru

 

Nebunii nu ştiu să moară!

 

Noaptea nu mai sunt eu.
Din mine se nasc oameni pe care nu-i cunosc.
Viaţa mea nu-mi aparţine.
Am renunţat la sedative.
Sunt un spital de nebuni care se trezeşte noaptea.
I-am visat şi-au murit, dar ei nu ştiu
cum se moare definitiv.
Am început iar să visez.
Îmi umblă desculţi prin creier şi-mi
urlă prostii în aiurare.
Păstrez în mine tot ce au gândit până acum.
Eu sunt o cochilie
şi ei melci fără casă.
Tahicardie acutizată.

 

autor: Diana Frumosu

 

 

 

 

 

 

 

Tinerii Scriitori:

http://cititordeproza.ning.com/group/tineriiscriitoricititordeproza

Zmeie pentru nevăzători / Incendiu de fân cosit

Zmeie pentru nevăzători

 

Ți se pare că sunt iedera
pe care o stăpânește păianjenul de cuget,
liniștită, poate somnoroasă
și împietrită pe zid.

Uneori mă trimiți să te caut sub pietre;
fără să vrei îmi arăți izvorul
rătăcirilor tale,
acolo pot inventa o imagine arteziană
să-mi vegheze un bob secetos
în care vor încărunți visele.

Ai bătut palma cu viscolul,
n-am uitat că răsfoise cândva marea
și-i încredințase un as
prea slab să mă cuprindă nisip
cu bagheta numai sare
și freamăt…

În turnul meu cu ceas e deja noapte
bolnavă de atâtea răsuciri
pe tulpina unui singur fir
de iederă…
orizonturile s-au culcat pe abisuri înțelepte
din care poți înălța zmeie
pentru nevăzători.

 

Incendiu de fân cosit

 

Nu cunoșteam parola vântului
dar îl încurajam să acopere fânul cosit
în vara pe care o împărțisem în sfere egale,
eu – un spic răsfățat, tu – clocotul unui izvor
din cuburi de inimă,
armonie perfectă între jocul inimii
și sforile dimineții.

Tot atunci, punctele cardinale răsuceau zvonuri
despre regina pădurilor,
locuia într-o scorbură intens colorată
în stânga unui copac
prea scump să-și deschidă și alte rădăcini
pe jocul clepsidrelor,
prea demn să comploteze un duel perfect cu scânteile
deasupra veșmintelor incolore.

Într-o zi s-a mutat spre deșert,
încercase un salt de supraviețuire
într-un fagure simplu,
pe o scară provizorie și-a urcat șipotul amiezilor,
sub gânduri – un vas de ceară
și instantanee din vara care topise toate calendarele
într-un jurnal de doi.

Acum știu parola vântului,
a descifrat-o regina nisipurilor
în călătoria de cinci stele pe umerii Carului Mare,
e scrisă cu majuscule de foc
și poartă aura unui cerc de noblețe
într-un incendiu de fân cosit.

 

autor: Gina Zaharia

http://cititordeproza.ning.com/profile/GinaZaharia

 

 

Adulterinii

 

în noaptea aceea de abac
mi-am dorit să te văd încă o dată
dansând pe cerul de sticlă
îmbrăcată în rochia de argint
să-ţi privesc mişcările lascive
ce mă înţepau ca nişte săgeţi
atunci când luna se spânzura printre crengile dudului
şi noi ne sărutam criminal la umbra lui
mai ţii minte
eram împreună
doi inorogi prin noaptea albastră
izgoniţi de stele şi
blestemaţi de pământul
îmbibat de sângele iubirilor noastre
eram doi adulterini atingând păcatul cu
propria noastră carne tăiată bucăţi
de un Lucifer creat de noi

 

priveam urmele lăsate de tine pe cer
cărare albă printre stele
şi geamul mai transparent ca niciodată
îmi despica privirea

 

mi-a apărut el
omul de gheaţă şi foc
– o mai iubeşti
m-a întrebat mieros
nu am putut să nu-i răspund
ochii lui mă sfârtecau
privirea mă îngheţa
zâmbetul mă ardea
– da
un hohot de râs sparse tavanul
şi îl vedeam urcând spre nicăieri
şi-n urma lui rămase glasul
– atunci eşti al meu
…al meu
…meu
…eu

 

autor: Cezar C. Viziniuck

http://cititordeproza.ning.com/profile/CezarCatalinViziniuck

Marketing / Atenţie, se închid uşile! / Trăim într-un cub Rubik

Marketing

 

în bradul meu de Crăciun

mi-am agăţat toate amintirile

pinguinul de când aveam un an

săniuţa de la bunici

o mireasă primul cadou de iubire

un ursuleţ foarte mic

mângâiat demult de fetiţa mea

 

mereu am adăugat

dar mai e loc

pentru amintirile

ce aşteaptă să vină

 

anul acesta

sunt la modă

brazii împodobiţi cu roşu

– spune vocea

să nu rămâneţi

cu globurile aurii

de anul trecut

 

știu că acum

amintirile mele sunt în siguranţă

atârnate în bradul

în care se joacă toate culorile

 

dar mi-e teamă

de momentul în care ei îşi vor da seama

şi vor veni să ne vândă

globuri aurii

ambalate ca amintiri

 

Atenţie, se închid uşile!

 

în jurul meu

mâini atârnate de bare

priviri identice

capete cu căști pe urechi

 

săptămâna asta

trebuie să porți căști galbene

ca să nu te amendeze

poliția culorilor

 

căștile verzi de săptămâna trecută

sunt aruncate

în tomberoanele de lângă scară

așteaptă să fie ridicate

de serviciul de ambulanță

și conectate

la urechi artificiale

care vor citi

gândurile de săptămâna trecută

le vor filtra

– se mai strecoară și paraziți –

le vor mixa

și le vor introduce

în căștile roșii

pe care să le purtăm

săptămâna viitoare

 

în jurul meu

mâini atârnate de bare

priviri identice

rar o defecțiune

de mixaj și atunci

căștile se transformă

în flori

degeaba încerci să le ascunzi

după urechi

poliția culorilor

apare imediat

florile

se văd aud de departe

culorile lor se joacă în degete

de lumină

foșnetul lor

nu poate fi generat

pe calculator

 

rar defecțiuni

de mixaj

eliminate rapid

gândurile înflorite

pot să devină

epidemii

 

în jurul meu

mâini atârnate de bare

priviri identice

toată lumea e fericită

atenție, se închid ușile

oricum

nimeni nu vrea să plece

dincolo de ușă

sunt atâția

care așteaptă

 

Trăim într-un cub Rubik

 

– pseudo-poveste –

 

Trăim într-un cub Rubik

aruncat demult pe o masă

fiecare în pătrățelul orb

unde nu contează culorile

și luminile se destramă

în umbre.

 

Ne-am obișnuit

mereu aceiași vecini

o liniște nefirească

doar uneori

o mână necunoscută ia cubul

îi răsucește pătratele

la stânga la dreapta sus jos

apoi îl aruncă la loc pe masă

suntem un pic bulversați

gândim amestecat

alți vecini

altă perspectivă

și totuși același cub

aceeași cameră.

 

Uneori

rar

trece o pisică

ne gâdilă cu coada ei

și începem să strănutăm

hapciu! hapciu!

devenim alergici

apoi ne trece

de la un timp

și pisicile au dispărut

mâna grijulie le-a adunat.

 

– E periculos – nu știam

că mâinile pot vorbi în șoaptă –

să nu afle

dacă strănută toți odată

cubul poate exploda.

 

Trăim într-un cub Rubik

aruncat demult pe o masă

dar acum se aud

multe voci care strigă

– Dați-mi o pisică! Dați-mi o pisică!

 

autor: Anca D. Vieru

http://cititordeproza.ning.com/profile/ancadvieru

Poem prin care mă lepăd de mine / Steaguri găurite flutură a dreptate / N-am să-ţi spun

Poem prin care mă lepăd de mine

 

Vine o vreme când viaţa e o umbră
Cum este pământul pentru copaci,
Când sângele nu mai are răbdare cu inima
Şi eu rămân pe urme, în spatele meu,
Alerg şi nu pot să mă ajung.

 

Nici tu nu mă mai aştepţi, pleci de nebună,
Lunatică, te cheamă stelele plutind
Cu rochiile albe peste păduri.
Ninsorile nu mai vin, păsările nu mai pleacă,
Învelindu-mi singurătatea în nemişcare
Sub o cupolă de care se lovesc îngerii.

 

Mi se împletesc răsucite gândurile
Ca un colac copt de sărbători
Pe care vi-l împart vouă, celor flămânzi.
Cuvintele-mi rămân pentru un poem-rugăciune
Prin care să mă lepăd de mine nevrednicul,
Apoi cu evlavie să pătrund în mine omul
Creat de tine, Doamne, liber.

 

Steaguri găurite flutură a dreptate

 

Azi scandează pe străzi oamenii lor neobişnuiţi
oglinzi ale unor suflete dispărute
care-şi aruncă moartea în faţa mascaţilor,
… ura lor este oprită cu zăgazuri
li se pune în faţă teama, n-o înţeleg.

 

Oamenii calcă-n picioare minciunile şi strigă
cu gurile aprinse de focul arşilor de vii,
scriu pe piepturi tot ce iese dinăuntru,
rezistă la ger, foame, se miră Dumnezeu
de aura lor de martiri lângă balustrade.
Le împrumutăm visul de împlinire,
facem din ei propria nostră dragoste de neam.

 

Nimeni nu le şterge din gânduri
sărăcia precum o garderobă fără haine,
frigul, loviturile brutale ale slujbaşilor.
Vor pleca istoviţi spre casele goale,
vor reveni să vadă dacă vântul mătură tot,
sau o să rabde o aşteptare de speranţă.

 

Suntem cu toţii irascibili la promisiuni;
oraşele se scaldă în hăituieli şi ură,
stelele se-ntorc în cosmos şi nopţile fug în hău,
steaguri mânjite flutură a dreptate.
am rămas păsări fără glas
întrucât ne-au furat cântecul.

 

N-am să-ţi spun

 

N-am să-ţi spun, pădure,
cum m-au încălzit ramurile tale,
în iernile de piatră îngheţată
când luna-n oglinda nopţii
îmi aşeza pietrele pe suflet şi râdea.
Am vrut să le rostogolesc pe drumuri
dar nu purtau niciun nume.

 

N-am să-ţi spun, iubire,
cum ţi-am verificat polii magnetici
lipiţi pe inima cuvâtului.
Am să încep să-mi sculptez dorul
pe porţile templelor.

 

N-am să-ţi spun, moarte,
bucuria pământului în care prefaci totul
şi-mi opreşti inima la clipa
în care o pasăre vine la geam
şi-mi fură singurătatea.

 

Numai tu, viaţă smintită,
cu ghimpi şi flori,
faci în fântâni ziduri,
construieşti cetăţi
pe care vrei să-ţi rămână însemnele,
şi ele se vor dărâma.

 

N-ai putea să mă păstrezi
cu certificat de războinic ne’nvins?
Nu în cuvinte scrise pe undeva,
necunoscute ori şterse,
ci uitat pe pământ, într-un timp
pe care acele ceasurilor
îl măsoară rotindu-se invers.

 

autor: Llelu Nicolae Vălăreanu

http://cititordeproza.ning.com/profile/LleluNicolaeValareanu

 

Dor de Eminescu / Sărut mâna, doamna mea / Iubirea vorbelor deşarte

Dor de Eminescu

 

Eminescu trece stea alunecând
Floare de lumină, umbra mea de astră
A-nflorit tăcerea clipelor plângând
Geană de-ntuneric, pasăre albastră

Veronica strânge clipele în pumni
Și le risipește ca un somn în poală
Poate tu, iubito, astăzi ai să suni
Să răsune noaptea în fereastra goală

Teiul peste bancă stă acum tăcut
Plin de veșnicia clipelor să moară
Ni-este dor de tine ca de absolut
Și te-nchid în cerul de odinioară

Pline de iubire cresc Golgote sus
Peste amintirea îngerului care
Și-a topit lumina, veșnic în apus
Înflorind cuvântul în miresme rare

Visele ușoare curg către amurg
Sângerând în inimi, înflorind fereastra
Uneori în noaptea apelor ce curg
Îți opresc icoana-nchisă-n clipa asta

Eminescu vine, Eminescu trece
Flori de tei se scutur, pașii plâng încet
Eu închid în mine, chiar de vrea să plece
Aripa-i de înger, visul de poet.

 

Sărut mâna, doamna mea

 

Sărut mâna, doamna mea
Mi-a fost dor de tine-aseară
Dorul meu nu se compară
Nici cu arderea de stea

Unii zic că dorul trece
Și rămâne doar nimicul
Te iubesc în infinitul
Care nu mai vrea să plece

Într-un univers de gânduri
Te păstrez în mine, doamnă
Pomii scuturați de toamnă
Zac pe-aleea vieții singuri

Te iubesc ca pe-o vioară
Cu emoții, nostalgie
Când scriu asta pe hârtie
Nu las sufletul să-mi moară

Ne-om vedea poate-n târziul
Îngerilor care pleacă
Va rămâne ziua seacă
Plin de umbre doar pustiul

Păsările se vor duce
În amurgul lor să doarmă
Te iubesc, frumoasă doamnă
Cu ochi mari, cu gura dulce.

 

Iubirea vorbelor deşarte

 

Iubirea vorbelor deșarte,
O calcă nopțile cu pasul,
Și-o oropseşte-n file moarte
Nisipul când își scurge ceasul.

E-o vatră-n timpuri ruinată,
Într-o cenușă fără leac
Pe care-o creangă stă uscată
Și-n toamne stele se desfac

Iubirea vorbelor uitate
Tăceri de frunze le adună,
Iluzii vii cu trupuri moarte,
Jucând în umbrele din lună.

 

autor: Ion Vanghele

http://cititordeproza.ning.com/profile/vangheleion

 

Iarna ca un gând

 

E iarnă

se aude îngroşându-se gheaţa

sub lumina ce se sparge în cioburi cenuşii.

Aerul vibrează şi taie ca sfârcul de bici

iar copacii, sfeşnice cu luminile stinse,

se apleacă icnind

peste sângele limpede al pământului

încremenit în izvoare.

Cerbii îşi pierd fără soroc podoabele

amestecându-şi mugetul disperat

cu cel fără de margini al zăpezii.

Corbii îşi frâng zborul,

pete negre pe omătul mototolit de vânt

şi puii lor mor în ouăle plesnite de ger.

Iarba încolţeşte invers

căutând, în van, alt cer.

Au degerat până şi cuvintele

strivite sub copita despicată a iernii,

iar versurile scrise pe zăpadă

le acoperă o altă zăpadă

Şi e frig, şi e frig, şi e frig…

 

autor: Ion Iancu Vale

 

drumul spre casă / o jertfă atât de puţin eroică / basm cabalin

drumul spre casă

 

în dimineaţa aceea dumnezeu era ocupat

îndesa oameni în tramvaie supraaglomerate

ajutându-i să se respire fără prejudecăţi

ca şi cum i-ar aştepta moartea

la prima staţie

 

tata îmi dăruise cândva o numărătoare cu bile

însă cum nu-mi plăcea să mă joc singură

pierdusem socoteala anilor mei rotunzi

 

ca să fiu totuşi în pas cu moda

purtam la gleznă câţiva copii

pe brăţara cu delfini, inimi de tinichea şi rugină

care înghiţea lascivă metalul şi pielea

 

îmi plimbam îndărătnică accesoriul pe dinaintea vitrinelor

de unde se înfrupta un oraş naiv

măgulit de copia lui efemeră

urechile mi se înfundaseră cu motoarele

ce-i ţineau loc de inimă

şi acum gesticulam ca doi surdo-muţi

furioşi să-şi recunoască neputinţa în văzul lumii

 

niciun suspin de prunc nenăscut nu scorojea aurul catedralei

sau umbra schelei prăbuşite de mult

betonul îngropase până şi înjurăturile iconarului

devenit între timp simplu zilier anonim

derula pe zid falsa amintire a raiului

dintr-o biblie electronică

 

copiii mei de aramă zornăiau fericiţi

soarele urban abia dezmorţit le topise deja pe retină

mirajul alb al hazardului

 

du-te acasă

mi-a şuierat dintr-o dată mama

 

sau poate că era doar o femeie grăbită

predispusă a-şi irosi pe oricine sfatul duios maternal

înainte de a se pierde ca o himeră

în extravaganţa metropolei

 

o jertfă atât de puţin eroică

 

încă nu se luminase de ziuă

deşi nu era decât o chestiune de timp

răsăritul avea să răbufnească oricum din adâncul oraşului

ca o sentinţă definitivă

 

deocamdată lumea se menţinea la o distanţă prudentă de câteva secole

suficient cât să nu o intereseze mai mult decât o bârfă

sau un accident rutier

despre care se dezbate întotdeauna aprins

dar cu sentimente de suprafaţă

 

într-un ochi de geam spart

întunericul fragil îşi dădea teatral sufletul

deşirând de pe trupul ei cald impresia falsă de siguranţă

grăbind-o să redevină personaj social

şi să-şi depăşească inima pe linie discontinuă

fără altă certitudine în afara

propriei respiraţii

 

atacul tandru al acestui ceas imprecis

abandonul inutil şi total

un gust amar de minute carbonizate –

 

se ridică indiferentă din aşternut

uitând subit

o jertfă atât de puţin eroică

 

basm cabalin

 

în anul acela ne-am născut mulţi

herghelie sălbatică

frământam hămesiţi în gingii carnea dulce a iepelor

iar durerea ţâşnea în noi atât de caldă

şi limpede

 

storceam cu disperare flămândă anii noştri

din trupul lor

 

armăsari înalţi şi frumoşi fotografiau pe asfalt

urmele copitelor tinere

inaugurau galerii

multiplicau instantaneele nărilor dilatate pentru prieteni obscuri

şi le aşezau peste portretele proprii căutând febril

puncte de intersecţie

 

apoi se ghemuiau seara la uşa grajdului

înspăimântaţi de crupele însângerate

şi tremurânde

 

continuam să ne naştem în lumina albă a reflectoarelor

aţintite spre iesle

ca şi cum dumnezeu ar fi deschis un robinet de fericire perpetuă

un fluviu neîmblânzit şi vorace de nectar otrăvit

 

îl sorbeam cu nesaţ până ne creşteau şei

pe spinările arcuite

 

moartea tocmise deja fierari asudaţi să forjeze potcoave cu număr fix

dar numai iepele tresăreau ca prin vis

la bubuitul ciocanelor

 

autor: Alina-Dora Toma

http://cititordeproza.ning.com/profile/AlinaDoraToma

 

Nimic de spus / Fals rutier

 

Nimic de spus

 

Nu am nimic de spus.

Nici să tac nu am nimic.
De ce să vorbesc
când frigul adoarme odată cu mine
şi de ce să nu tac
dacă morminte se deschid
ca să-mi primenească,
în Calea Lactee,
lacrima?

Nu am nimic de spus…
Poate că mâine,
când primul gând al dimineţii
va fi al tău şi ochii
se vor deschide uimiţi
că pleoapa lor eşti tu…

 

Fals rutier

 

„Înainte ca să cînte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.”
Şi gândindu-se la acest lucru, a început să plângă.”

Într-o zi, drumurile se termină.
Nu le mai găsesc, dar merg – şi
pe cele cu băncile pe care stau
de-a dreapta nesingurătăţii tale,
și pe cele cu asfalt crăpat
în serpentinele din bezna
de la marginea de sus a oraşului.

Azi am chef să merg
pe toate drumurile terminate
din povestea mea – cele pe care
te-ai lepădat de mine de mai multe ori
şi pe care ţi-am şoptit
că într-o zi se termină tot.
Aşa cum se termină pasta de dinţi, parfumul,
hârtia igienică, crema de faţă sau de pantofi.
Toate într-o zi.

 

autor: Petruţa Şerban

http://cititordeproza.ning.com/profile/petrutaserban

O fereastră în timp / Poemul dintâi /

O fereastră în timp

 

Nothing is real and nothing to get hung about.
White Roses Fields forever

 

Isus, Eminescu, Îngerul blond şi tu,

plutind într-un ghem de lumină

între mine şi cărţile mele,

mai curată, mai frumoasă, mai vie,

decât toate personajele închise acolo

şi mai străvezie decât ferestrele

labirintului de sticlă pe care

dezordinea infinită a timpului

îl aşază-ntre mine şi zâmbetul tău.

Noroc, totuşi, că mai există şi cărţi care

nu s-au scris încă, aşa că, într-o zi, chiar

şi la celălalt capăt al timpului nostru,

te pot reinventa, prin cuvinte – mai frumoasă

mai suavă, mai vie decât toate făpturile

lumii din cărţi, pe care nici măcar Dumnezeu

n-a îndrăznit să le făurească de-a dreptul

 

Poemul dintâi

 

N-aş putea să vă spun dacă,

premeditat sau nu,

ea este atât de frumoasă,

nici ce motiv

ar mai fi avut Dumnezeu,

ca să facă lumina,

dacă n-ar fi făcut, mai târziu,

trupul ei de aramă-aurită

şi somnul ei infantil printre crinii brodaţi,

în vâltoarea de petale căzute din cer a cuvintelor mele.

 

Pentru că, mai înainte de toate,

Cuvântul a fost!

 

Iar,

premeditat sau nu,

rostul ei pe pământ

este Poemul acesta

precum şi

Cele pe care nu le-am scris încă.

 

Pentru că numai eu

aş putea să vă spun,

cu pudoare şi graţie,

că ea are un semn,

cât un fluture mic,

într-un ungher nevăzut

de pe corp

şi că,

până şi atunci când se răsuceşte prin somn,

frumuseţea ei rămâne întreagă

alături de mine şi lipită de umărul meu,

 

Dar

nici măcar eu n-am găsit încă

acele cuvinte cu buze şi mâini

care s-o sărute pe buze, cu buzele mele

şi să-i mângâie degetul mic, cu o mână a mea.

 

Magic

 

Astăzi,

ţi-am pus aurore pe frunte,

ţi-am pus un cireş înflorit lângă treptele albe

şi-o floare de gând

în palma ta mică, întinsă prin somn

 

Astăzi,

conspirând în extaz,

sunt convins pe deplin

că şi Dumnezeu a făcut Lumea aceasta

numai şi numai

pentru ca eu să pot să te văd

levitând printre floricele de câmp –

atât de inconştient de frumoasă

şi mai suavă decât orice cuvînt

pe care cineva, un poet oarecare,

l-ar putea născoci, pe pământ.

 

Astăzi, am desprins

un nufăr de pulberi stelare

din al nouălea cer

şi l-am îmbrăcat

în rochiţa ta verde, cu floricele de câmp,

iar

lumea a devenit atât de frumoasă.

încât,

dacă deschid ochii,

nici nu mai pot să respir.

 

autor: Ioan Florin Stanciu

http://cititordeproza.ning.com/profile/IoanFlorinStanciu

Birdie / Birdie 2 / Birdie 3

Birdie

 

Birdie e corigentă la română.

Proasta!

A uitat cum se conjugă verbul a zbura

şi asta de când i-au fost ciuntite aripile de o furtună;

o săgetase un fulger

care voia să se joace de-a baba oarba

el – legat la ochi

ea – alergând azuriu,

cu dâră de alb pe degetele picioarelor;

murise zăpada sub unghii

în primăvara în care toate răvaşele

îşi găsiseră loc în sân de livadă.

Năucă, încearcă şi-acum…

Eu zburăm…

Tu zburau…

El zbor…

Cum naiba suna toată povestea asta?

Birdie e corigentă la română.

Lasă!

Vine vara… legat la ochi, un fulger şi ploaia…

 

Birdie 2

 

Birdie sare coarda.
Ea nu ştie că-n funie stau deopotrivă
moarte şi joc;
sare ca o nebună de pe un picior pe altul.

De când e lipsită de aripi,
e prima în campionat
sunt mulţi acolo, în curtea cu bluze albe
şi copaci plini de cuiburi
mulţi sar coarda
una… două… trei… cinci… şase.

Deseori se iau la întrecere
şi-atunci filmele din casa cu stafii
fug de pe ecrane
şi coboară în curte,
înghesuindu-se printre picioarele băncilor.

Birdie nu se sperie niciodată
Îi ia de mână pe Inginerul, Grecoaica, Cizmarul
şi-n cele din urmă pe cel căruia toţi îi spun Profesorul
nu din respect, ci dintr-o simplă obişnuinţă.

Se prind de mâini şi Birdie cântă:
Eu zbor…
Tu zbori…
El zboară

 

Birdie 3

 

Birdie e novice!

Ea crede că adevărurile
stau în gurile oamenilor
precum picăturile de ploaie
atârnând de streşini.

Nu foloseşte cuvinte blindate şi
nu se crede pe front niciodată;
poate tocmai de aceea
s-a trezit într-o zi
cu un prăpădit de glonţ,
jucăuş ce-i drept,
în aripă.

A zâmbit şăgalnic
şi s-a îndreptat spre
gura aceea neagră
din care fumul se scurgea
în ritm de bolero
de parcă Ravel ar fi pândit
la coada trăgaciului.

Şi-a pus cealaltă aripă în şold
şi a strigat
fără niciun pic de jenă:
– Mă, tu ştii cum e să zbori cu o aripă?

Birdie e novice!
Dar proastă, never!

 

autor: Ana Sofian

http://cititordeproza.ning.com/profile/Sonia

 

Colbul / Venise satul îmbrăcat / Şopronul cu găleţi

Colbul

 

Moale sub călcâi

mătăsos noaptea

pietrele îmbrăţişate

ca ouăle de cuib

uliţa din gard în gard

purcede ca o apă gri

 

fierbinte ziulica

adânc sub talpa roţii

cleios printre degete

când plouă

 

caii tuşesc ochiul roşu

sub ochelarii de lună

sudoarea trage

malurile negre

la vărsare

Ţăranca cu fotele-n brâu

scutură de praf grădina

scutură perele

brazdele

scutură colbul din geamuri

mormane.

 

Venise satul îmbrăcat

 

Venise satul îmbrăcat
în fuste negre şi cămăşi cusute
prosoapele noi
de pomană
atârnau pe umerii crucii
nescrise
lumânările strâmbe
alungau duhurile
din jurul colacilor
cu intarsii palide
de post
coliva se-ascundea în coş
sub şervetul de zestre

broboada cu bocet
pusese stavilă morţii
venită mereu prea devreme

 

Lasă-l bre să moară
mortul
trei zile l-ai întors…
sufletul nedumerit nu ştia
încotro

Prohodul ameţit de tămâie
umbla de la unul la altul
până în turla bisericii
ţăranul cu ochii plecaţi
se-întreba dacă Dumnezeu îl vede.

 

Şopronul cu găleţi

 

Găleata cu apă de la Dinu
spală faţa de dimineaţă a bunicii
şi dinţii cu degetul muiat în sare

 

saltarul strâmb
cu linguri de lemn
înflorite-n cuţit
miroase a cari

 

treptele trei urcă pe beci
la odaia neîncăpută de perne
se aud orătăniile din ogradă

 

vatra cu ochii concentrici
are gura îndesată până la flacără
până la horn
cu coceni de porumb
şi cu coarde de viţă
golite de ciorchinii cu vin

 

turtele se rotesc a grâu copt
semănat secerat vânturat măcinat
fierbinţi printre buze

 

la masa rotundă sprijinită în trei
se rotesc scăunelele scunde
aburul mămăligii tăiate cu aţa
aşterne faţa curată a cinei de seară

 

sub lampa cu gaz şi fitil
în care lumina albuie
tremură de funingini şi fluturi
carpeta cusută
în crucile albastrului
din rochiţa rândunicii
grăieşte:
trandafiri şi viorele
pentru ochii dragei mele
masă bună am gătit
şi-aştept omul meu iubit

 

poliţa cu ochelari analfabeţi
odihneşte biblia deschisă
din care ţăranca cu fotele negre
recunoaşte numai faţa lui Dumnezeu

 

plouă cu soare în scoc
mă duc să plătesc moartea
să nu vină

 

autor: Gabi Schuster

http://cititordeproza.ning.com/profile/GabiSchuster

Poezia mea plânge ca mine

 

Durerea s-a întins

pe cutia toracică,

desfrânată şi neinterzisă,

îmi colindă

inima

uşor-uşor

îmi trece prin măduvă

şi-mi roade

206 oase

sângele meu –

e mai deosebit

s-a prelins în mine

din marea roşie atunci când

Mama şi Tata

făcură dragoste

iubindu-se la superlativ

ochii

suferă lacrimi

dacă n-ar fi existat,

nu supravieţuiam

fiecare plânge în felul său, dar

poezia mea plânge ca mine.

 

autor: Irinuţa Rapcea

http://cititordeproza.ning.com/profile/IrinutzaRapcea

Tonus

 

Pe linţoliul alb al tăcerii, răpuşi zac copiii lui Chirico,
îndureraţi şi orbi ei azi n-au îngropat numai zborul

ci şi aşteptările noastre,
abia de mai pot privi către icoana amăgiţilor lumii
eu însumi dizolvându-mă-n în aburi de frică,
pe fâşia dintre lumi cineva s-a oprit şi acum plânge
ritmic îl aud cum loveşte

cu fruntea în zidul de sticlă
…………………………..când mi-am revenit ziua arăta ca o bezea
şi câinii hămesiţi fluturau atârnaţi cu colţii în buza ei dulce,
m-am grăbit să-mi ridic trupul trei sferturi căzut peste marginea lumii
şi îmbrăcat pe jumătate în milă, disperare şi ciudă,

numai aşa am putut să-mi recapăt tonusul existenţial

doar El, Dumnezeu, ne mai poate învăţa lecţia supravieţuirii
și cu o mână dibace mi-am smuls umbra din firida pieptului
și o noapte-ntreagă am bătut-o cu parul
Doamne, Tu nu eşti o absenţă!

eu ştiu

tensiunea neîmplinirilor noastre face conturul chipului Tău.

 

autor: Emanuel Pope

http://cititordeproza.ning.com/profile/EmanuelPope

time killer / Luându-mă, nimic voi nu-mi luaţi / În palmă lacrimi să nu strângi

time killer

 

timpul împușcat în ceafă
mi s-a prăvălit
cârpă
la picioare
cu bocancii l-am călcat
pe cuvintele bolnave
i se împrăștiaseră în jur
ca un creier
pășesc peste el
căutând un alt timp să mă nască
un timp fără gaură-n ceafă

 

Luându-mă, nimic voi nu-mi luaţi

 

Tu, cel ce mă lovești crezând că doare…
Voi, cei care mă vreți în închisoare…
Luați-mi pana, mâna mea e moartă
Și inima v-o dau, trupul ce-o poartă
Și capul cel nebun, că nu mai știe
Să vă aștearnă ode pe hârtie.
Vă dau și casa mea, fără nevastă,
C-am îngropat-o-n iarnă, sus pe coastă.
Copiii mi-au plecat demult în lume
Și-n alte țări ei poartă alte nume.
Luați, în schimb, cățeaua din ogradă,
Nu vă feriți, e oarbă, n-o să vadă.
Cărțile ce le-am scris, de-o fi zăpadă,
Vecinii mei în sobă să le ardă.
La bancă am un cont de poezie,
Luați-mi voi dobânda, cine știe?
Dar sufletul n-o să-mi luați vreodată,
Iar viața mea în suflet este toată.

 

În palmă lacrimi să nu strângi

 

Cum lacrima își uită, căzând în palmă, ochiul
Ce a uitat la rându-i durerile din gând
Și gândul, ca nebunul ce sperie deochiul,
Uitând de supărare, îl vezi din plâns râzând.

Așa este și viața, un joc, o întâmplare,
Când aprigă furtună în tine s-a pornit
Să nu forțezi norocul, că nu mai ai scăpare
Dacă, iubind femeia, tu nu ai fost iubit.

Te du în lumea largă, în cele țări străine!
Când vezi doi ochi de fată, să nu îi înțelegi.
Să treci cu nepăsare prin dragoste, mai bine.
Nu strânge-n palmă lacrimi. Aruncă-le și mergi.

 

autor: Viorel Ploeşteanu

http://cititordeproza.ning.com/profile/ViorelPloesteanu

nu înţelegi că nu suport tangoul? / Omul din colţul gurii / în oglindă cu monstrul

nu înţelegi că nu suport tangoul?

 

să zicem că parfumul tău Chloe e cel din Tartar

ai spus mereu că naivii sunt la modă

prelung tabloul meu te privește

se rușinează de culoarea roșie dată excesiv pe buze

tăvălești sadic vârful degetului mare prin frișcă

pe atunci

râdeai duminical și făceai șmecher din ochi

ți-am repetat că nu suport tangoul

nu insista

nervii mei persistă

eu vreau vals și lichior

mai vreau în fiecare dimineață bomboane cu vișine

nu îți arăt locul unde cade ploaia

deja m-am năruit peste așteptările tale

continui să mă privești ironic din caruselul tău

un melc stă picior peste picior

și cântă un elefant se legăna pe o pânză de păianjen

și pentru că nu se rupea

aici melcul își pierde echilibrul și cade în ochi

 

Omul din colţul gurii

 

cu singurătatea la vedere
și așa insolubilă o etalezi
că-mi vine să jur că semeni cu Dostoievski
cunosc valoarea tăcerii
și logica din desenele tale o știu pe de rost
am așteptat să dorm în colibele construite de tine
sau măcar să te înduri
într-o joi când mergi la vânătoare
să mă iei
să îmi arăți cum e strigătul mut à la Munch
spune-mi
de ce montează oamenii corturi pe munte?
am simulat prăpastia prezentului în timpul tău
am obținut ca rezultat un număr
un măr a căzut la picioarele mele
de peste drum se aude cum cineva repetă amabil
cum să nu? cum să nu? cum să nu?
la pasul următor am căzut
groapa era acoperită de apă
mi-a intrat în gură noroi
ceva atât de simplu dar cu un gust puternic de oameni
m-am șters cu podul palmei
și până la capătul drumului am cântat ceva vesel cu noroiul zâmbind la colțul gurii

 

în oglindă cu monstrul

 

aerul vinovat să nu-l acuzi de perversitate
și nici trecerea ta peste ciornele mele
să nu o dezvolți în vreun manuscris
nu, nu ai o altă fiică, mamă
sunt eu
dar cu alte cuvinte
cu același chip
statură
bordură
ciutură
scutură
gata, gata, nu mai țipa… tac
of
îmi reproșezi mereu că semăn cu spiritul lui Agamemnon
ai mereu supoziții
presupoziții
ai stări de scârbă
și de ducă
o să tâmpim de înțelegeri false
nu vezi cum au trecut anii?
nu vezi, mamă?
suntem doar purtătorii
vieții
viselor
morților
iubirilor
minciunilor
sunt indiscretă?
să fim serioși, drepți și demni în fața mediocrității, mamă
of
tac, tac, hai că tac….
uite
mi-am așezat iubirea de-a dreapta ta mereu
spune-mi acum
spune-mi, mamă
cu viața cărui monstru mă asemeni?

 

autor: Doria Şişu Ploeşteanu

http://cititordeproza.ning.com/profile/DoriaSisuPloesteanu

 

Sigilii în cheie minoră

 

Întocmai ca în picturile de pe paravane
îmi place să ningă mult, a singurătate,
apoi să dea îngheţul printre frunze
aducătoare de uitare
acolo unde lumina nu însoţeste, încă, paşii nimănui
poate doar un subterfugiu vulnerabil imaginat de Rilke
într-o încercare instinctivă de a învăţa indiferenţa,
atipic, după legea iluziilor sale
cu mantia aruncată într-o doară pe umeri,
un orizont dincolo de care sunt posibile noi încercări
unde în ciuda sfârşitului a tot şi toate
speranţa continuă să existe cu obstinaţie,
deşi tocmai acum când ar trebui să înţeleg cu adevărat
această fugă din abstract în concret
cu mult înainte de răsăritul soarelui
nu mai înţeleg nimic,
nici măcar acel neascuns ce-mi apare dintr-odată
cu toate că fusese acolo mereu,
într-o desăvârşită luciditate amară
şi mi-e dor de ceva
despre care nu ştiu dacă a existat înainte
sau dacă dimpotrivă
abia acum începe să existe…

 

autor: Luminiţa Cristina Petcu

http://cititordeproza.ning.com/profile/LuminitaCristinaPetcu

elegie de iarnă / chiar dacă…

elegie de iarnă

 

sunt în lumea aceasta cu multe lumini artificiale

ce îmbulzeală, fiecare se calcă-n picioare pentru o nouă tigaie.

dar,  pe o bancă zgrunțuroasă în parcul părăsit, doi bețivani se țin de braț

și își spun unul altuia: Crăciun fericit!

o bătrânică cu sacoșele de rafie caută prin tomberoane

un dumicat de mâncare. îi văd fața încrețită de sărăcie, de gânduri apăsătoare

și cu ea trecea și dâra de lumină albă.

este ciudat cum iarna este privită ca o nestemată floare

numai bună de pus într-un vas de porțelan pe masa veche din lemnul de stejar .

 

***

bătrânul orologiu  tace îndelung cu mine la o ceașcă de cafea

și nu-mi desprind privirea de la tabloul de iarnă.

într-un colţ de cameră, de gâtul unui lampadar paradisul de ceară

pare un fâlfâit în sălbatica răcoare. astfel, părăsesc surghiunul cu gândul împăcat:

afară toate bălțile sunt albe.

 

***

zare argintie pe strada pustie. album străvechi cu dragi icoane.

nemărginirea-n privirea unui copil orfan ce ţine la piept

un colind născut – ca orice taină – din micul bulgăre de zăpadă.

 

chiar dacă…

 

„chiar dacă ziua mea de ieri a murit din fașă

și numai liniștea îi vizitează mormântul”

voi ține Doamne la pieptu-mi rare flori plămădite din

carnea îngerească

căci anii împrăștiați de vânt se cuibăresc

tot mai adânc și mai adânc în malurile reci ale

clipei trecătoare

 

***

te rog prietene nu pleca

ia-mă doar de mână

să fiu un ram-înflorit

când răsună clopotul cel mare

 

***

ce mare e pământul!

și ce mic e raiul prin pâlcuri verzi de trifoi…

 

autor: Maria Oprea

http://cititordeproza.ning.com/profile/MariaOprea

Revedere

 

Zorii mijesc sub trupurile amanților târzii
Pleoapa se ridică fragedă, ca un fir străveziu de omăt
De pe ochiul încă adormit,
Luna înspumată, galbenă, își adapă norii-copii

Cu ambrozie dulceagă de zeu așteptând.

Dorința pătrunde iarăși printre zăbrelele moi ale sufletului

Și umple, efervescent, palmele
Lipicioase, reci ca un fior subit crestând în două șira spinării.

Înotăm în pereche, spinii aortici se-ntind până la gleznă,

Pe locul rănii răsar muguri.

Rădvanele cu îngeri mii în galop

Sunt soldaţii scăldați în colbul sărat

Al timpului căzut acum pe gânduri.

 

autor: NiştePalavre

http://cititordeproza.ning.com/profile/NistePalavre

Tremurul

 

Tremurul acesta îl duc de la începuturi. Nu l-am perceput
decât foarte târziu, atunci am ştiut că toţi oamenii
îl poartă de la naştere. Şi dincolo de moarte.
Pentru că mai apoi l-am simţit, în fiinţe, clădiri,
în pământ şi în astre.
Tremurul se poartă de toate câte există
ca un dat.
Şi toate vibraţiile compun melodia.
Şi cine ascultă aude şi înţelege.

 

autor: Liviu-Ioan Mureşan

http://cititordeproza.ning.com/profile/LiviuIoanMuresan

 

Potopul zăpezii / 30 şi 8

Potopul zăpezii

 

Ningea hotărât peste vieţile noastre.

Fluviu curgea fără apă,

oraş curgea fără străzi!

 

Ninsoarea acoperea casele şi statuia oraşului;

acoperea inimile şi statuia oraşului!

Sală de aşteptare gândul meu

acoperit de ninsoare!

Luna sufla goarna peste oraşe,

aşeza straturi mari de lumină până la putrezire.

Prin nămeţi gâfâind îmi căram în spinare

steaua înzăpezită!

Ningea până la aerul pe care nici nu-1 mai existam;                                                         ningea până la noaptea pe care nici n-o mai existam;                                                        ningea până când ninsoarea inexista                                                                                                   ningând inexistenţa din ea.

Se-auzea crescând singurătatea regilor,

frigul dezastrului, perfecţiunea celor neîntâmplate!

Nopţile – zilele în sutane!

Singur stăpân pe întinderea vântului

locuiam regatul palmelor mele.

Zăpada ajungea până la lună.

Până la jumătatea lunii

ajungea mersul vioi al zăpezii.

 

30 şi 8

 

Ea ţinea în mână pistolul de calibru 38,

o  luasem în maşină la kilometrul 38 şi sta pe banchetă

cu 38 de ani şi de chemări 38

ale nopţii şi palmele ei spuneau asta

adăpostite după tremurul morţii.

Poate nu exista şi poate nici eu

nu-o luasem în maşină iar praful se-amesteca cu-nserarea

când şalul alb al tristeţii mă mângâia peste faţa

scrijelită cu viaţă!

 

Eu conduceam o maşină din anul 30 şi 8

şi motorul făcea acelaşi zgomot cu cel al pistolului

rotit în mâinile ei în timp ce la radio

se-auzea chiar un cântec de prin treizeci şi opt

în care iubita lui Jarry pistolul la tâmple-i punea

cerându-i să nu o părăsească.

 

Faţa ei albă nu se vedea în oglindă,

rânjetul nu se-auzea dar ştiam că-i acolo

şi chiar după frunzele căzute din îngerii pe sub care treceam –

căzute din îngerul negru al păsării!

 

Ne depărtam de locuri cu 30 şi opt şi de mile pe oră

şi ne-apropiam cu treizeci şi 8 de mile de altele

când şuierau din pistol cele 38 de gloanţe, de milă şi sunete

şi 38 şi de sunete îmi loveau în ureche

în timp ce la radio se vorbea despre crima unei femei într-un apartament

la etajul 38!

 

Şi atât îmi crescuse trupul de mult

încât peste copaci îmi crescuse el!

 

Venea seara şi nu se ştia pentru cine venea,

răsărea luna şi pentru cine răsărea nu se ştie

când îmi creşteau degetele atâta de lungi

răsucindu-se în jurul maşinii.

 

Umbra ei intrase de mult într-a mea

care mi se-ascunsese în trup şi plângea

stând în genunchi se ruga de sânge să n-o înroşească

şi se ruga de tăcere!

 

Trupul se înălţase într-atâta de mult

încât se-ncâlceau păsările prin pălărie

şi prin păr şi prin ochi şi prin roatele ochilor

de nu mai ştiam mersul străinului vieţilor noastre –

dar pistolul se rotea în spatele meu ca un scaun de frizerie,

ca un ftizic în jurul durerii lui şi-n jurul durerii lui de măsea

a celuia pe care-l doare măseaua,

în timp ce luna semnaliza fază mare – fază mică – poziţie

iar la radio se-auzea un cântec de prin 80 şi 3

în care Jarry iubitei pistolul la tâmple-i punea

cerându-i să nu-l părăsească!

 

Şi atâta de lung îmi crescuse trupul, simţeam

cum mă-năbuşă norii şi-mi intră-n ochi şi prin păr

străinul vieţilor noastre.

Îmi dădeam repede capu-ntr-o parte să nu lovesc avioanele

ai căror piloţi aveau în spatele lor doamna în alb cu pistolul de 38

de calibre şi pe aburitele geamuri făceau semne călătorii

cu feţele scrijelite de şinele vieţii.

 

Şi trupul creştea, mi-ajungea până-n lună

şi se răsucea în jurul ei, îmi trăgea şi picioarele

ca strungarul când îşi prinde mâna la strung

şi fără scăpare!

 

autor: Viorel Mirea

http://cititordeproza.ning.com/profile/ViorelMirea563

 

Tu… Eu / Te-ntrebi ce se-ntâmplă…

Tu… Eu
Alunecăm ca două iluzii,
Suntem în acelaşi gând şi nu ne vedem,
Traversăm aceeaşi undă scăldată-n câmpiile din vis
Şi flăcările ei în faţa noastră se înalţă….

Dincolo de tânguirea trestiilor, dincolo de pietre,
Doar forţa singurătăţii în mireasma vântului şi a ierbii…

Uşor ţi-e numele, ca briza mării,
Totul începe cu marea, acea sălbatică mare,
Calmă, dar în adâncuri de nestăvilit!
Un ţărm de mare pe care valurile
Se sparg în mii de bucăţi-destin!

Ştiu că dacă mi-ai strânge mâna ai fi fericit,
Ştii că dacă te-aş zări aş plânge…

Tu… Eu
Poem nocturn plutind într-un vis,
Fără a şti cum lacrima mea te-ar reda întreg
Iar moartea ar mirosi a salcie,
Mereu prea devreme,
Mereu prea târziu…

 

Te-ntrebi ce se-ntâmplă…

 

În fiecare dimineaţă aspiri litere din tine,
litere mari, reci, calde, vii,
fantasme care pulsează în dansul lor – imagini în oglindă –
îmbrăţişate-n culori spre noi forme de viaţă.
Umbre desprinse care tremură-n lumina lunii,
Oare nu cumva se joacă cu tine, cu mine, cu noi,
din dorinţa reînvierii cuvântului nou?

 

În fiecare dimineaţă eşti mereu altul,
te-ntrebi ce se-ntâmplă – copacul ce creşte între noi –
Ah, multe se întâmplă…
şi câte nu se întâmplă?!…
Beţie de simţuri, de stări şi de vise – cuvinte,
poeme, cântări, cântarea cântărilor
ce s-au scris, se vor scrie…
Şi zeii te privesc cu invidie, uneori,
pentru bucata ta de cer şi fluturii de pe umăr –
curenţii de aer ce urcă, urcă şi coboară.

 

În fiecare dimineaţă aspiri litere din tine
ce atârnă uscându-se în bătaia vântului.
Nu ai nevoie de cântecul altora,
ştii ce-i zborul, flacăra, apa şi focul,
îţi porţi dorinţa – ecou prin fiecare iubire,
Oare tu eşti aici, acolo, risipit pe aripi de vis
în fiecare gând, lacrimă, respiraţie, lumină?

 

autor: Irina Lucia Mihalca

http://cititordeproza.ning.com/profile/IrinaMihalca

 

Buzunarele noastre intime / În arșița nopții / Triptic poetic

Buzunarele noastre intime

Nu facem decât să ne-mbrăcăm,
Să ne dezbrăcăm,
Iar timpul trece vijelios,
Trenul nu are o stație terminus,
După un timp o să înceapă
Să zboare lin,
Ca un coșciug luminat,
Spre făcliile cerului,
Vom continua discuția,
Tu îmi vei spune că mă iubești,
Eu voi răspunde ușor distrat,
Dar sărutul tău va fi cu totul neașteptat,
Ne vom trezi în același pat,
În aceeași dimineață,
Cu soarele cotrobăind
În buzunarele noastre intime.

 

În arșița nopții

 

Îl văd pe Blecher chinuit în corset,
cu dureri în mușchi, articulații, oase.
Are forța de a visa.
Nimic nu-i seamănă.
Pentru el zarurile au fost aruncate din naștere.
Viața este un joc obligat.
Ce sens are celebritatea pentru el?

 

Există progres în artă?
Nici vorbă. Fiecare artist este un Narcis.
Dar nu trebuie să-și trădeze egolatria.
Abstinența la orice,
când nu este motivată intim,
devine o cauză a morții.
Orice tren care aduce moartea este în orar.
Când Dumnezeu este mort, orice este posibil,
hulitorii nu mai există, dușmanii vieții devin prieteni.

 

Păsările coboară pe pământ,
dar nu pot lua cu ele decât o pradă,
nu pot lua fericirea.
Nefericite păsări, izgonite în cerul pustiu.
Logica nopții îmi spune
că există o armonie în noi
pe care nu o cunoaștem ziua.

De ce ne este frică de noapte,
de moarte?

Ascultă cum cântă iarba
cu glasurile celor plecați dintre noi.
Până atunci sărută-ți iubita, ea există.

 

Triptic poetic

 

Don Quijote
Deși n-am fost și nu sunt Don Quijote, iar tu nu ești și n-ai fost Dulcineea, o disperare sfântă mă dezleagă de oricare ridicol. Ești Femeia. Deși-i citesc pe Dante și Petrarca, pe Shakespeare, Eminescu și pe Goethe, o disperare sfântă mă dezleagă de oricare ridicol. Tu ești Lethe. Căci nu mă vezi, nu știi nimic de toate cutremurările din vise și aievea, cristalul din privirea ta e rece și raiul meu e sumbru. Tu ești Eva. Eu numele ți-l voi ascunde-adânc, în mine, în fibrele nervoase, fine.

Annabel Lee
Tot mă gândesc la Annabel Lee, o durere ce vine din sânge, din creier, îngerii urcă și coboară, sunt mii, durere pulsând cu putere de gheizer. Va fi cândva dimineață, va fi numele ei purificat de dorință? Noaptea, prin somn, Annabel Lee trece frumoasă, de nume desprinsă și nu poartă numele de Annabel, eu sunt acela care-o cheamă hoțește, sufletul ei, nevăzut porumbel, eu, păcătosul, dorind-o trupește…

 

Intrarea hoţilor

 

Oamenii se scoală de dimineață, pentru a se chinui ziua-ntreagă, spune profesorul, pune o față de masă, struguri, lichior de fragă, când nu vom mai plânge din pricina morții, vom fi mai fericiți, oare? Se ridică profesorul, umbra nopții în locu-i se așază, pe fotoliul tare. Cugetând la tine, poți permite intrarea hoților în cetate? Câinele de sub masă sughite, mobila scârțâie, cumpărată în rate. Ia-mă cum sunt, deși nu-ți sunt tată, nu-mi poți fi dușman niciodată, profesorul iese, câinele-n lesă pare un monolog dintr-o piesă. Totul este să-ți păstrezi caracterul, spuse profesorul părăsind parterul cu capul în jos, pe fereastra deschisă, de unde ajunse pe o narcisă, sunt un om oarecare, nu luați exemplu, templul grecesc este numai un templu, priviți-l, de pildă, pe Harold Lloyd atârnând la etajul o sută doi, să te plimbi cu o fată de ziua victoriei înseamnă să ierți toate erorile, spune profesorul, pune mâna pe clanță și pleacă din școală cu o ambulanță.

 

autor: Boris Marian 

 

Aş fi vrut să fiu iubita lui Allan Poe

într-o lume intermediară între cer și pământ

să port coroniță din flori de câmp când intru în patul lui

cuvintele toate să tremure din temelii

pe trupul meu de marmură scrie in memoriam

pielea strălucește mai mult ca o piatră funerară

în bătaia iubirii tale

sunt doar iubita ta dintr-o viață oarecare

îmi dau jos versurile de lapte în plină zi

halucinant de goală, fluidă-n fața ta

pe un pământ orb și greu și plin de case friguroase

în care nu voi dormi niciodată

semeni zdrobitor de mult cu mama ta

când răsare soarele de sub sânii mei

asta nu schimbă cu nimic cele zece porunci

îmi pipăi aripile să mă asigur că sunt la locul lor

cuminți, acolo în imaginația mea

aș fi vrut să fiu iubita lui Allan Poe

dimineața devreme când stoluri de poeme ca niște vulturi pleșuvi

trec peste București și ciuguleasc din stârvurile

căzute din noi peste noapte

sunt o ființă hibridă

într-o lume intermediară între mine și tine

niciodată nu știu cine mai sunt

îți mut inima de la stânga la dreapta

ori de câte ori e nevoie să redevenim copii

autor: Manuela Măcelaru

 

Marginile mele / ochiul cuvântului / Dresaj

Marginile mele

 

nu știu dacă poți accepta

altceva decât studiul reacțiilor tale

ce tu simți în raport cu obiectele sau alte ființe

tu ești centrul sau cum îți zici jumătate de Zeu

eu însă sunt în corelaţie numai cu marginile mele,

curbura spațiului, văzduhul, luna care îmi dictează pur și simplu

levana levana levana și Rachmaninov

undeva cândva ne vom întâlni la o crâșmă impecabilă

întrebându-ne dacă putem să recunoaștem că

avem o margine comună,

un infinit tangent la sufletele noastre

eliptice

 

ochiul cuvântului

poetului
Al. Lungu

„înduplecarea timpului
arată trei flori sângerânde”
neiertător e
limbajul umbrelor
pestriţe flori
poartă stigma sfârşitului
diagnostic edilitar
determinat de omul lumii

credincioasă mentorului
ce se îndreaptă spre lumină
căutând ochiul de rouă
care să-l supună

ameţită îmi fac bilanţul
udând florile cu ulciorul
afară niciodată nu ninge

 

Dresaj

mă îndrăgostesc
întotdeauna de oamenii
fără nicio poezie, stângaci, repetitivi
şi impulsivi!
mă îndrăgostesc întotdeauna
de piticii slabi
ai memoriei mele
înclinaţi să creadă în puterea lor
virtuală –
încerc să-i dresez, să-i schimb, să le
dau forma mea, dar
eşuez!
le-aş spune-o-n faţă
dar
n-aş suporta durerea lor.

autor: Bianca Levana Marcovici

http://cititordeproza.ning.com/profile/levanaBIANCAMARCOVICI

aripile nopţii / în faţa ferestrei / cerului drag

aripile nopţii

 

copilul cel mic pătrunde în apă ca într-un somn
care-mi respiră neliniştea pentru ca apoi
dintr-o dată să păşească cu nişte ochi de statuie
pe fundul oceanului (unde se joacă cu fluturi)
şi asta durează o jumătate de viaţă mai ales iarna
când stelele oftează profund sub ceaţa gălbuie

 

pentru ca apoi dimineaţa să-i văd ochii umezi
ca un fel de placentă sau ghiocel în timp ce eu
nu pot să dorm uneori
nu pot nici să mai trăiesc şi mă gândesc să fac
doar unul sau două lucruri dar mă întreb pentru ce
şi dacă n-ar fi mai bine doar să îmi aud sufletul.

 

în faţa ferestrei

 

şi azi mi-am amintit de poezie mi-am amintit că
ar trebui
să umblu pe lângă cuvinte

 

cum stau în faţa ferestrei ca un animal de taină
care a început să-şi uite rănile – cerul e în partea opusă
dar nu mai contează –

 

cum stau în faţa umidităţii din aer cu un suflet textil
care are nevoie de respectul de sine
ca de o margine a craterului sau de o floare uscată

 

care nu vrea o zi în plus sau orice speranţă
sau rezolvarea finală
ci numai nişte mărăcini anonimi arzând aparent de la sine.

 

cerului drag

 

Un prieten drag a spus mai demult că stelele
sunt ochii prietenilor morţi:

 

Tăcutelor stele
care ardeţi mai presus de toate aceste întrebări
ca vârful unor rădăcini bine ascuţite şi
pulsând ca o mare de inimi

 

Vă întreb şi eu: sunteţi iluzie sau numai o scară
şi un tobogan între ziua de ieri şi cea de azi?

 

De altfel, atunci când mă acopăr cu iarba voastră
adâncă mă bucur că nimeni nu mă poate ucide.

 

autor: Dan Iordache

http://cititordeproza.ning.com/profile/IordacheDan

 

Elegie pentru trecerea timpului / scârțâie cumpăna fântânii / poem de dragoste

Elegie pentru trecerea timpului

 

Vremea iubirilor trece, timpul toarce mersul lui,

primăverile ne-acoperă cu mirosul lor picul de fericire

care ne-a mai rămas; vin cocorii,

gânduri întoarse spre trecut,

care se-adună la marginea unei poieni de vis.

 

Lumina porţii s-a deschis spre infinit,

caii albi se joacă prin memorie,

copilărie, feerie de-o clipă, mi-ai înecat visurile

într-o mare de cuvinte, din care încerc

să spăl lebedele decapitate şi să le împăiez.

 

Chiar dacă m-am rătăcit printre cuvinte,

calea spre paradis, labirinticul drum,

îl caut c-o lampă care pâlpâie prin nopţile fermecate

şi sper să-l găsesc până nu se stinge uleiul din ea…

 

Ochiul imens al lui Şiva mă priveşte din întuneric,

al treilea ochi al lui care vine cu blesteme

şi-mi spune că trecutele vârste vor cădea

pe plajele pustii  ale unei mări pierdute

în carminul amurgului.

 

Tu vei rămâne goală ca visul, ca marea, ca timpul,

ca luna care rătăceşte pe un cer pustiu,

vei rămâne frumoasă, Poesis,

ca dragostea-mpietrită-ntr-o stea.

… ştiu…

 

mi-e somn de-acum şi-nchid pleoapele,

trecerea timpului vine odată cu apele…

 

scârțâie cumpăna fântânii

 

cumpăna fântânii,

mână argintie,

doarme între moarte

și-ntre veșnicie.

 

fântână, fântână,

strălucesc în tine

mii de stele sure,

ape cristaline.

 

numai luna șuie

oglindește-n apă,

stă ascunsă-n neguri,

umbra își adapă.

 

sunete profunde

se aud în zare,

zgomot greu de unde

din adânc răsare.

 

un luceafăr mare

cade-n unda apei

și din el răsare,

mare, Cornul Caprei.

 

unde-i fântânarul

ca să te sleiască,

ți-a secat izvorul,

vatră românească.

 

în bruma de seară

scârțâie-o fântână,

te-am strigat aseară,

unde ești, stăpână?

 

scârțâie fântâna

numai pentru surzi,

scârțâie fântâna

și tu nu-mi răspunzi…

 

poem de dragoste

 

ultima picătură de rouă

moare pe-o floare albastră de culoarea cerului,

ziua se naște din haosul nopții, luptând cu lumina,

ochiul meu e o frântură de cer înlăcrimat

ce soarbe din soare viața,

e o adâncă fântână a cărei apă curge prin mine,

prin sângele meu, un izvor nesecat de dureri și de bucurii.

câteodată aceste vederi se preling prin mine și se topesc undeva,

într-un cer îngropat departe, pe-o aripă de cocor.

 

razele soarelui dansează himeric în acestă dimineață

prin ochii mei ca niște lasere albastre

și-mi ucid dorul și vederea, cred că mai exist,

nu m-am topit în neant,

nu plânge, iubito, că tot voi ajunge la buzele tale,

voi prelungi cuvintele, vocalele, consoanele

și voi face un pod plutitor, prin aer,

ca o pasăre, voi zbura, chiar fără aripi,

lipindu-mă de cerul inimii tale,

lasă soarele să treacă pe lângă norocul nostru,

căci el ne va da viață și lumină și dragoste

fă-i loc să alunece triumfător și ridică-i,

precum egiptenii, alei de sfincși, piramide și obeliscuri,

stai dreaptă și răstignită cu mâinile în sus

căci în capul tău vom construi Acheronul

cu cercuri și tavane,

punându-ți sufletul vertical ca o mare coloană dorică

pe care vom sprijini cerul cu toate bogățiile lui.

vom face o lună galbenă din aur, vom face stele,

altare de dragoste în care vor cânta naiadele,

aezii și preoții sacerdoți,

alunecăm și noi prin timp ca niște mimi

despărțind adevărul de minciună

printre pleoapele ochilor lui Dumnezeu.

 

știu, câteodată treci prin somn ca prin niște inele

de logodnă aruncate de un bijutier nebun,

te visezi cu mine în doi, răcorindu-ne în zăpadă,

gonind pe drumul interjecțiilor cu jeepuri,

ai vrea să ne strângem în brațe,

ca frumoasele botticelliene, pline de grație și de poezie.

ți-am promis că vom merge la Florența,

cu tot ce vrei tu, cu saloane, cu șerpi, cu gânduri,

vom ieși din mit și vom face o nuntă paradisiacă

la mormântul lui Dante.

 

autor: Ion Ionescu

http://cititordeproza.ning.com/profile/IonescuIon

 

Pianul cu fluturi

 

Dacă îmi arăți cum se îndrăgostesc femeile,
am să-ți cânt la pianul cu fluturi
despre primăverile mele netrăite,
despre toamna mea nechemată,
despre răsăriturile lungi de vară
și despre înserările care trebuiau să mă găsească
pe drumuri în urcare.

 

la puține cuvinte le-am învățat conținutul,
la și mai puține le-am bănuit esențele;
acum vreau să știu cum luminează sărutul,
nemărginirea și speranțele
cu tine pe aceeași parte de umbră

 

arată-mi cum îmbrățișează femeile
când eu sunt siluit de așteptare,
de vorbele trecute prin tăcere
și de secul din mare

 

vreau să simt cum sosesc femeile îndrăgostite
la adresa mea nezidită din livada cu mere,
recompune păcatul cu mine, fii cinstită
și minte-mă în tăcere.

 

tu ești întâmplarea aceea așteptată
care întodeauna sosește târziu,
vino, îmbracă-te în neprihănire de fată
și învață-mă să-ți fiu.

 

Autor: Vasile Ionac

http://cititordeproza.ning.com/profile/VasileIonac

După petrecere / Ruiz / Iarba din tâmplă

După petrecere

 

După petrecere el bea aşezat cafeaua

Prin casă plutesc relicvele anului trecut

Sticle de parfum Chanel

Scrumiere golite de sens

Femeia stă în bucătărie

Împarte farfuriile după culori

Aruncă resturile la păsări

Proastele se bucură

nu ştiu că s-a irosit încă un an

 

Dimineaţa ne aranjăm în rând

după sfârşitul nostru

ca maşinile plictisite în stradă

aşteaptă la car wash

cu motorul stins

 

Am şi uitat că am fost fericiţi.

 

Ruiz

 

Ochii tăi Ruiz, cărbune şi undă

emană negru adânc şi lumină

 

hărţile marine

aduc înapoi corăbiile

pline de întâmplări

piper şi scorţişoară

 

velele întinse peste obrajii tăi

cântă dorul marinarilor

vântul din grota lui Neptun

umflă bluza-ţi albastră

şi spicele, ele, nebunele

îţi mângâie gleznele

genunchii

degetele

 

ai devenit de mult o culoare Ruiz

ai devenit o statuie romană

care îşi doarme visul

într-un peisaj de Claude Lorrain

 

Iarba din tâmplă

 

El îşi trase un fir de iarbă
prin tâmplă,
murise şi se-nfigea în pământ
cu fiecare val de toamnă
şi migratoare stoluri de schije.

Nişte străini semnaseră cândva
ultimul tratat de pace,
dar la el ploua cu noroi
în toate dimineţile,
deasupra lui creştea
un câmp de lucernă albastră.

Mi-am tras un cuţit în brazdă
pleoapa mea
murise şi se zbătea să plutească
cu fiece migraţie număram stoluri
stupi goi, albine discutând filosofie
nimeni nu mai muncea de când venise pacea
se zvonea despre un gnom desculţ
care mă caută, despuiat de toamnă

deasupra mea creşteau
femei vorbind latina veche…

 

autor: Adrian Grauenfels

http://cititordeproza.ning.com/profile/AdrianGrauenfels

 

Sonetul felinelor în rut / Cerul deznoadă ploaia / Ultima zi a unui golan

Sonetul felinelor în rut

 

Felinele în rut îşi simt chemarea
Savana s-a-mbrăcat la fel cu leii,
Din capul uriaş mugeşte marea
Cătând în aer scâncetul femeii.

În doi, închid acelaşi cerc şi zarea
Coboară pleoapa picurând tăcere,
Copiii nenăscuţi numărătoarea
Şi-o pierd în sferturi coborând din sfere.

Ca-ntr-o magie binecuvântată
Stele se ard şi se închid domoale,
Gazelele ridică ochii roată

Scriind în ierburi noi şi noi cabale
Cercuri se-nchid şi se deschid în ruturi
Spre început plutind în nori de fluturi.

 

Cerul deznoadă ploaia

 

glossa revenirii

 

Cerul deznoadă ploaia, cu palme de eter,
Când paşii tăi, sub aripi, se cuibăresc în vene.
În calea mea se umflă şiraguri de ravene,
Azi, boţul meu de sânge se trage-ntr-un ungher
Privind cu disperare străfunduri de avene.

 

Mă simt captiv, pe umeri port cojile de lună,
În pumni, simt pulsul lumii, în teaca de hanger.
Azi, beduinul mândru, ca şoimul lui, stingher,
Îşi are numai calul şi-n valea de sub dună,
Cerul deznoadă ploaia, cu palme de eter.

 

Nisipul, plin de stele, se răsuceşte-n tul,
Iluzii şi miraje sunt roase de falene,
Speranţele, cadavre, sunt rupte de hiene.
Rămân sub ploaia rece, un boţ fetid de mul,
Când paşii tăi, sub aripi, se cuibăresc în vene.

 

Chem duhuri să m-ajute, eu însumi sunt descânt
Ce rupe ceaţa-n valul pierdut pe sub polene,
Să te aducă-n plasa ţesută printre gene,
Să-nchizi în lampa veche scaieţii duşi de vânt
Şi-n calea mea să umpli şiraguri de ravene.

 

Ultima zi a unui golan

(glosă)

 

Din comori nemăsurate am păstrat numai un ban,
Vama ce-o plătim cu toţii pentru ultima plecare,
Am dosit-o-n cingătoare că n-am traistă, sunt golan
Rătăcind prin viaţa asta, din cărare în cărare.

Am sădit ciopor de fluturi şi-am zburat cu ei prin vise
Risipind bucăţi de stele-n candelabre de castan,
N-am lăsat ucise vise în poiana de narcise,
Din comori nemăsurate am păstrat numai un ban.

Muguri doar mai am, în pungă nu mai este nici un sfanţ,
Şi o carte, ca o zeghe, ce veghează-n aşteptare,
Ruginită za ce cade din povara unui lanţ,
Vamă ce-o plătim cu toţii, pentru ultima plecare.

Ţi-am păstrat şi o aripă, cu-n amnar şi-un fir de iască,
Pentru ziua ce se scaldă ca un singur mac în lan.
Clipă ce-am păstrat-o pură ca să ţi-o ofer ca pască,
Am dosit-o-n cingătoare, că n-am traistă, sunt golan!

Finistere se arată ca un punct zodiacal
În finalul ce aşteaptă, priponit în lanţ, de zare,
Să mă facă, în mirare, înc-o dată-acelaşi cal,
Rătăcind prin viaţa asta, din cărare în cărare.

Rătăcind prin viaţa asta, din cărare în cărare,
Am dosit-o-n cingătoare, că n-am traistă, sunt golan,
Vama ce-o plătim cu toţii, pentru ultima plecare.
Din comori nemăsurate, am păstrat numai un ban.

 

autor: Viorel Gongu

http://cititordeproza.ning.com/profile/GonguViorel

lecţia de zbor / moartea mea!

lecţia de zbor

 

într-o zi

am să te-nvăț să zbori

fără aripi

aripile sunt accesorii de fițe

pentru cei mai capricioși dintre îngeri

să nu mai spun că

sunt total inutile mersului pe jos iar tu

tu ai picioare frumoase

și gleznele prea fine

să nu simți în talpă

sărutul pământului

ca pe o binecuvântare

cerească…

 

moartea mea!

 

ştii cum eşti tu?

ca o moarte!

 

o moarte care nu mai vine să mă ia

să mă ducă acolo departe

te tot aştept cu zilele îndesate-n sac

pregătit de marea călătorie

 

pentru drumul acesta învechit de aşteptări

mi-am cumpărat tălpi noi

nesărutate încă de buzele pământului

 

mă gâdila deja gândul

ideea şi cu-vântul

şuierând printre coastele mele uscate

a pustiu

 

autor: George Gîtlan

http://cititordeproza.ning.com/profile/GeorgeGitlan

 

cursul de iniţiere în sine

 

inima mea
este un apartament de ceară
în care locuieşte
unicul meu lup
mereu atent să mă sperie cu
binefacerile nedreptăţii

 

eu
sunt lupul lupului meu
nu avem nimic
de dat
nu avem nimic
de luat

 

am renunţat la
proprietăţile noastre
din Eden

 

călătorim în derivă printre
oglinzi şi ospicii
căutăm odihna din
creierul furtunii

 

am renunţat la
vocabular şi
ne-am însuşit
urletul singurătăţii

 

autor: Mihai Ganea

http://cititordeproza.ning.com/profile/mihaiganea

 

pantofi de purpură

 

în călătorul din mine aşază un decor

fixează în limpezime imateriala lumină

pământul întâiului sărut

rostogoleşte un oraş

fă apa să vorbească

să dai drumul ochilor tăi

să treacă singuri prin singurătate

 

poate poţi să-mi spui:

ţii atlasul de-a-ndoaselea

dar licăreşte luna de ziuă

adu-i codrii mari s-o mărginească

pentru ca ochii mei

să se afle în umbră

 

autor: Silvian Floarea

http://cititordeproza.ning.com/profile/FloareaSilvian

Aud miros aspru / Mai găsim / Sfârşit de vară

Aud miros aspru

 

Aud miros aspru

De dincolo de maluri

Acolo stă ţărâna şi cerne

Strigătele, şoaptele, plânsul

Cerne îndelung ce macină vremea

 

*

Aud miros aspru

De ploaie şiroind a vecernie.

 

Mai găsim

 

În lutul pe care îl amestecă veşnicia

În tăcerea parfumului

Unei flori de colţ

Mai găsim păsări dornice de zbor

Aripile lor aşteaptă

Un semn de înălţare

De la coloana infinitului

 

Sfârşit de vară

 

Ploi de sfârşit de vară

Ruginesc marginile cerului

Cochilii de melci

Fac şirag pe cărare.

 

*

Cerul bea lumină verde

Dintr-un corn

De lemn de tei

 

autor: Narcisa Liliana Farcaş

http://cititordeproza.ning.com/profile/FarcasNarcisaLiliana

 

Just Another Letter / Mălini / Trecut

Just Another Letter

 

hi, Sharona.

doresc ca scrisoarea să nu ajungă la tine.
poate te-ai mutat
și  poștașul
nu îți aduce scrisorile
expediate de bărbați…

 

nu mi-e dor de tine.

am uitat cum dansam în Trafalgar Square.

 

urmele mușcăturilor tale s-au vindecat.

nu mai suntem nici măcar prieteni.
ne-am minți în numele unei iubiri
care nu a existat.

 

cred că ești în viață
femeile ca tine se sinucid primăvara.
mai trebuie să treacă un anotimp…

 

dacă vei citi aceste rânduri,
o să ai motiv să apari ca victimă
în fața prietenelor tale.

îți vei umple paharul cu o băutură tare
și o vei bea în nopțile ploioase.

 

eu plec să caut cea de-a zecea minune a lumii.
poate
o voi găsi.

cu indiferenţă pentru tot ce nu a fost între noi,
Eduard

 

Mălini

 

dimineaţa

carele grele trec Obcina Stănişoarei.

drumul e lung

zăpezile nesfârşite…

 

Crucea Talienilor,

foamea lupilor ,

setea oamenilor,

iubirea Domnului,

urmele copilăriei mele.

 

începe Bucovina

şi

aud vocile satului meu,

Mălini.

 

Trecut

 

David a cumpărat valiza verde de lemn

mirosul de gară a pătruns adânc în dormitorul tapetat cu vise.

Hanna a strănutat de emoţie

împlinise de curând o vârstă rotundă

gările i se păreau la fel de liniştite

precum sinagogile.

 

nu se mai temea de necunoscut.

tăria de caracter

(pare neverosimilă expresia asta, pe bune)

i-a slăbit.

hainele din tinereţe i se mulau perfect

pe cicatricele lăsate de timp.

 

au împachetat repede: rugăciunile, lingurile din plastic

capetele de lumânări, indiferenţa.

furia, portretele de familie,

speranţa.

 

erau prea multe în jurul lor.

 

autor: Dorneanu Eduard

http://cititordeproza.ning.com/profile/DorneanuEduard

 

Văd / Să muşc din soartă / El nu ştia că dorul…

Văd

 

Văd munţii agăţaţi de colțul lunii,
e un pendul agonizant pământul,
în vârf de ciuturi mai presară vântul,
doar praf de amăgire, pentru unii.

 

Cutume ale lumii, aberante,
ca niște ploi acide mă usucă,
când trupul meu teluric e pe ducă,
văd clericii cu feţe arogante.

 

Văd gândurile-n noapte macerate,
în candelă un foc ciudat se-aprinde,
o neagră arătare smoală vinde
şi-o cumpără doi negustori în rate.

 

Să muşc din soartă

 

Prinţesa cu o mantie de iarnă
a transformat urgia-n cantilene,
un vifor care spulbera troiene
s-a pocăit şi stele vrea să cearnă.

 

Din plumb sunt parcă ţurţurii de gheaţă,
ei plâng topiţi în formă de mitralii
şi lacrimile reci cad pe vitralii
ca un buchet ciudat din flori de ceaţă.

 

În casă-i cald, a zeilor licoare
se împleteşte ca un drog în rime
şi foile cu versuri parcă-s ştime,
iar morţii i-aş mai cere-o amânare.

 

Să-mi dăruiască înc-un an cu tine,
să-ţi simt în nări parfumul de gutuie,
ca un mustang din pielea ei gălbuie
să muşc din soartă, ca să fii cu mine.

 

El nu ştia că dorul…

 

O ceaţă deprimantă pluteşte în fiorduri,
pe crestele de valuri lumina sângerează,
prin închisoarea nopţii sirenele oftează,
iar apele îngână lugubrele acorduri.

 

Cu dinţi urâţi de fiară în roşia lui barbă
un zeu, născut sălbatic, cu ură le vorbeşte,
la fraţii lui din neguri ca un turbat răcneşte:
„de ce mai simt eu încă, de ce nu eşti tu oarbă?”

 

A vrut să îmi închidă tot sufletul în gheaţă,
parşiv să mă înveţe ce-nseamnă-apoi uitarea,
prin vene să îmi curgă ca o nebună marea –
el nu ştia că dorul şi piatra o dezgheaţă.

 

autor: Ioan Gelu Crişan

http://cititordeproza.ning.com/profile/IoanGeluCrisan

Eclipsă

 

Încerc să privesc soarele printr-o piatră…
Ochiul meu eram eu,
eu şi pământul…
Piatra părea faţa nevăzută a lunii,
condensată într-un punct de materie…
Mâinile, ah!… mâinile mele
prea lungi sau, poate, prea scurte
erau urme de paşi în valsul gravitaţiei…

Tu mă priveai cu îngăduinţă şi curiozitate
ascunsă în firida unui nor.
M-ai întrebat: ce fac?
Ţi-am răspuns simplu:
Încerc să privesc soarele printr-o piatră…

 

autor: Tudor Alexandru Costin

http://cititordeproza.ning.com/profile/TudorAlexandruCostin

Statui / Zbor din oglindă / Comparaţii

Statui

 

mereu am crezut că dacă spui cu voce tare ,,treisprezece”
dacă te îmbraci în roșu și deschizi ochii
poți vedea prin ferestre orașul renovat
și femeile cum duc coșurile pline
ascunzându-și la sân gustul ultimei seri

și dacă nu poți căra mireasma din sânge
poți cânta până la capătul zilei
până ce prietenul tău te îneacă în fum de țigară
iar sensurile giratorii se înmulțesc odată cu felinarele

mereu am crezut că dacă ar ploua pe calendar
poeții ar acoperi cu trupul lor a treisprezecea zi
ar deveni statui împodobite cu iederă
în cel mai bizar mod
tocmai lângă Dumnezeu

 

Zbor din oglindă

 

trecea prin oameni cu oglinda aproape de chipul ei
uneori își vedea buzele alteori ochii
trebuia să existe un loc unde să vadă și pletele pe care se coc gutui
de aceea căuta diferite unghiuri

dacă vreun șarpe lăsa dâre sticloase
îngheța până inima devenea o calotă fără acoperiș
și atunci oglindea stelele

nesfârșitele stele călătoare

câte străzi a colindat aproape alergând
ținea ascunsă în haină o dragoste care nu se mai sătura cu firimitiri
curând zbaterea ei ar fi fost prea vizibilă
iar oamenii fug de păsări

trecea prin viscerele lor
iar ei mergeau liniștiți
o durea fiecare fermoar pe care îl închidea în urmă
chiar dacă lăsa flori întotdeauna în matcă

 

Comparaţii

 

intră în vise de câte ori mâinile apasă pe un geam înghețat
găsește-mi urma unui deget
cum un pui de cangur își caută marsupiu

și cuibărește-mă ca pe un mănunchi de cer
… ca pe tine însuți
în crucea pieptului

ai să vezi

cât suntem de frumoși
ca o duminică în care au înflorit gutuii
ca o cină în doi în care țipătul dragostei
cântă pe acoperiș zorii

ai să știi

că bulgărele de foc
este doar un tic-tac
într-un arc de țărână

 

autor: Romiţa Mălina Constantin

http://cititordeproza.ning.com/profile/RomitaMalinaConstantin

 

Rondel de păpuşar / Rondel nostalgic / Rondel în ultimul ceas

Rondel de păpuşar

 

Cortina s-a desprins şi a căzut

Dezvăluind privirii indiscrete

Pe-abilul dirijor de marionete

Şi de uimire publicul stă mut

El cu acelaşi zâmbet prefăcut

I-ndeamnă pe naivi să se desfete

Cortina s-a desprins şi a căzut

Dezvăluind ascunsele secrete

Spectacolul e trist şi revolut

Se spun mereu aceleaşi vechi cuplete

Am dat zadarnic banii pe bilete

N-am câştigat atât cât am pierdut

Cortina s-a desprins şi a căzut!

 

Rondel nostalgic

 

Motto: Necunoscuta care  se vindea…

(Ion Minulescu)

 

Iubita mea, adeseori ciudată,

Pierdută-n baruri  lângă o cafea

Cu-o carte şi o ţigară nefumată,

Când ai plecat cu paşi de catifea?

Nonconformista mea stigmatizată,

Că-i fără scop, ironică şi rea

Iubita mea, adeseori ciudată,

Pierdută-n baruri lângă o cafea.

Frumoasa mea prea mult îndoctrinată

De falşi profeţi, sub purpurie stea

Te mai revăd puţin înceţoşată

De-a pururi tandră tinereţea mea

Iubita mea, adeseori ciudată.

 

Rondel în ultimul ceas

 

Avem pentru toate un ceas,

Un ceas când se naşte iubirea,

Un ceas când durerii dăm glas,

Un ceas când ne pierdem cu firea.

 

Un ceas când cătăm un popas,

Un ceas când sperăm mântuirea,

Avem pentru toate un ceas,

Un ceas când se naşte iubirea.

 

Un ceas, doar atât le-a rămas

La cei mari să-şi ducă menirea,

Un ceas sau lăsaţi în impas

Din nou vom porni răzvrătirea.

Avem pentru toate un ceas!

 

autor: Ionel Mony Constantin

http://cititordeproza.ning.com/profile/IonelMonyConstantin

 

sms / ziua de-o tonă

sms

 

to: e

şi totuşi despre moarte e mai uşor să scrii o privesc cum stă în colţul camerei şi se încălzeşte de burta câinelui meu

am început s-o iubesc de când mă leagănă mâinile reci de beton ale oraşului

 

to: a

mi-ai promis nişte lecţii prin ele trebuia să învăţ cum să-mi confecţionez un cer doar al meu

hârtie am destulă

dacă îţi faci griji pentru poezia mea află că ea continuă să zgârie pe pereţii mei siluete de copii plângând

 

to: l

să nu vii aici aerul miroase a hoit nu am televizor

iar întrebările cad din mine ca vazele pustii şi se sparg

când calc în cioburile lor cu tălpile goale îmi dau seama că plămânii îmi sunt invadaţi de mirosul unui copil mort

ţinut în braţele mele bolnave

iar liniştea anunţă încă un avort

 

to: v

iartă-mă iubito

trupul meu e un copac necurăţat

amputează-mi mâinile aprinde focul şi vom trăi fericiţi

dar până atunci camera asta va rămâne un congelator şi noi două bucăţi de carne tăiate de un măcelar neprofesionist

 

to: p

mamă fiul tău a murit răpus de un pix

 

to: an

femeie cu un copil de mână ţi-ai potolit setea de moarte când ai băut apă din mine

şi eu mi-am potolit viaţa sorbind moartea din tine

 

to: g

fratele meu aşază-te lângă mine

pragul e rece şi umed

ajută-mă să şterg praful de pe cărările mele

urmele tale oferă orgasm altor drumuri

frate pune-mi mâna pe umăr îngroapă-mă şi poţi pleca

 

to: s

tatăl meu ce eşti în tren să uiţi umbra copilului tău aşa cum el o uită pe-a ta

 

to: t

câinele meu ce cauţi călcâiul lui ahile încălzeşte-mi sfârşitul

muşcă din ochii mei

latră spre cer iar eu spre pământ

 

to: e

când mănânc o portocală simt cum se aprinde soarele în mine şi-l scuip

 

ziua de-o tonă

 

va veni şi ziua când păsări fiind
cu puşca la ochi
ăia de jos ne vor doborî
vom cădea înghiţiţi de pământul desfăcut
ca o plantă carnivoră

din mine va evada un câine
cu numele meu în burtă
o fâşie de asfalt îmi va curge din gură
căutând-o pe mama
sau pe tata
cine ştie
un poet se va întoarce la liniştea lui stearpă

iubito
iarba va curge din tine şi va astupa cărările
va dansa halucinant cuprinsă de vânt
până oamenii îşi vor uita adresele
şi dumnezeu va cădea în ispită

ziua aia o găsesc în fiecare zi
pe la colţuri ca un vagabond
şi o aduc acasă

ziua aia mă transformă în semn de întrebare
v
e singurul semn de punctuaţie
care mă face să plâng
dacă îl pun după un cuvânt ca tine

 

autor: Mihai Carabet

http://cititordeproza.ning.com/profile/carabetmihai

pe străzi arhanghelii aprind lumini grenadine

pe străzi arhanghelii aprind lumini grenadine

 

ziua dă să moară

în geamul înnegrit

arhangheli cu greu îmblânziţi

aprind lumini grenadine pe străzile încă

neninse

 

în cameră

artaud rimbaud nancy doar câteva cărţi

mâzgălite pe biroul împânzit de foi

unde ţi-ai uitat de vreun an lângă lampă

o agrafă

 

nimic nou

toate-au rămas neschimbate

poate doar un vis absurd în care

luăm cina în pat,

dovleci cruzi de-un verde anis

şi hesperide zemoase,

mai bântuie încăperea

 

în rest

am mâinile strânse-n nanchin

şi sufletul blocat într-o uşoară psihoză

 

altfel

mi-ar fi plăcut să priveşti

cum ziua dă să moară

în geamul înnegrit

unde încă mai stau atârnate

tăceri

şi câteva crengi de scorţişoară

 

autor: Gabriel Bota

http://cititordeproza.ning.com/profile/GabrielBota

În contratimp / Zeta – femeie-copil de bani gata / Simbioză

În contratimp

 

Pe zi ce trece,
tot mai abitir,
îmi grăbesc pasul
pe sub lumini
ascuțite,
îmi subțiez umbra,
o strecor între
mână și piept,
în pana mea,
ca pe o
foaie neagră de hârtie,
o lungesc apoi –
înălbită cu hieroglife –
până la
următorul răsărit,
ca-ntr-un târziu
s-apară nimeni
de nicăieri
și să mă întrebe:
La ce bun
să o lungești
până la un
alt început,
oricum, toate au
același sfârșit,
iar nopțile tale
devin
tot mai scurte?

 

Zeta – femeie-copil de bani gata

 

așteaptă hackerii să le dai plata.
Intrând pe ușa din spate,
au ajuns la fața locului
și câinii de la securitate.
Toate cărările șobolane
duc către umbra ta
care-și târâie
de la o zi la alta
nopțile negre
sub soare.
Adevărul e că se fură,
se fură lemne
în întreaga Românie
pentru poemele ciordite
de pe net
și publicate pe hârtie.
Va veni însă o vreme
când
mâna care scrie
versuri va cresta
pe brațul tău de lemn,
făcând astfel
să țâșnească la lumină
un volum de poezie
cu miros de sânge,
nu de hârtie.

 

Simbioză

 

Ne-am cunoscut unul celuilalt
umbrele până la înstrăinare.

 

Decolorate pe la margini, păreau
lipite cu scoci în mijlocul încăperii
când de pat, când de masă, când de un perete.

 

Încercam să mă smulg din brațele tale,
să-mi înfig pixul în inimă,
cu sângele meu să te scriu,

 

bronzându-mi apoi rănile rupte la lună –
trist măcelar ce-și vinde nopții
carnea de porc la un preț rezonabil.

 

autor: Eugen Iulian Bot

http://cititordeproza.ning.com/profile/BotEugenIulian

dans

 

deschide-mi rănile, te rog.

închid o margine de cuvânt în pumn.

răsucesc ninsorii trupul.

răcorite fraze se nasc în punga noului an.

păcălite de fulgi,

ierburile cresc sub căciuli de zăpadă

încropesc un ceai din esenţe de gând.

matură hotărâre. banală alegere.

pădurea îmi cere

sunet de inimă într-o cupă de fiere

şi râd.

râd ca un clown

cu lacrimile adunate undeva,

între mască şi adevăr.

nu mai ninge.

visurile toate le redesenez.

nu am talent în pete de culoare.

literele strigă la mine şi le las. curg.

pe tâmplă-mi dansează un melc.

cochilia şi-o lasă în urma răsucirilor.

dansează.

 

autor: Anne Marie Bejliu

http://cititordeproza.ning.com/profile/BejliuAnneMarie

lasă-te în voia lor / voi ajunge la tine…

lasă-te în voia lor

 

de aici încolo nu-i decât
continuarea unui început

sub pensula unui pictor umbra ta
purtând aura singurăţii mele

ca un dar nedesfăcut
în fața căruia ți se aburește sufletul

flăcări albe albăstrind pământul –
cântecul tău de dragoste

pe care de câte ori îl ascult
uit să plâng…

 

voi ajunge la tine…

 

îmbrăcată în negru
nu știu
mireasa cui sunt
cineva mă visează de când m-am născut

cum visează cenușa o pajiște înflorită

 

camuflată într-o zi
voi ajunge la tine
poem neînțeles de nimeni sau
de nimeni descris
vom lenevi aproape de
închipuire
goliți de orice cuvânt
ne vom atinge fiecare coardă
fragilă șampanie
care nu a mai tresărit de mult…

 

autor: Mioara Băluţă

http://cititordeproza.ning.com/profile/MioaraMelorys

 

Strada

 

Orașul se frământă, sinistru și murdar,

Mulțime somnambulă, haotice plimbări,

Și parcă toate-s una, pieton și trotuar,

Și ochii, și mirarea, și spații verzi, și gări…

 

Un surogat de pace plutește-n asfințit,

O inimă uitată zvâcnește-n semafor,

Ce joc de ne’nțelesuri, lunatic și grăbit

E timpul cu umblarea, departele cu dor…

 

Te plâng cu jale, stradă, pustiu infatuat,

Cu tot ce moare-n tine te vaiet și te plâng…

Te-am străbătut cu frică și-n rugă te-am arat

Ca să-nverzească-n tine o țarină, un crâng…

 

Dar, iată, ca un clopot, în aerul arid,

Se-aude-acum izbirea semințelor de zid…

 

autor: Slavomir Almajan

http://cititordeproza.ning.com/profile/SlavomirAlmajan

Păianjenul

 

Oricât aș vorbi despre cântec,

Nu-i nimeni, nu-i nimeni s-asculte.

Cu gândul întors la cei vechi,

Mai scutur de praf un proveb-

Aș vrea să-l împart, înțelesul

Să-i storc,și să merg mai departe.

Se țese cu sârg împrejur

O pânză de voci repezite.

Păianjenul,azi,e stăpân,

Şi cerul abia se mai vede

 

autor Robert  Toma

Elegia de la Cluj

 

 

Acest pescăruș pestriț

este Cătălin Tibori.

el este copil de sufletul

unui pescar bătrân

și-a soaţei sale sterpe.

Bătrâna îl adoră

din spatele capotului ei petecit

și-l omenește aproape în fiecare zi

iar din când în când îl închide drăgăstos

într-o colivie veche-veche

împletită din două viguri de sârmă ghimpată

trei șomoioage de păr de vidros

doi milimetri de piele

și patru centigrame de os…

Bătrânul pescar miroase a sare

și numai la Răsărit de Soare

barba lui aspră are mireasma

bătrânei sale soaţe;

și știe atât de bine bătrânul pescar…

ca un viteaz caporal

din echipa de-asalt

zero doiș’pe Desant

că el nu e supus nimănui!

Numai Celui de Sus

și unui ovul șmecher

c-un ochi de diamant.

și știe atât de bine bătrânul pescar…

că vajnicul său spermatozoid

cu urechi de lemn și

coadă detașabilă

nu valorează nici măcar o ceapă degerată

în condițiile vitrege ale celui de-al treilea război mondial

(de astă dată mai puțin chimic și mai mult nuclear)

și știe atât de bine bătrânul pescar…

că sunt lacrimi amare de pescăruș

în apa sărată căreia el

îi spune mare, iar

pescărușul nu pricepe de ce

de vreme ce sub aripile sale

marea e mică

nici caii de mare…………………………………………………………nu i se par mari

iar lupii de mare…………………………………………………………sunt mai degrabă răi.

Din cireșul cu poame a-mare

care-a crescut din senin

în mijlocul apei

numai marinarii mâncau

atunci când nu puteau să oprească vaporul.

mare-șalul lor nu mânca, însă

niciodată poame, avea

ordine stricte în această privință

de la a-miral.

el stătea doar pe punte și

privea un pescăruș pestriț,

întotdeauna acelaşi,

care se pliscuia liniștit pe catarg

asta până într-o zi, când

cireșul cu poame a-mare

a fost interzis prin lege:

au spus cică preoții că

ar fi sălășluit în el

Răul de Mare.

ei, de atunci totu-i atât de a-mar

și ştie,

și stie atât de bine, bătrânul pescar…

 

în timp ce pescărușul și-ar fi dorit sa-l ia naiba

chiar atunci, chiar în clipa aia:

” – adio partide pocher, adio chefuri

degeraționiste, adio monade, adio

gagici atomiste, adio Lachesis, Atropos, Clotho şi Clio

vă sărut pe spate, adio! adio!”

ia zi, mamă, de ce nu m-ai născut

în america, în canada sau în grecia?

taci, dai din umeri. faci pe niznaiul.

ia zi, mamă, de ce m-ai născut

de jumătate într-un tub de pastă de dinți

și de cealaltă jumătate

într-o sticlă de ulei de floarea soarelui

și m-ai lăsat să plutesc aiurea pe mare?

ce satisfacție ai putut avea, mamă,

când îmi făceai vânt cu evantaiul?

taci, dai din umeri. faci pe niznaiul.

ce meseriașă trebuie să te fi crezut

când îmi cântai polifonic: nani, nani

da’ nu așa liru – liru lăutărește, după ureche,

a, nu, nu, frumos, cu partitură, pe trei voci,

în game complicate cu

diezi, bemoli și becari…

de ce mi-ai zis, mamă, ieri că

nopțile tale nedormite, economiile tale cheltuite,

pletele tale nevopsite, zilele tale chinuite,

rochiile tale învechite, etțetera, etțetera, etțetera

s-au dus toate dracului

că sacrificiile tale uriașe au fost în van:

că lumea vorbește despre mine că-s nașparliu

și puțintel cam bețivan…

” – da, mamă, sunt beat de biceps, triceps și quadriceps

sunt beat de tufa care nu-și găsește trufa

sunt un bețiv notoriu

în Macóndo sau Yoknapatawpha…

m-a alcoolizat pe bune

profesorul meu de filosofie, genialul ăla de Alexe

care mi-a băgat în cap toate rahaturile astea

despre libertate și dreptate,

despre lucrurile cele mai complexe.

tu, mamă, auzi cu ochii,

și culmea, zici,

că vezi cu urechile.

să știi că abia acum înțeleg

de ce n-ai simțit când

îți făceam disperat din sprâncene un semn:

mă urmăreau, în draci, peste tot,

manuale școlare

să mă pocnească în mijloc de cap

cu minunata lor limbă de lemn.

iar eu îți făceam disperat din sprâncene un semn.

pentru mine totul e clar!

atât de hypernormal –

suprareal e doar acest bătrânel

cu fulgarinul de stambă uzată

care citește din mers un titel,

doi ciorani, un giambattista capote

iar lumea văzându-l pe stradă

se-nchină și strigă:

” – ne-ai trimis, o Doamne, un semn,

iată-l, e-aici! e chiar eeeellllll!

don quijotttteeeee!”

în timpul acesta, el mândru

își croiește un drum larg prin mulțime

și ochiul lui ager scrutează miop

spre vârfuri de munte

acol’ unde vulturii tineri

cu clonțul ciupesc înciudați de popou

șoimițe cărunte.

vai mie! pieptu-i zvâcnește în dreapta, în sus, în jos și în stânga

vai ție! mândria din vână, nebună de patimă geme; își zice în minte:

”pe vremea mea, nu-mi amintesc sa fi fost atâția zbanghii,

cu ochii, numai de-ar vrea mușchii mei, i-aș tăia în felii,

de n-aș avea brațul ăsta păros încleștat cu putere

de un căruț cu șenile de tablă

încărcat la refuz cu opt butelii”.

ah!

mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă!

mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă!

mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă!

mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă! mamă!

de ce n-ai vrut să mă naști în america, în canada sau în grecia?

de ce taci? dai din umeri? ce-ți pasă?

tu nu ai vecini pe antipaticii ăia de

Thales, Heraclit, Zenon, Laertios Diogene

tu nu trebuie să cari butelii

tu nu trebuie să pescuiești zi de zi

din râu euglene!

 

ce-ți pasă, ție? ce-ți pasă, Anadyomene!

 

Ei, și spunând acestea, pescărușul s-a întristat foarte și a început să zboare fără odihnă, iar aripile lui semănau din ce în ce mai mult cerului AAAlbAAAstrUUU, astfel încât nimeni nu mai putea deosebi care-i cerul și care-i pescărușul. (ia spuneți, cum ar fi putut deosebi madama asta cu ochi verzi două nuanțe atât de apropiate de aaaLBaaaSTRuuu?) De atunci, nimeni nu l-a mai văzut, și asta pentru că nimeni nu mai avea chef, răbdare sau interes să privească cerul senin, doar, doar s-o zări vreun pescăruș, vorbesc prostii! Ce pescăruș? O bucată înaripată de cer. Toți au renunțat în frunte cu Nicu, Gică, Artarxerxes, moș Aristipide, băieți de băieți, copiii cei faini – modelatori sau sculptori în polizaharide.

” – Nu există nimic.” Gândea bătrânul pescar.

Zburând – zburând pescărușul se făcea rând pe rând

cămilă, leu, copil.

” – Dacă ar exista, nu ar putea fi cunoscut.”

Pescărușul zburând – zburând se făcea rând pe rând

leu, cămilă, copil.

” – Și chiar dacă ar încăpea cunoaștere, ea nu ar putea fi transmisă și altora.”

Iar pescărușul zburând – zburând se prefăcea rând pe rând în

copil, leu și cămilă.

 

Odată cu gândurile bătrânului pescar, degetul sau mic începu să fremete și devenind săgeată ținti locul unde se afla înaripatul fiu al pescarului. Atunci, pescarul cel bătrân prinse a zice unicului său fiu: ”Copilul meu, cobori din ‘naltul cerului, află-ți odihna pe umărul bătrânului tău tată.”

Dar pescărușul cu aripi ca cerul senin, fâlfâind zbură mai departe.

Atunci pescarul se ridică bătrânește și, dând să plece, întoarse capul și prinse a zice unicului său fiu: ” Vai, neprețuitul meu, cobori din ‘naltul cerului și vezi-ți pentru ultima oară mama, o hoașcă bătrână care, iacă, se prăpădește de dorul tău.”

Dar pescărușul cu aripi și trup ca cerul senin, fâlfâind zbură mai departe.

Văzând toate aceste, bătrânul pescar se tolăni în colibă și adormi strângându-și tâmplele în palmele lui bătucite de funia năvodului. Vărsa din ochii închiși lacrimi sărate, iar în vis prinse a spune: ”Iubitul meu fiu rătăcitor, lasă zbuciumul, lasă-l, zvârle-l cât colo cobori și îți voi da focul ce arde sub apele imenselor oceane și ale mărilor sărate!”

Auzind pescărușul lucrurile acestea, strânse aripile lui albastre pe lângă trupul său foarte albastru și coborî în fața bătrânului deșteptându-l. ”Tată, eu te-am crezut, dar văd bine în ochii tăi lăcrimând că m-ai mințit. Acum rămâi cu bine, eu n-o sa-mi găsesc liniștea până nu voi găsi ce mi-ai promis; și chiar dacă nu există, să știi că tot voi cauta, și poate, voi muri căutând.

Așa spuse.

Își sărută părintele, se înălță în vârful cerului și prefăcându-se în leu, cămilă și apoi copil, își dete drumul în mare. Pe dată îl întâmpinară blestemații de pești blestemați de Isis, auzise ea de la doi țânci ce se jucau pe marginea oceanului că peștii i-ar fi mâncat bărbăția soțului ei, bunul Osiris. Blestem de bătrânețe neagră în veșnică viață căzu asupr-acelor pești.

Se prefăcu pescărușul în leu și reuși să treacă.

După asta îl plesniră peste față ape-nvolburate.

Se prefăcu, dară, pescărușul în cămilă și reuși sa treacă.

În cele din urmă un zid uriaș de gheață. Atât de gros, de parcă toate apele-nghețaseră acolo, în adâncul adâncurilor. Iar sângele lui era roșu și cald ca o stacană de vin fiert cu scorțișoară. Își aminti atunci că parcă-i spusese lui ariciul ‘nainte de plecare:

 

după un strat de                                               într-un sipet

gheață                                                                  aurit

 

în străfundul                                                      trei fete oarbe,

apelor toate                                                       goale și neasemuit de

frumoase

 

care                       nu                           știu                         decât                     să            iubească

 

á-có-ló                   se află                     focul                    ce                     arde                      sub ape

 

né-póa-té, fii așadar de samă cu băgare

‘nainte să purcezi lăuntru dă-ți clopul jos din cap, închină-te,

te spală, te piaptănă, te ștărge pă picioare.

Pescărușul se apropie de fete și îngenunchind rosti cu glas necunoscut lui până atunci: ”Numele meu este… minunat. Aici am venit…cu treburi.” Fata cea mare stătea pe un divan întinsă pe o rână. Lăsa nestingherite două raze să se joace pe coapsa ei rotundă. Fata cea mijlocie se apropie ușor întizând amândoua mâinile de care atârnau cinci plase pline cu conserve. Fata cea mică râzând bucuroasă îi arătă o flacără mică ce ardea voioasă sub apă.

 

Flacăra era minunată.

Flacăra era…așa cum îi spusese albina

despre care se zvonește că ar fi cea mai

înțeleaptă ființă din câte există

zice-se c-ar fi pozat lui Rodin și lui Erwin Alș

hm! poate-s numai vorbe. Poate-i doar un falș.

 

Învăluit într-o stare cât se poate de bizară de exaltare, pescărușul începu să se dezbrace, încet, încet de tot, pipăindu-și încheieturile cu vârfurile degetelor. Ei, dar fapt din cale afară de curios, când pescărușul nu și-a pus penele pe umeraș, aranjate frumos, așa cum făcea în fiecare seară, ci a început să le pre-sare în foc. Pesemne nu mai dorea să-și amintească de cel pe care a vrut atât de mult să-l îngroape.

Și gol a rămas pescărușul în fața fetei oarbe pe care a tras-o spre el și strângând-o la piept i-a zis:

”Am lăsat în spate o lume murdară și áfurisită,

ca s-ajung la tine

am zburat peste lanțuri muntoase de tromboflebită

peste talazuri spumante de baclava și jeleu

doar peste tine, draga mea eu

sper să mă suporți până la capăt,

să nu mă întrebi dacă mai cred, dacă mai vreau,

dacă mai pot, dacă mai simt,

că de ce Goya, că de ce nu Klimt.

Cred că aici nu este poluare și praf de mașină

că nu se contruiesc șosele moderne

din acetyl și collynă.

Că nu se fac reacții bizare cu ortotoluidină,

că n-o să mai înghit tone întregi de Heideggerină.”

 

Stimate cetitor, îți dai poate seama că pescărușul nostru a trăit vreme îndelungată așa, strângând în brațe o fată goală și neasemuit de frumoasă, dând zilnic concerte de cimpoi

trompetă, trombon și chiar tubă

pân’ într-o zi când îi apăru pe burtică o mică

dar groaznică bubă.

după ore întregi de prospecție paramedicală

aflắ că trebuie operat urgent de

hernie ombilicală,

dar medicii de acolo nu puteau s-o facă

pesemne nu aveau atâta știință, mai mult

nu-și puteau explica ce s-a întâmplat,

cum a fost cu putință.

Atunci pescărușul simți c-a feștelit-o rău

avu sentimentul c-a dat-o-n bară

că-l ia de la bilă o teribil-amețeală,

că inima i se preface în sloi roșu de gheață

îi vâjâia capul, îi tremura mâna și îi era greață.

O singură privire către licărul ce se-ndepărta și pe dată orbi, iar frumusețea, frumusețea fetelor era trecută, se veșteji ca și adevărul…

I pak scriptores dacă mai poți spune ceva, hai zii!

 

–

Nu mai era nimic, nu mai simțea mare lucru

Afară doar noaptea care-l strivea sub greutatea ei de balenă,

iar aripile lui auguste, rod al întâmplării, zăceau

risipite pe lângă trupul pestriț care pluti

tras de o undă până la mal.

De acol’ zbură împleticit, un zbor chinuit

până la coliba tatălui său pescarul –

bătrânul Oră-știe.

I se furișă pe umăr

și în adierea brizei ce-i învălui în miresme

îndepărtate, ei uită să-și aducă aminte

că trebuie să mai moară.

 

Acest pescăruș pestriț

de nu e Cătălin Tibori

înseamnă că poți fi chiar tu.

Ai putea chiar tu să fii copil

de sufletul unui pescar bătrân

și-al soaței sale sterpe.

Ai putea la fel de bine crede

că te-ai născut din

dragostea florilor

așa cum, fără îndoială, s-a născut

acest pescăruș pestriț

care este Cătălin Tibori

 

 

autor  Catalin Tibori 

Toma

introtoma nu a scris despre guvernământ nici nu era sfânt
îşi luase casa-n barcă într-o vară şi fugise-n lume
se îndopa cu minciuni frumoase pentru oameni mari şi da pe gât rachiu de calitateC1
ne găsisem unul pe altul într-o cârciumă asortată cromatic cu acel septembrie din 2011 pe şevaletul unui pictor malefic convis că deţine fiecare atom
cine ştie poate el ne îngrădise de ne simţeam ca peştii din acvariul lui sorescu

C2
ne povesteam nimicurile semnificative pentru alţii unul altuia
şi ne schimbam părul în funcţie de umezeala care ne dădea de înţeles că suntem ai naibii de emotivi şi avem numai sudoare pe frunte
da’ de unde
mâna tremurândă a pictorului ne-arunca-n plete roşu aprins şi luna amară ne urla-n timpane
mai uşor cu zaţul de pe buze îi strigam să nu mai zic de tutunu’ prost
zaţ sorbit de zara cu un pai şi atunci îi ghicea în palmă
„vei avea cea mai frumoasă zi de până acum”
aceeaşi replică zilnic nu o mai înţelegea nimeni

C3

zara pe atunci era cu stoic strigat astfel de mult mai multe ori ca la început
femeie fiind îi închidea gura cu un sărut apăsat cât torentul gravitaţional era dinamizat de gânduri prinse-n ochiuri în mileul la care lucram de zor
gânduri penibile din care luau fiinţă cele mai ciudate iubiri irealizabile
ideea de iubire o întorceam pe toate părţile şi voiam să-mi uit capu’-n nori cartonaţi dn portretul ăla-n lucru la care lucram astă iarnă
portret abandonat căci un orăşel de hârtie nu pasionează nici plozii vecinilor
care se uită pe furiş în miezu’ nopţii la pozele alea neneorocite încă de când mă mai simţeam frumoasă şi lefteră ca şi acum
aruncându-mă pe diafilm
urma să-mi iau rolul de văduvă neagră în serios şi amin cu ei
pomeni mâncare moca

C4
cum s-au văzut am ştiut că trebuie să-l îndepărtez pe stoicul meu
croiam destine proaste fără finaluri fericite şi mă apuca mila
îl jeleam pe biet aşteptând un ceva
poate chiar să ningă să-mi găsesc refugiu-n ţuică fiartă şi covrigi căpătaţi
mi-era dor de iernile cu mişa pe plită evaporat
şi de râsetele alea-n hohote

C5
nu mai citisem altceva-n afara damei cu camelii
mi-era dor de-un foucault de-un artistotel
până şi să mă cert cu kant
stagnare dragă cu iz-ul tău de mucegăit laşi viaţa să mă trăiască
„tu niciodată nu poţi sta locului trebuie să ai ceva de făcut să te simţi creator să na să nu ştiu cred că asta iubesc la tine mă faci şi pe mine să excelez” îmi spunea pe vremuri mişa
„nu pot lăsa stagnarea să mă îmbrăţişeze să mă sufoce când nu mă va mai interesa nimic atunci vei ştii că am dat ortu’ popii”
mişa pe atunci nu ştia de cancer
nici de cele câteva luni în faţă

C6
cădere bruscă de ziceam că zbor
pe aici a nins e numai apă stau în camera mea sprijinindu-mă într-un număr prim
fiindcă întotdeauna mi-au plăcut numerele prime sunt singuratice zic eu
să nu vorbesc despre litera z care-mi inspiră eleganţă ziua evă noaptea lilith
aşa cum ar trebui să fie orice femeie
iarăşi un pat într-o cameră albă
nu mi mai simt nici coastele poate le-au furat şi vândut în piaţă s-or fi şi tocmit
totuşi sunt mai liniştită de cât am fost în anii ăştia productivi ei productivi o rolă
n-am făcut nici sfert din ce mi-am propus

C7
toma era un fel de grinch
voiam să-l dizolv în acid clorhidric
să nu-mi strice let it snow-ul ori moş crăciunul căruia îi permisesem să existe în realitatea mea şi numai mea
dacă nu era asistenta care m-a scăpat în cap la naştere sau depozitul de copiii plin nici eu nu existam
d-asta din nefiinţă aduc la fiinţă tot felul de personaje
o a doua şansă cum am spus când l-am redeschis pe cioran
C8
cele mai interesante discuţii sunt despre mine
ar zice orice narcisist
eh atât despre mine revin în forţă la toma şi zara
flori de cireş curgeau şiroaie din braţele ei lungi
toma juca ruleta rusească pe-o arteră
aşa s-au îndrăgostit
nici trei fracţiuni de secundă nu i-a luat s-o urce pe-un piedestal de unde îşi dorea cu disperare să se coboare
„îl nenorocesc pe stoic n-o să mi-o iert sunt convinsă că ajunge într-un ospiciu ca tâmpita care povăţuieşte în piată parafrazându-l pe socrate”

era imposibil să scape de simţăminte
deşi încerca să fure nebunii să dea mat cât mai repede

C9
aflând despre asta stoic târât de mişa-n moulin rouge
în pictura lui lautrec
învăţa cancan deghizat în cârpă aka muiere
se-mbăta ca porcu’ şi mă implora să-i şterg din minte chipul zarei
eu aşteptam lumânările o altă spovedanie

C10

pe patul ăsta inconfortabil
(nici măcar nu scârţâie)
îmi aştept miracolul de crăciun
tot ce-mi mai pot dori sunt câteva clipe în plus
să-mi termin povestea
fără de zmei ori fii de împăraţi
m-am hotărât să mă rezum la mişa eu stoic saşa toma şi zara
în caz că am stârnit interesul ştiu bine că le voi primi.

 

autor Bianca Dobrescu

Plecarea / Chitul

Plecarea

 

Când s-a îndreptat încet spre uşă
şi liniştea i-a tăiat paşii
era un cărăuş de iluzii şi sminteli.
Acolo în prag într-un târziu s-a cuibărit
întinse mâna şi-şi desenă o floare în palmă
gândindu-se la primăvară.
Trăise într-o lume de asfalt şi beton
cu chipul răsfrânt în oglinzi zidite
şi lumea ei se întindea de la fereastră la un nuc.
Mai auzi o zarvă în lumea din-afară
citi o stanţă pe-un perete şi-nţelese.
…
Trecuse atâta timp şi ei tot nu s-au lămurit
de ce la mormânt în loc de cruce avea o scară.

 

 

 

 

 

Chitul

 

Nu mai ştiu când m-am instaurat atât de bine în moarte

deşi aripile mă dor când mă scufund în abisul ei.

Marele cer, marele cer, ne cuprinde pe toţi

văd cum din ce în ce mai mulţi arhangheli

se aşază la pândă, desfăşurând un priveghi ciudat

pentru chitul ce mai înghite o gură de sânge.

Am sfârtecat pe cea care înmugureşte omul

şi sunt doar un peşte, un peşte

care aşteaptă un val pentru ca ţărmul lor

să dispară în neant pentru mine.

Împingem în coastele chitului mort

Iona, frate, a bătut vânt în pupa,

încă un val al uitării în inima monstrului

şi lumea înnegurată de fantasme,

învrăjbită de îngerii suverani,

cuprinsă de freamăt va dispărea în adâncuri.

 

Autor: adrimir 

 

 imagine : Hieronymus Bosch „JS after Bosch (?) /  detail”

Ţăranul seamănă soarele / Anticurs despre radioficarea trandafirului

Ţăranul seamănă soarele

 

În fiecare dimineaţă a istoriei

 

Cu ochii plini de înţelepciune

cu mâinile bătătorite de speranţă

cu sufletul brăzdat de jerfe

cu umerii iluminaţi de izvoare

 

Ţăranul aruncă în brazdă

sămânţa luminii

 

Anticurs despre radioficarea trandafirului

 

Poetul e un fel de amant al durerii

nu e cum se crede o mască

bătaia lui de inimă nu-i doar scena

unde melancolia învaţă să se nască

 

Poetul este sinucigaşul ce refuză moartea

pentr-un singur clar de lună la rever

privirea lui ca pasărea liră

trăieşte ciugulind mister

 

Poetul nu-i pârghia de blocare a amurgului

nici în genunchi nici în retină

doar uneori mai plânge de cântec

şi-atunci se face iarăşi  lumină

 

Autor: Costel Zăgan 

 

 

Regină / Cafea amară / Nu mă certa…

Regină

 

Și cântă o pasăre pe umerii lunii,
cântec timid, franjurat în arii secerate
de zgomotul unui copac tăiat deodată
lângă un râu;
era copacul în care devenise cetate
când liniștea i-a sărutat aripile
și ochii închiși
în dimineața pe care scrisese, limpede,
sunt aici!

Să coboare prin ploi
măcar pentru o mângâiere?
Să țipe sălbatic: trezește-te, tu nu poți adormi
într-o lacrimă de munte,
nici aduna tălpile mele lăsate de-a lungul râului
printre săgeți?!
Să mintă că, acolo, în verde, zace copacul nimănui
de care și-a agățat zborul
doar o secundă?

Părăsise holdele pentru a învăța
cel mai înalt tril,
auzise că te poți hrăni cu rouă și file scrise
pe o îmbrățișare,
adevărul rodea ca o iarbă de leac
prin ochii soarelui,
ea tăia cerul cu dragoste, pentru a-și zări,
de pe umerii lunii,
primul copac în care se crezuse regină.

 

Cafea amară

 

Era mult ger, amarnic şi nătâng,
Prăpăstii se-ascundeau în ochiul stâng
Dar îmi plăcea cafeaua ta amară
Din praf târziu cu armonii de seară.

Când am simţit că-ncep să mă înec
M-am agăţat de norul cel mai sec
Şi a plouat cu noi, a câta oară,
Cu hohot ars în dinastii de ceară?!

M-ai luat de mână ca şi cum n-ai şti
Că veacul nostru are doar o zi
Dar ne-am pierdut în torţe-amăgitoare
Lâng-un pian şi-un semn de întrebare.

Şi-acum simt gerul, încă n-a apus,
Căldura s-a-ndreptat în sens opus
Şi-am îngheţat în straiele de nea…
Şi mi-am uitat mănuşa-n palma ta…

 

Nu mă certa…

 

Nu mă certa, codrule,
că ţi-am ars ramurile
când plângeau cu pietre pe suflet
în oglinda nopții,
dar am aşteptat zorii
să le dea un nume
şi să le prindă în ochii luminii.

Nu mă certa, dragoste,
că ţi-am încercuit existenţa
în gândul unui singur copac
rătăcit în verde intens,
dar am învățat să veghez
în temple cu picturi de dor.

Nu mă certa, stâncă,
pentru toate ecourile sparte
în pieptul tău,
au evadat din sacul peticit
cu vise incolore,
abia le-am găsit
în zgomotul sec.

Nici tu, cuvânt încălzit
în fior de argint,
nu-mi îneca timpul
în fântâna cu zid de flori
şi singurătate.

N-au aripi să mă cuprindă,
n-au certificat de trecere prin mine,
ci doar numele meu,
simplu şi necunoscut,
pe un taler de abanos.

 

Autor: Gina Zaharia 

 

Voi deveni cuvântul / ghetele / pe partea opusă

Voi deveni cuvântul

 

Fiecare copac e un copil pentru pădure,
norii negri trec peste muntele alb,
stelele adună suflete de oameni,
ele sosesc pe aripi de îngeri.
luna-i căzută într-un lac cu nuferi,
oarbă de iubire.

Fără nicio teamă,
o pasăre cu ciocul de metal
trece prin norii de plumb.
Timpul îi va anchiloza aripile,
rugina îi va mânca aerul
şi nu ne va mai privi de sus.

Moartea e şi pentru ea o trecere,
poate în corpul altei păsări
iar eu voi deveni cuvântul
aşezat în umbra ei cu sfială,
ca o rugă în faţa icoanei.

 

ghetele

 

stau la fereastra toamnei
şi-mi amintesc
se plimbă prin mine copilul de ieri
desculţ pe drum şi fără temeri
mi-a spus mama să intru în casă
să nu-mi mai păstrez ghetele
că le-a venit timpul

noaptea-s încorsetat în vise
ies din ea victorios
ca o pasăre din colivie

dimineaţa se arată cu sprâncene albe
mă voi opri la meri
să îi privesc
ce trişti sunt dezbrăcaţi
pe drum mai sunt copii desculţi
şi câini fără stăpâni
vor veni cu ochii-n lacrimi
să-mi lingă ghetele noi.

 

pe partea opusă

 

am ascultat de mii de ori
respiraţia ta
până când aerul a ieşit pe fereastră

noaptea e o cascadă de gânduri
în tăcerea adormită în corp

clipele ceasurilor de piatră
taie prin zilele anotimpului
în constelaţia dragonului

pe partea opusă cerului
calătorii fac drumuri neregulate

un ochi mă deschide şi vede
celulele din mine
legate cu lanţuri ruginite
îmi intră în iarnă

 

Autor: Llelu Nicolae Valareanu 

 

 

Oprim timpul care-n noi grăbeşte / E ceru-acoperit parcă de ploaie

Peisaj la Târgu Secuiesc, artist George Spaiuc

Oprim timpul care-n noi grăbeşte

 

Oprim timpul care-n noi grăbește
Să mai istovim pe la popasuri
Când în vorbe tot se risipește
Alte încăperi și alte glasuri

Hai să fim nepăsători și tandri
Prea abandonați de soarta asta
Doi eterni aceiași copilandri
Ce-au deschis spre suflete fereastra

Mi-este dor ca de o simfonie
Să aud cum frunza cade lină
Ca o umbră plânsă, cafenie
Lepădându-și cerul de lumină

Trec prin noi tăceri incendiare
Moartele iubiri de altădată
Le închidem vorba din tipare
În a toamnelor de-acum erată.

Și-o să umplem iarăși universul
De îmbrățișări curgând fatale
De săruturi care-și plimbă versul
Pe-al tău gât și umerele goale.

 

E ceru-acoperit parcă de ploaie

 

E ceru-acoperit parcă de ploaie
Și stă uitat ca într-o așteptare
Lumina cenușie din odaie
Așază praful ei cu disperare

 

Încremeniți ca două bibelouri
Noi așteptăm ce nu se mai așteaptă
Icoane vechi, tăcutele tablouri
Tremură-n umbra de natură moartă

 

Își lasă ziua umbra ei subțire
Pe mobilă și visele din casă
Iluzia – ca fosta mea iubire
A prins păienjenișul să și-l țeasă

 

Noi nu mai suntem, am plecat departe
Ca două păsări albe despărțite
Din pumni de poezii ascunși în carte
Se-aud doar lanțurile ruginite

 

Cândva plângeam cu lacrimile tale
Te mângâiam cu vorbele deșarte
A mai rămas doar foșnetul de poale
Și semnul dintre paginile moarte

 

Aș vrea să-ntorc iar la obârșii timpul
Să ne iubim în lumea ta polară
Dar mă sfâșie sus pe cruce ghimpul
Iubirilor pierdute-odinioară

 

Dorință-mi fii și-n noapte mi te-ntoarce
Dă-mi înapoi necenzurat sărutul
Și umbra ta de carne voi reface
Îmbrățișând în tine absolutul

 

Iubita mea, din cerul tău coboară
În veșnicul amurg cu flori de sânge
În care fluturi albi – dorințe zboară
Și îngerul în somnul lui te plânge.

 

Autor: vanghele ion

 

 

Bătrâneţe

Prezenţa, artist Rodica Salamon-Paven

 

Ai venit ca o apăsare peste umerii tineri ascunşi printre flori

şi ţi-ai întins tentacula către ochii mei ce te priveau duşi

într-o lume unde tu nu vei fi bine primită niciodată.

Nu-ţi deschid poarta şi-am să te las să mă aştepţi înfrigurată

 

în pădurea unde copacii nu au cântat, iar păsările nu şi-au

petrecut aripile deasupra lor. Tu nu exişti, ai fost inventată

de mintea umană. Nu te aştept, căci în centrul inimii mele

au înflorit deja castanii. Această dimensiune ascunsă nu-ţi

 

este dezvăluită pentru că tu nu cunoşti lumina, eşti în deplina

ta degradare şi-ţi întinzi lumea abruptă în direcţia răsăritului

de soare. Te provoc la duel, la şold am o sabie ce nu

cunoaşte rugina, iar fibrele trupului meu ţesut din atomi perfecţi

 

pulsează călăuzindu-mă spre ochiul universului, unde Părintele

celor întrupaţi aşteaptă un semn de iubire de la fiinţele ce nu

şi-au găsit încă Eul. Tu, desuetă si acaparatoare, cauţi prin

unghere vreun întârziat să-ţi lase sufletul în palmele tale

 

gârbove. Vremea apusului tău va sosi curând, căci nu

există frumuseţe mai mare decât Adevărul ce ascunde

în el Codul şi Matematica specială a existenţei. Eu, aici,

respir Tinereţea şi aripile pe care îngerul le-a oferit în dar.

 

Autor:  Iulică ȚENEA 

 

omul singur / folclor urban / prea mulţi copii în poligonul de tragere

omul singur

 

omul singur îşi aşază întotdeauna gândurile în cerc

le învaţă arta disimulării

apoi potriveşte monoclul pe ochiul orb şi scoate din jobenul de scamator

firimiturile cinei la care n-a venit nimeni

 

nu există secrete într-un univers translucid

trecutul i se lipeşte de mădulare ca o meduză caleidoscopică

parcă i s-ar fi şters jumătate de viaţă într-una dintre oglinzi

celălalt chip al său mimează cu discreţie fericirea

dar el nu-şi mai aminteşte cine e femeia care-l ţine de mână

 

de câteva nopţi visează stele în număr par

şi atât de aproape încât trebuie să-şi oprească respiraţia

să nu le spulbere

îl înspăimântă că ar putea dispărea până şi stelele din visul lui

 

mai bine le-ar socoti dispensabile

ca în ziua când şi-a aruncat la ghenă toate cămăşile

pentru că nu voia să-l recunoască vecinii cărându-şi în spate sufletul

sau mai bine ar pretinde că frumuseţea şi moartea

nu fac parte din garderobă

 

omul singur nu are o viaţă în plus

e doar o legendă în care îndrăgostiţii îşi înfig uneori

axul drumului

 

folclor urban

 

falsez în rolul majei desnuda lângă celelalte femei

pentru că m-ai condamnat

la o existenţă ermetică

într-un remarcabil remake al istoriei care l-a înghiţit pe prinţ

dar i-a scuipat servitorii

ptiu!

 

ne fragmentăm amândoi visele pe un diafilm prăfuit

ca şi cum n-am şti că moartea şi dragostea

nu semnează contracte prenupţiale

niciun potop nu ne va şterge din suflet grotescul

acestui folclor urban

 

damnaţi să-l purtăm la nesfârşit pe retina docilă

ne-am încadrat pe un traiect circular

caruselul nostru predestinat e o loterie a pruncilor

îi facem să râdă inventându-le nume şi zile de naştere

deşi nu se vor ridica niciodată

din pântecele meu otrăvit

 

numai când lipseşti explodez dadaist

risipindu-mi oasele anonime într-o lume suficient de aglomerată

încât să nu le mai perforeze atât de adânc

singurătatea înfrângerii

 

prea mulţi copii în poligonul de tragere

 

la început era simplu şi casele aveau pereţi verticali

doamne cât îi plăcea încălecarea aceea de linii şi colţuri adunate în jurul inimii

şi oamenii care intrau şi ieşeau pe uşi fără să bage în seamă timpul

împleticindu-li-se printre picioare

 

focul ardea molcom ca vorba bătrânilor

într-o vatră sau lumânare şi făcea ca moartea să râdă cu chipul blând

afară se spunea că sunt vii şi livezi şi că frunzele risipesc an de an

pe pământul secătuit aceeaşi istorie galbenă

 

din cauza căreia nu deschidea niciodată ferestrele

poate câteodată una spre răsărit pe unde se strecura dumnezeu de-a-ndărătelea

fără teamă de gloanţe

 

apoi s-au adunat toate într-o cutie cu încheieturile ruginite

pietrele au spulberat geam cu geam şi parcă încăpeau prea mulţi copii

în poligonul de tragere

 

Autor: Alina Dora Toma 

 

Viaţa între paranteze drepte / Reset-me-not

Viaţa între paranteze drepte

 

Chipul tău nu era de catifea
în nopţile în care ne cotrobăiam
prin trup şi suflet – avea asprimi
pe care le mai netezeam puţin
privindu-te în ochi.

 

„Tu sau nimeni” spuneai atunci…
nu ştiam dacă împreunarea
ne era început sau sfârşit – urletele noastre
erau Cântarea Cântărilor
şi delirul nu avea milă de noi.

 

Acum, fără tine, nu mai pot să fiu
mireasa pe care ai zămislit-o
în casa aceea neagră
de pe malul stâng al cerului.
Între ieri şi mâine
se zvârcoleşte azi – un prezent anodin
îmbrăţişat doar
de două paranteze drepte…

 

Reset-me-not

 

Nu poți să mă resetezi

ca pe-o melodie de la telefonul mobil,

să mă faci să-ți număr orgoliile

în fiecare zi de la ora 8 la 10.

 

Nu poți să mă resetezi ca pe un display,

să-ți afișez ,,I love you”

între fiecare noapte și zi

ca și când inima mea ar fi

doar un mozaic de cristale lichide.

 

Închid capitole.

Închid uși.

Închid ferestre.

Programul meu este doar

de la alfa până la omega.

 

Autor: petruta serban 

 

 

Strigăt în alb / Taxa pe… dragoste / Popas în drumul către noapte

Strigăt în alb

 

Înţelepţi cu zăpadă pe gând

Îşi strigă din cripte povaţa

Când vremuri mai reci decât gheaţa,

Se întind peste şoapte, curând.

 

Coboară din Rai dimineaţa,

(Mai aud chemători suspinând)

Înţelepţi cu zăpadă pe gând,

Să strige din cripte povaţa.

 

Cât mai scrii, iluzoriu, vreun rând,

Pe riduri ce-ţi mângâie faţa,

Ninsoare de sunet e viaţa

Iar în nopţi mai asculţi, respirând …

 

Înţelepţi cu zăpadă pe gând.

 

Taxa pe… dragoste

 

Surâsul tău,

singurul pian

deschis în noapte,

cu clapele care aşteaptă

atingerea stelelor…

doar el şi cerul

care îl ninge

cu fulgi de sunet,

troienindu-l sublim

în simfonia sărutului!

 

Numai noi doi…

stăpâni pe nesomn,

cu paşii privirilor

spre graniţa unde

se sărută noaptea cu zorii,

plătim cu inimile aşezate

pe două palme de întuneric,

pulsând în cadenţa

unui menuet de dorinţi…

vămile îndrăgostirii sau…

taxa pe dragoste.

 

Popas în drumul către noapte

 

În cafenea, beau ceaşca mea cu şoapte,

Fumând delirul cât mi-a mai rămas.

Tot mai îngustă, calea mea de lapte,

Dar vreme încă e de un popas.

 

Mă-apropii de zenituri, pas cu pas…

Ignor mustrarea anumitor fapte.

Fumez delirul cât mi-a mai rămas.

În cafenea, beau ceaşca mea cu şoapte.

 

Întrezăresc o aripă de noapte,

Prin storul care încă nu e tras,

Cu ochii unui vagabond retras,

Să-şi numere bănuţii toţi, vreo şapte…

În cafenea… Beau ceaşca mea… cu şoapte.

 

Autor: Gheorghe Suchoverschi 

 

Voroneţ / Telejurnal / O elegie pontică

Sf.mc. EcaterinasiIrina, artist Dorin Macovei

 

Voroneţ

 

Focul veghează!

O floare albastră din cer

s-a stins pe pământ…

Dar

focul veghează deasupra!         

 

1

N-am să-ţi conduc mâna cu mâna mea,

zugravule!

Uimirea ta ţi-ajunge!

 

Minunile în fugă ale zilei

îngenunchează-n varul prispei tale.

 

Trufia nimănui n-a putut

să le împrumute deşertăciunea.

 

Nicio poftă n-a îndrăznit

să le mute într-o casă străină.

 

2

Ce culori are lumea?

Albastre, albastre, albastre!

Cum e sufletul tău, prietene?

Albastru !

Albastră e noaptea!

Albastră e apa pe care o bem

şi apa care ne bea.

Albastru e ochiul meu

care le scoate din moarte!

 

3

Se iscălea punând degetul pe oglinzi.

A inventat albastrul de inimă.

A plecat înotând prin pereţi.

 

Ca o vamă

între ferestrele deschise ale zilei

şi duhul apelor,

veghează mănăstirea.

 

Dar

degetul turlei sale

ce ne arată-n cer ?

 

4

A căzut un ochi din văzduh.

Stă singur, suferind, în marea verde.

 

Când îl descopăr,

lacrima lui este pe faţa mea

iar

focul veghează deasupra.

 

Telejurnal

 

ni se arată o înserare roşie cum n-am mai văzut
pe masa din parc paharele-s pline de ploaie,
iar ultimele frunze au încoronat
nebunii de pe tabla de şah

tu te întorci din oraş
mirosind a benzină şi
părul tău
lasă prin camere o aureolă albastră
dar aerul e deja respirat

şi părinţii s-au scufundat surdo-muţi
în apele amniotice ale telejurnalelor

care anunţă, cu surle şi tobe,

apocalipsa de fiece seară

mâncăm iarăşi singuri ca în luna de miere
şi prin fereastra bucătăriei se cern pescăruşi
virtuali, planând pe oraş ca o ceaţă…

e mult prea târziu!

printre şanţuri, conducte şi sârme, mai rămâne
doar imaginea unui leu devorat de furnici
(sau poate tramvaiul din celălalt veac şi
trupul însângerat al poetului tânăr, desenat
pe asfalt cu o piatră de var, râcâită din zid)

 

la ce bun,

dacă arcul din ceas s-a destins

şi dacă melcul de ceţuri lactee

de la facerea lumii

se va desface iarăşi în beznă?

pe când

toate vorbele noastre

se vor întoarce-n abisul dintâi

destrămate ca fumul.

iar

trupul tău de acum

va fi doar o paloare

cutremurată de ape,

sub ruina din maluri

– e târziu!

ai uitat lumina aprinsă în baie,

îmi spui şi adormi surâzând.

 

O  elegie pontică

Desigur că

ne aflăm înc-o dată,

umăr la umăr,

pe potecile umede

dintre mare şi cer,

ca să rătăcim împreună

sub zodiile milostive-ale toamnei,

printre ierburi amare

şi scoici fără trup,

pe hotarul migrator al nisipului,

dar mult prea aproape

de gurile flămânde ale fluviului

care adună, risipeşte

zămisleşte şi macină

sub Crucea nesfârşită a Sudului,

de la marginea întregului pământ locuit.

 

Acolo unde

Dobrogea mea,

la ferestrele nopţii,

pare doar un contur austral

al sufletului nostru comun

sau amintirea unei femei tinere

care se despletea murmurând

deasupra unui fluviu

de transparenţe răsfrânte.

 

Şi

unde,

mai palidă şi mai neverosimilă

decât sferele-albastre care plutesc în eter,

Schytia Minor Eterna

pare doar o pleoapă străvezie de sare,

clipind, resemnată mereu,

la marginea unei  lacrimi

mai mari şi mai triste

decât toată nefericirea plânsă prin veacuri a lumii.

 

Dar

astăzi,

sporind cu o lacrimă Marea cea Mare,

sunt tot mai mult Marea

şi candidul joc

prin care ea se bucură-n soare de nefericirile cărnii.

 

Autor: Ioan Florin Stanciu 

 

Rubin

 

Chipul meu la paharul

tău de vin Cabernet Savignon,

asortat

ca un nasture nedescheiat

pe cămaşa

ce-ascunde pielea –

buchete de arome

cu taine împietrite-n pori

 

ochi – smarald căutând

strălucirea

cum sunetele se-nghesuie

în cântecul degustării

 

adumbriri

 

închis în tine, mă priveşti…

şuviţe sângerii strecurate

pe buze,

căutări

şi-un sărut ce adoarme

în sticla rece şi grea…

 

clape-n avalanşă,

albul zilei mă-ndeamnă

să-ţi cad

în cântec

şi-un început de lume să zămislesc

în lavă

– o altă lume peste cea dintâi…

 

Rămâi!

 

Autor: Ana Sofian

 

 

Cruciadele / Despre singura femeie… / Poezie Verde

Cruciadele

 

Toate cruciadele s-au sfătuit în inimă
în inima mea veche
să te cucerească
să te apere de sângele năvală
să te ducă în Canaan
ţara sfântă
unde răstignită iubirea
a fost ciopârţită de vulturi
şi uscată la soare

să te spăl întâi în Marea Roşie
de toate îndoielile
apoi să-ţi curgă Iordanul
peste glezne

iubitul meu
cu nasul drept din osul frunţii
sprâncenele negre
deasupra ochilor lungi
cu pleoapele groase
în jur părul inele
coborâte la umeri
odată cu vorbele căzute în
coşul pieptului

 

Despre singura femeie…

 

Aş putea să vă spun că o cunosc
că am văzut-o prin geamul şters de ploaie
chipul pierdut în aşteptări
gura închisă peste mirări

aş putea să vă spun că o cunosc
după culoarea şalului
cum duce mâna la ochi
să se uite în soare
după cum părăseşte odaia
şi intră în visele rânduite frumos la fereastră
un pom lângă umărul gol
în care fructele se îngrămădesc
să se coacă

după sprâncenele suspendate

 

Poezie Verde

 

În mijlocul câmpului
singurul nuc
istoveşte apa din cuiburile freatice
adormite uscate uitate băute
de peşti

crengile de umbră apleacă cerul
să mai întunece magma soarelui orbitor
pe când un verde stânjenit curge subtil-neştiut
până la sensul pământului
unde nimic nu se pierde
totul se transformă în rămăşagul
dintre a înceta şi a continua
ca şi cum toate basmele ar fi adevărate
şi împăraţii fericiţi mai trăiesc şi acum
dacă nu au murit de mult…

Nucul rupt de furtună gândeşte iute
în cădere
la înainte de moarte ce-or fi ştiut frunzele?

 

Autor: Gabi Schuster

 

În trena toamnei mele

În trena toamnei mele

 

Tăcerea nopţii-albastre cu împletiri de vise
Stindarde arborate pe-aceleaşi metereze
Cetăţi de suflet triste cu porţile închise
De lacrimi îngheţate sub gene încă treze.

Fărâme de speranţă, de brumă-ncărunţite
Melancolie-ascunsă în tremurul de frunze
Onorurile toamnei, de vremuri ruginite
Într-un pocal de ceară atins uşor de buze.

Privesc înmărmurită spectacolul nocturn
Îmbrăţişări de stele, sclipiri de lună plină
Învăluiri de suflet ascunse-n vechiul turn
De unde, lin, răzbate o rază de lumină.

Lucesc pe ramuri goale şi triste, răvăşite
Muguri de doruri, urme de suflete rebele
Fiorduri reci şi-atâtea trăiri nemărginite
Şi-un licăr de iubire în trena toamnei mele…

 

Autor: Georgeta Resteman

 

(scurt) reportaj de noapte

Ashes and snow, artist Corina Raiciu

 

se poate simţi chiar de aici

de la etajul trei, mirosul sângelui în Tahrir

uscându-se încet la fel ca lumina

în berăria unde Mina

îţi aducea o altă Saqura

înainte să-ţi aşezi sticla golită pe masă

acum, pe ea, se îngrijesc răniţii

pe pereţi

rubaiatele lui Omar Khayam

s-au colorat

doar Nilul, alături, curge negru, nepăsător

de parcă toţi

am fi sclavii săi

între el, deşert şi libertate

 

II

a treia noapte, alţi morţi, aceeaşi furie.

la un kilometru de moarte

se bea ceai, dar cuvintele monotone devin parcă

de nerecunoscut

în fumul narghilelelor şi sirenele ambulanţelor din stradă

în bazarul încă deschis

se mai vând ultimele papirusuri false

se încep rugăciunile serii

se coace porumb pe grătare

se scrie

aici moartea şi viaţa se amestecă

precum zahărul în paharele rubinii

cu hybiscus tea.

 

III

sus, pe blocurile din partea cealaltă

lunetiştii nu-şi numară nici victimele, nici gloanţele

nu mai e timp de literatură în Cairo.

 

Autor: Florin Prodan

 

Testament de toamnă

 

De ceva timp locuiesc
În peștera tăcerii unui strigăt
Care o voce încă nu are
Pentru că nu s-a născut o ureche,
Închis ca într-o pedeapsă
Pentru a fi dat ce rămâne
Pentru ceea ce trece,
Pentru a fi născut singurul gest
Din prețul repetatelor gesturi,
Ca și cum aș fi fost osândit
Să moară doar mâinile mele
Și toate frunzele să-mi cadă
Pe drumul răvășit de vânt
Fără o destinație cunoscută.
Pentru a fi pășit pe partea dreaptă
A drumului din stânga,
Pentru un plâns cu o singură lacrimă vie
Căreia izvorul secat i-l vroiau,
Pentru a fi pierdut poarta cea mare
Pentru poarta cea mică,
În jocul străinelor voci al sfințirii
Numelor abia de curând
Născocite de cosmos,
Eram prizonierul colțului meu
De pâine uscată.
În falia aceea de vreme,
Plutind pe insula sinelui vieții,
Am urmat cărarea chemărilor
Și statornicia schimbărilor,
Citind semnele neînțelese ale unui alt scris,
Până la capătul îndepărtat,
Dincolo de cenușa norilor de ceață,
În peștera neauzitelor cântări.
Apoi am adormit
În tăcerea unui frig mult mai jos
Decât semnul lui minus.
Am visat că zadarnic strigam
Într-o peșteră a tăcerii,
Având deasupra capului
Chipul necunoscut al Tatălui
Și sacra sabie a literei.

 

Autor: Constantin P. Popescu

 

Vaas Nama’ari / Levasi Sicuo’ana /

Vaas Nama’ari
[Rânduri către o străină]

Dă pagini de timp înapoi.
Vreau să văd cum zâmbetul tău,
În loc să sfârşească, începe.
Fă-mi o favoare, zâmbeşte din nou.

Din infimele clipe pierdute clipind,
Oferă-mi una în dar,
Lasă-mi privirea să te reducă la o idee…
Imediat după, eşti liberă să clipeşti iar.

Ochii ţine-i departe de mine…
În oglinzile umede dansează luceferi
Ce, supăraţi, o să-mi ardă retina.
Ai milă de ochii-mi căprui, păstrează-i tu teferi.

Îngăduie părului să cadă pe umeri,
Printre fire de aur se-mprăştie praful de stele,
Din creştet la vale coboară bolta cerească.
Acolo în vârf cad şi se sting visele grele…

Când buza de sus căutând-o pe cea de jos o găseşte,
La celălat capat de lume trandafiri îşi pierd din petale,
În haosul etern ce ţine o bătaie de aripi,
M-alătur celor ce râvnesc la buzele tale.

 

Levasi Sicuo’ana

[Mergând pe gânduri…]

 

În podul palmei tale m-am urcat,

Voiam să fiu la înălţime,

Să trag în piept aer rarefiat,

Dar palma ta a fost prea mică pentru mine…
Am tras pe nas mai multe, nu doar aer şi toxine.

Natura, lumea toată am ţinut-o în pieptul meu!

Mi-au înflorit plămânii-n muguri mici cu izuri fine

Şi libelulele-au făcut din mine-un heleşteu.
Am înghiţit luna s-o pun pe cerul gurii mele,

Cuvintele ce le-am rostit apoi au fost divine.

M-au blestemat în schimb şi m-au trădat gurile rele,

N-am mai putut de-atunci s-o ţin doar pentru mine.

 

Pământul ce l-am tot călcat cu-a mea privire,

Poartă şi-acum în el urmele paşilor străbuni

Ce şi-au lasat în praf fărâma lor de nemurire,

Pentru cei ce vor alerga pe-aceiaşi paşi, doar că mai buni.
M-am înecat de-atata ori în ochii muzelor…

Doar ca s-apuc să le culeg furtuna din adâncuri,

Lăsându-mă purtat doar de parfumul rozelor,

M-am adunat la loc iar din nimicuri.
Căzând pe gânduri m-a durut cumplit,

Oasele toate mi s-au fărâmat când am atins Abisul.

Încet, încet, bobocul vieţii mi s-a ofilit…

Salvat am fost doar de sărutul ce mi-a ruinat visul.

 

Autor: KageSinner 

 

Adânc de frunze / Vânt înţărcat / Satul de sub zăpezi

Adânc de frunze

 

Stejarul bătrân își înalță coroana

Pe dealul tocit, în a vântului cale.

În crengile dese-i doinește a jale

Și-i numără frunza, smulgându-i-o, toamna.

 

Ne plouă amarnic, ne plouă de zile.

Pâraiele slabe se umflă-ntre maluri.

A toamnă-leoaică miroase pe dealuri

Și-a mers de cerboaică în trup de copile.

 

Adâncul de frunze ascunde sibile.

 

Vânt înţărcat

 

Pe plaja gri, sălbatică, pustie

De trenuri deraiate invadată

Se prind meduze roșii dintr-odată

În hore de opincă și de ie.

 

Doi cai desculți desfrâului dau chiot.

S-au înțărcat de mult de herghelie.

Cu gândul la opincă și la ie

Se-adapă cu aghiazmă dintr-un chivot.

 

Un vânt pribeag ne zvântă și ne-mbie.

 

Satul de sub zăpezi

 

Am mai păstrat din vechiul sat

Un colț de amintire care

Îmi stă ascuns prin buzunare

Într-o poveste-nfășurat.

 

E o poveste cu bunici,

Iar eu copil mirat de ‘naltul

Zăpezilor ce-acopăr satul

Făcând din case puncte mici.

 

Bunicul e cum l-am lăsat,

Cu mersul lui molcom în vorbă,

Mai învârtind un lemn în sobă,

Mai mestecând câte-un oftat.

 

Bunica stă mai mult la foc;

Din jar de stele povestește

Cum soarta lui o isprăvește

Codin, țigan fără noroc.

 

Trecut-au anii cu zăpezi…

Eu nu mai sunt copil. Sunt mare,

Mai scotocind prin buzunare,

Mai mirosind a mere verzi.

 

Autor: Viorel Ploesteanu

 

stele dulci / fără scuze / idiot în Panteonul meu

stele dulci

 

pajiști cu femei goale

biciuite

urletul pământului făcea ca ploaia să nu mai vină

nici vântul nu bătea pielea lor plină de sânge

din iarbă se ridica un abur omenesc

dureroasă era și roua

sărut mistic se așeza pe tălpile femeilor goale

și stelele păreau dulci

iar noaptea se rotea parcă după un măr

șarpele se odihnea pe țărâna restului lumii

ca pe o istorie parcă nescrisă

și-au depănat

femeile

plânsete

până când viața nu le-a mai găsit vreun rost

 

fără scuze

 

nu e o scuză că doar joia

ceasul rămâne fără timp

hoțește-mi fii jurământul deasupra sudului

sau potolește o frunză moartă

ce se plimbă prin părul meu

crezând că-i sunt toamnă

nu descriu anotimpuri

nici stări

nu umplu golul din morminte

și nici tăcerea nu știe să povestească

despre tristeți

sau despre rău

despre vinul roșu

sau despre războaie

în  simplitatea pașilor mei

calc pământul în tălpile goale

 

idiot în Panteonul meu

 

bănuiam că viața e opusul morții

pentru că regele Urukului mi-a arătat cum se împletește cerul în jurul crucii

cum pasul făcut în pământ naște o altă viață

am învățat că nemurirea rămâne un aluat proaspăt de eșec lamentabil

privind oamenii în ochi înveți ce e infernul și că Osiris e numele tău

nu renunțăm la măști

ne ține de cald patima ce strigă din hău la răni deschise

minciuna din bucuria momentului înălțător că ești mai presus de clipa trecutelor lacrimi

și probabil că fac dansul clișeului continuu

deliciul viului rămâne în coaste

sunt idiotul din Panteonul meu

sunt naivul ce-și caută viața murind

sunt pur și simplul nimicul repetat din versuri

o adiere de gol și contur de iubiri

sunt fuga blestemată și un recul al sorții

atinge cuiul morții adâncul din pământ

 

Autor: Doria Șișu Ploeșteanu 

 

Pe alt ţărm, într-un alt timp / Cele dintâi tăceri ale inimii / Improvizaţie cu uşi deschise

Pe alt ţărm, într-un alt timp

 

Poate c-am să plec
după măsura înţelegerii fiecăruia
odată cu primele miresme ale primăverii
aşa cum se întâmplă de obicei în vise,
când ţi-e frică de ceva, dincolo de nevoia inconştientă
de-a privi oamenii
ca pe-o răscumpărare a culpei
şi de la inimă la inimă
am să rostesc dintru începutul desprinderii
înalta rugă, îmbrăţişată doar de lacrimi
într-un sens absolut
în care nu mai ştiu să spun: rămân
umbra fără odihnă şi fără sfîrşit,
retabluri ce seamănă cu nişte bucăţi de catedrală
şoptite în ureche de pe muntele Ayuwang
altminteri strâng la piept o icoană
cum a fost la începutul lumii
ori acceptînd acea rigiditate, punctul culminant al culorii
o bucăţică de cer în mâinile tale
pliurile, încruntările fără amărăciune
sub brumă şi ploaie, cui i-ar păsa de toamnele mele
cu gust de pelin adus puţin de spate
în zodia Cassandrei?
nici cel mai tenace nu poate răbda
propriul mormânt fără să scoată un cuvânt
egal zeilor, în rest doar
dimineţile aşteptând lipite de pereţi
să vii,
niciodată mai târziu ca astăzi.

Poate că durerea se naşte din comparaţii,
prin frig curge sânge.

 

Cele dintâi tăceri ale inimii

 

Într-o epocă în care şi bruma estompează forme
îţi trebuie, fără îndoială, alt simţ
al realităţii în stare să depăşească
emoţia florilor de prun,
n-am să mă opun nisipului dintre stînci –
într-o anumită privinţă
e Golgota mea de singurătate
şi-ar fi indecent să-i pretind unei umbre
mai mult decît visele
cu pitici călătorind prin ţara podelelor goale,
le-am păstrat anume pentru tine cu roşeaţa din obraji
dincolo de lumină, dincolo de viaţă
germinând
într-un fel de pândă, vinerea la prânz
cuiburi de primăvară.

În fond, iubirea nu se măsoară în cuvinte
nici nu se strigă,
depinde doar cum o priveşti
cînd îmi fac ordine în senzaţii –
mijesc ochii şi dau de un albastru pustiu
că nu mai e nimic,
nimic altceva decât nimic,
fix la ora şase şi douăzeci
după care voi lua nopţile de la capăt
prin ierburi cu şerpi, o lume a genezei
unde totul este posibil şi provizoriu
cu toate că-ţi văd ochii lucind, într-un simplu
detaliu de toamnă.

Furca unei crengi de mesteacăn.

 

Improvizaţie cu uşi deschise

 

Ai vrea să-ndrepţi ceva când e prea târziu
şi cu toate acestea, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat
sunt dimineţi care înfloresc
andante pe urmele frumuseţii
cu plete lungi răsfirate până la cele mai mici detalii
mai ales gâtul lebedei lui Lohengrin
în surâsul fragil al unei plante
smulse din pământ toamna, stelele, vara şi ploaia
rânduri-rânduri, lumea şi lucrurile
umbre din propria voce risipită
fără margini, a Satori de un albastru arogant
printre părăluţele cu guler Claudine
întru desăvârşirea unui strop din viaţa veşnică
la apropierea morţii

o chemare, un strigăt desenând pe geamuri
foşnetul singurătăţii noastre…

 

Autor: Luminita Cristina Petcu 

 

Lege și praf

De ce aș avea urme de praf pe mine?
Aștrii oarecare trecuți din când în cînd
desculți prin osul meu
sfărâmându-se și sfărâmându-mă..
Am urme de ninsori în păr
ca și cum.. m-a nins din interior
gândul, nesomnul, ora rotundă.
Acea mașină funcționează ca unsă în cer,
deși nu are aer și nici apă,
însă aici.. aici deloc!
Aici se poticnește tot timpul, se strică,
se blochează,
aici nu vrea să ruleze după legile normale, euclidiene.
Ce-i trist?.. Încă nu am reușit să găsesc alte legi
cărora toate rotițele să li se supună,
deși probabil e mai simplu decât aș putea să îmi imaginez
această supunere unei legi străine
decât celei cunoscute,
această alunecare prin irațional și nefiresc
a unui corp sau gând ce se găsește mai bine servit,
precum îndrăgostitul legii iubirii,
unei altfel de legi guvernatoare.
De ce aș avea urme de praf pe mine?
Aștrii nu trec prin osul meu,
osul meu trece prin osul meu!

 

Autor: Mihai Paun

 

o armă vie / eu încă nu am învăţat să plâng / pasăre de foc

o armă vie

 

„îmi amorțesc mâinile când îmi zâmbești”
așa ți-am zis atunci
când buzele tale îmi căutau umbra
lăsată dinadins pe zăpada strălucitoare
pășteau fluturii
cu poeme scrise pe aripi
și ne făceau semne să respirăm
să urcăm până acolo unde o să ne ducă oglinda
ca să vezi totul prin ochii mei
tu poți privi ca printr-o armă vie
când se încrucișează săbiile
e semnul crucii tale pe spatele meu
și încă mai cred în războinica de aseară
care și-a smuls ciobul de sticlă crescut în adâncul pieptului
sângele de atunci lasă multe urme adânci
ca un acid care arde rana până la capăt
și tu știai că eu pot fi

Oricine și Oricând
de aceea caut lumina din
mijlocul luminii
să o împărțim greierilor care au
obosit așteptând tăcuți
în ierburile prea înalte ce ne treceau
de umeri

 

eu încă nu am învăţat să plâng

 

tristețile mele încă-s vii și-au
început să-mi bată în fereastră.

– știi, jeremiah? eu încă nu am învâțat să plâng…
lacrimile mele se ascund în fire de nisip
mișcătoare
și se apleacă în adâncuri.

dar într-o zi am să prind curaj și
am să sparg cu un tunet piatra
să-mi curgă șuvoiul peste umăr
dărâmând temple sfărâmând mituri și
limpezind legende
am să învăț să plâng cum își învață orbul
pasul
prin întuneric doar
pentru tine am să plâng
nenăscutule semizeu de ceară cu
inima îngropată sub umbra salciei bătrâne
pe unde a călcat cândva alt pas
de magdalenă-ndoliată
am să aprind tămâia-n vâlvătaia
marelui apus…

 

pasăre de foc

 

labirinturile mele interioare
redeschid paşi zornăind pe coridoarele
ascunse potrivesc scutul
în dreptul inimii e o
tăcere fără de grilaj

eu
tu
tu şi eu aceiaşi
încorsetaţi în lespedea umedă am crescut
umbre şi gânduri cu feţele verzui
alunecoase trăiri strecurate pe sub zidul
amăgirii ne mai lipseşte palma
asprită de vânturi
dincolo de soare plutesc doar şacalii cu
ciocuri de fier şi ochi muţi de chihlimbar ard
zilele pe aripi cu amurguri de sabat intonează frânturi de
rugăciuni culese la-ntâmplare din vârfuri colţuroase de stâncă
fixează doar prada uşoară şi
tu mă acoperi cu mantia nopţii mă
pierzi privirilor deşarte
ies cu spinii în talpă de pe tărâmul ielelor turbate
fac stele înjghebate din fire de nisip
culeg
răstimpuri

departe cu pas de şarpe o
păsăre de foc
fără de aripi îmi
coase umerii
în perdeaua nopţii
sapă chip ciripind a entitate dezrobită

 

Autor: Dorina Ciocan-Neculce

Noi în pustiu / Acasă / Prea mult loc

Noi în pustiu

 

Sunt un fir de nisip

În deşert

Cămilele mă calcă-n picioare…

Călcaţi-mă şi voi,

Dar cu piciorul drept.

 

Luaţi-mă cu voi

Spre Cea Morgană

Să ducem binecuvântarea în tandem

Căci vin furtuni, ne-ngroapă în uitare,

Iar visele cu ploi devin blestem…

 

Acasă

 

Am găsit prin mirişte

drumul spre casă

unde mai miroase a liliac.

Într-un colţ, sub nuc,

caut copilăria.

În praful uliţelor

mă aşteaptă copilul

cu ochii uscaţi;

găsesc fântâna

din care izvorau visele.

În adâncimea ei

mă strig pe nume

şi ecoul îmi răspunde a pustiu…

De mult căutam drumul spre casă

fără să ştiu.

 

Prea mult loc

 

Atât de pustiu e zborul

acestei păsări!

În pustietatea lui,

Doar Tu, Doamne, mai încapi

fără să laşi loc pentru gândire.

 

Atât de tăcut e cântecul

acestui zbor!

În sunetul lui poate

să încapă

Marea cea mare, norii,

arborii cu rădăcina lor

şi încă… o singurătate.

 

Atât de adâncă e singurătatea

acestui nor

în care pasărea îşi ţese cuibul,

încât

ar putea să încapă

toate dimineţile…

 

Doamne, de ce ai lăsat nepăscute fâneţele?

 

Autor: Alla Murafa

 

Un cântec a trecut prin zidul de piatră / Priveşte cu înţelegere totul în jur! / Frica, întotdeauna frica…

Un cântec a trecut prin zidul de piatră

 

Singur aşteptând toamna

Ca şi cum ar aştepta un vis de ceaţă,

O altă viaţă sau ce-şi dorea. Să nu întârzii – îţi spune.

 

Printre potecile luminate de lună

Neîntrupându-se frunzele zboară spre alte gări,

Ca un tren fumuriu în care urci fară să ştii,

Spune-mi e mult prea târziu în timpul nostru?

 

Mereu lumină şi umbră, mereu noi plutind de dincolo de timp,

Mereu el e steaua şi ea barca ce-şi caută ţărmul.

 

Iată, vezi copacii ce te-au îmbrăţişat odată cu el,

singuri şi galbeni, nocturni şi sfioşi cum ţi-era zâmbetul,

Vei înţelege mai târziu, poate mult mai târziu…

 

Închide ochii, deschide palma să-ţi înfloresc nuferii,

La poale-ţi sunt şi vântul şi izvoarele,

Un nor cu petale plouă peste ei cu flori,

Purtate de vânt, un curcubeu arc peste timp şi loc.

 

Luminezi acolo unde nu-i lumină,

Un cântec a trecut prin zidul de piatră – baladă-ntr-un gând!

Scăldat în lumina blândă a soarelui de toamnă

Mergi pe cursul râului. Apa se întoarce la vasul ei.

 

Sortit sunt să am la tâmplă o stea şi

Să plutesc pe cele patru vânturi,

Spune-mi, e mult prea târziu în timpul nostru?

 

Ca să te doară trebuie

Să te întâlneşti cu flacăra şi taina ei!

Priveşte în liniile din palma ta, în liniile destinului

Din aşteptarea nopţii sunt multe capcane, iluzii, rătăciri.

 

Apele spală cuvintele, râul îmi şopteşte cântecul,

Râul de sânge din inima ta. Se tulbură timpul, adânc îi rasună paşii,

Un cântec prelung cheamă soarele la-ntâlnirea cu luna,

 

Ascultă, ascultă ecoul din templul necuprinsului timp,

Râule, cine plânge şi cine vorbeşte – spune-mi,

Cine pe cine cheamă şi cine pe cine caută – spune-mi,

 

Ascultă, ascultă şi vino la marginea apelor timpului,

El este cel care cheamă, el este cel care plânge – ascultă,

Te iubesc, te iubesc – îţi spune. Să nu întârzii – doar atât îţi mai spune.

 

Priveşte cu înţelegere totul în jur!

 

Priveşte cu înţelegere totul în jur!

 

Mult prea târziu ne va fi să ocolim

stâncile ce ne-au epuizat zborul

când ne vor trezi clopoţeii

câmpului nostru.

 

Priveşte cu uimire

pescăruşii ce plutesc deasupra mării

precipitându-se spre următorul salt.

 

Mult mai mult va ploua când

ne vom acoperi

gândurile din ochii păsării phoenix

oarbe de iubire.

 

Priveşte cu bucurie

agitaţia copiilor urcând toboganul,

fericiţi ca frunzele ce se desprind

cuprinse de mirajul zborului.

 

Un cerc în care ne vom întoarce –

primul şi ultimul zbor

visat de mugurele

ieşit în călătoria spiralată a vieţii.

 

Pentru a atinge pământul se grăbeşte,

în drum spre rădăcini,

pentru a porni în sevă spre viitorii muguri

de unde-şi vor relua zborul,

mereu primul şi ultimul, la infinit.
Priveşte cu atenţie

bătrânii sprijiniţi în baston

urmărind
copiii alergând spre tobogan.

 

Priveşte cu înţelegere totul în jur!

 

Frica, întotdeauna frica…

 

Mă învelesc

într-un alb desăvârşit

şi picături dulci de ploaie

 

Sfârşit

amintiri confirmate, frica
întotdeauna frica desfigurând
logica zâmbetului

golul îngheţat într-o inutilă sărbătoare
globurile de sânge şi indiferenţa târzie

 

O să-i dăm

un titlu amuzant fricii tale – „Unde este Irina”

purtând în drum lumina celor rămaşi…

 

ce e dincolo de cortină?

„- Da, îmi amintesc asta!”

fără durere, fără frică,

O odă bucuriei !

 

„Unde este Irina?”

 

lângă conturul trupului ei

până ce fiecare parte din ea va muri

abia acolo

o vei pierde definitiv pe Irina

 

Unde este Irina?

 

Autor: Irina Lucia Mihalca 

 

 

Poem 2.44 / Scenă de cuplu (cu bătaie metafizică) / Îmi place de tine

Poem 2.44

draperiile sunt tot timpul închise

de ani de zile fereastra este pieptul tău

îţi mai duci aminte când am desenat cu pixul

albastru şi rama şi cerul?

ai fugit la oglinda din baie

să vezi ce trăsnaie am făcut

te-ai întors mulţumit

ai spus din uşă ceva de genul:

„aici e casa mea” – şi ai dat să deschizi un oblon

pe aici trec îngeri somnoroşi

cu vase de lut pline cu apă

ca într-o tragedie antică

privesc piesa cu oamenii muţi

mereu de pe partea cealaltă

din umerii lor se desprind foi de hârtie

îngrop în ele tot ce am mai bun

ca un câine un os de mătase

uneroi se sfărâmă ca geamurile unei maşini

izbite de măduva spinării

în zile mici, casante, bune de aruncat la gunoi

străzile se îngustează, ţin loc de vene

prin tine curg în acelaşi ritm cu sângele

un fel de licărire de copil

e umbră şi multe nuci pentru la iarnă

niciodată nu ştiu cât e ceasul

sau dacă trebuie să împart pâine caldă

mama nu mai ştie de mine nimic

doar orbul acela de la colţul străzii

face semne cu bastonul în aer

 

Scenă de cuplu (cu bătaie metafizică)

dacă-ţi scriu cu degetul pe şira spinării praful se duce
stratul de ozon se rarefiază, primul rând de piele se vede
ca o pojghie de poezie în care mi-aş înfige unghiile

spatele tău miroase a pădure de brazi

scotocesc ca într-un mormânt după câţiva ani în plus
unele făpturi încep să apară, curioase sprijinite de geam

nu ştiu din care colţ al camerei se va lumina azi
poate din podea, poate din tine

cineva urcă scările, o linişte profundă
se sparge undeva departe printre gheţari

corbii se duc spre parcul herăstrău şi eu tot caut mingea aceea roşie
care se zbate în tine ori de câte ori dormi

nici nu ştii câte lucruri minunate ţi se întâmplă când dormi cu mine

dacă-ţi scriu cu degetul pe şira spinării, pâş, pâş, să nu te trezesc
e ca şi cum aş scrijeli o rugăciune pe un zid într-o peşteră bine ascunsă
vertebrele învelite-n răşină încep să înflorească
asta nu aminteşte nici a botez, nici a moarte
şi uite aşa până nu mai eşti

trec zi de zi pe deasupra spatelui tău ca un nor
multe lucruri mărunte se petrec
mă golesc, stau ore în şir pe calea ferată
niciun înger nu vine, mai dau o pagină din scriptură

şi uite aşa până nu mai eşti

 

Îmi place de tine

cum te mişti prin cameră cu ţigara în mână
cum povesteşti despre oameni pe care nu-i voi cunoaşte niciodată
din spatele tău ies aburi
care se duc sus, sus de tot
spre blocurile vecinilor
toată lumea iese la geam
se uită în jur, nu ştie ce este cu mirosul
acesta de duminică
îmi place de tine
părul tău uşor grizonant
aş vrea să-l sărut
şi tâmpla unde păsările
îşi fac cuib
şi mâinile care mă duc la cer
să caut copilul care nu mai sunt
dimineaţa devreme când oamenii dorm
mă hrănesc din corpul tău
ca şi cum ai fi mama mea
numai că tu
mă naşti în fiecare dimineaţa
seara mă culc înapoi
în cutia toracică
îmi place de tine
când te ating îmi vine să spun cuvinte sacre
te iubesc, te iubesc
ca şi cum aş atinge piatra neagră de la mecca
toată viaţa mea a fost un drum până la tine
îmi place de tine
cum priveşti în pământ fără să cauţi nimic
pierdut, pierdut
greierii tac, clopotele tac
mi-aş putea împărţi ochii orbilor
mâinile ciungilor
toate hainele cerşetorilor
toate cuvintele muţilor
dacă eşti lângă mine
pot învăţa alfabetul îngerilor
restul nu-mi foloseşte la nimic
iarna toceşte feresterele
numai tu mă poţi scăpa de gratiile
care au prins rădăcini în oasele mele
numai tu mă poţi acoperi
cu pielea ta nemuritoare
îmi place de tine
cum gesticulezi
şi-mi arăţi punctele cardinale
desenând cu degetul prin aerul rarefiat din cameră
peşteri unde să ne ascundem

 

Autor:  Manuela Macelaru 

 

Nostradamus / Teiul lui Eminescu / Scaune tapiţate

Nostradamus

 

Premoniţie

chiar şi Nostradamus visa litere ebraice

focul mistuia totul

mestecând în apa emotivă

masochiştii se temeau de moarte

veneau să afle… bătîndu-l pe spate

prieteneşte,

voiau mereu să fie primii care află

căderea unui cap.

 

De el depindea doar moartea sa.

 

Teiul lui Eminescu

 

M-am născut aproape
de teiul lui Eminescu…
ani de-a rândul l-am urmărit
în încărunţire –
era sprijinit de o cârjă metalică
betonată –
părea un om invalid
cu părul de culoarea
toamnei.
uneori apărea imaginea sa
conturată perfect
în teiul – sprijinit, obosit
şi singuratic.
stăteam cuminte pe o bancă
şi priveam metamorfozarea
(cu siguranţă că dacă l-aş săruta acum
n-ar mai spune niciun cuvânt)
nu puteam să spun nimănui
acest lucru…
clipa îmi aparţinea
întru totul.
doar vântul transforma apariţia sa
într-un vârtej de frunze.

 

Scaune tapiţate

 

Din nou îmi amintesc

Cât e de greu să răzbaţi

În ţara extremelor,

În ţara scaunelor tapiţate, unde

cramponaţii de ele

Privesc marea ca pe un bun al lor

Privesc poezia ca pe-o cenuşăreasă

Privesc poetul

…ca un om coborât din altă lume

Nu mai ascult decât vântul

Adierea lui e balsam pentru mine

Fredonând cântecul de Dincolo

 

Autor: levana (Bianca Marcovici)

 

blago bung / urgenţe / armata de teracotă

blago bung

 

ar fi o variantă să-i spun dimineţii păstrează-ţi darurile
să fac o mişcare asemănătoare cu cea a dirijorului la sfârşit
când coseşte sunetul amplu ca pe ultimul visător
ca pe ultima lance ruptă într-o reţea neuronală

cu grija istoria şi toate chipurile acestea cu care dansez
zi de zi zi şi noapte tot mai departe de trupul meu
şi muceda inimă de ochii noştri ca două plăgi deschise înspre
abatoarele lumii ar fi o soluţie să aflu un loc sau o rugăciune

sau o poveste în care oraşul să aibă un alt viitor decât
râsetele adolescenţilor şi lumina cernută sub candelabre umede.

 

urgenţe

 

trecând pe la pediatrie cu nişte analize şi o reţetă
am aşteptat la uşă şi am ascultat involuntar plânsetul viguros
al un copil din care se rupea ceva pătrunzător
nu aveam cum să-l văd şi am simţit că nu sunt singur aici
mai este cineva care aşteaptă
şi am simţit cât de bun a fost sufletul meu mic
sau că era cât muntele de tare ca şi
respectul pe care-l purtam lumii – de aceea
nu eram singur ci înconjurat cu prietenie –
am dat rotocoale cu ochii prin sala de aşteptare
o mamă cu părul vopsit înspicat cu fruntea şi pomeţii ascetici
îşi împingea fetiţa să meargă trei paşi înainte trei înapoi
ca într-un port o bărcuţă îşi căuta şi ea probabil sufletul mic
sau înalt îi făcea plăcere un băiat de vreo 12 ani se ţinea
cu mâna stângă de splină avea o privire de viitor bărbat
uşor zeflemitor sau îngăduitor cu un viitor neguros
poate strânsese cartofii blugii îi erau scurţi
unii intrau grăbiţi şi intrau cu un soi de indiferenţă de sticlă
cu un soi de absenţă a lor înşişi
m-am gândit la câteva peisaje la casele din Reghin una
era de vânzare şi la drumul
sinuos spre Poiana Negri mi-am făcut puţină autocritică
şi până la urmă am intrat mulţumitor din tot sufletul
am primit ceea ce aşteptam într-un melanj de neon cu albastru
epoxidic zarvă şi foarte multă incertitudine.

 

armata de teracotă

 

şi anglia a ajuns precum un săpun aşezat între haine după
o vreme apar nişte vinişoare subţiri din care parfumul
s-a dus precum o undă radio spre o ureche de elefant blajin
precum lumea descrisă de mama cu privirea ei mută

şi impunătoare cum era şi domnul acela care fusese
pilot de formula 1 pe la începuturi şi avea o vorbire limpede
cum învăţam la şcoală sau bănuiam că a existat aievea
din my fair lady cu nişte mâini viguroase cu râme conturate pe ele

cum ţinea el degetele ca o cupă din care cineva ar putea să bea
o licoare miraculoasă şi verdele copacilor din românia pictat
de martirii închisorilor cu un miros jilav de tencuială lună
şi sânge sub unghii şi tuse s-a dus precum un cântec

de maria tănase precum o fotografie cu o căprioară din profil
şi nici un fiu după ce au venit alţii care s-au ferit să descopere
aceste bordeie până când nu vor ajunge o armată de teracotă
sau un astronaut din antichitate şi acest parfum

precum amintirea primăverii bătând în sângele meu pământiu
cu nişte călcâie de căluşari cu spinarea dreaptă a celui jertfit.

 

Autor:Iordache Dan 

 

 

De secetă pământul îşi înghiţise munţii / anti-eu

De secetă pământul îşi înghiţise munţii

 

am vrut pentru tine să plouă,

mă căţăram pe ape…

– ai grijă, strigai,
când eu curgeam înalt, pe ploi
ce se spărgeau în mii de pietre.
şi le priveam.
şi le priveam
cum şiroiau în părul tău.
din gene îţi cădeau nisipuri
peste sărut.
– să nu răceşti, ţi-am zis,
de-atâtea stânci.
dar trebuia să plouă peste noi
cu munţi, ca să vedem ce mare-i cerul,
apoi s-adormi ca un copil cu aripi.
şi te priveam cum zbori.
şi te priveam

din gura-nchisă a pământului.

 

anti-eu

 

Cine ştie dacă nu cumva
şobolanul acela
de la fereastră,
nu ar fi vrut nicicum
să-mi stingă ziua,
să-mi întoarcă din drum răsăritul,
ci poate aşa cum anti-eu mă întreb deseori
de ce nu am o gaură-n pământ
departe de oameni, şobolanul acela
poate-ar fi trecut
prin sticlă doar ca să se trezească
în mizeria mea
şi să privescă
răsăritul chiar dacă uneori,
anti-eu, curios, aş fi apărut
în zori
la fereastră!

 

Autor: Cristi Iordache 

 

 

Sare din sare / Liniştea luminii / Beethoven şi pianul

Sare din sare

 

În timp ce îmi reciteam poemul
am văzut iertarea ca pe un gând întors înspre sine
Sinea gândului meu iertase mulțimea cuvintelor agonisite
Mai târziu nu-mi ajungeau arginții lui Iuda
Mă vedeam mult mai murdară ca el
N-am înțeles iertarea de pe celălalt țărm
Îmi imaginam fără a-mi spune
că Domnul îmi poate ierta totul
Lacrimile de jalea celuilalt au încetat în mine
atunci am privit la soția lui Lot
îmi zâmbea din cuvântul străvechi cu sare
Lot era înaintea mea și a ei în lacrimă

 

Liniştea luminii

 

Pe drumul pe care plecasem dormea tăcerea

 

L-am întâlnit apoi cu părul mai alb ca totdeauna

Îmi vorbea despre verdele păsărilor pierdute

despre lemnele neputrezite ale copilăriei

pe care n-au ars toate visele lui

Vorbeam în zorii nopții ca doi fugari

pe un pământ șerpuitor tată și fiică

ai apelor limpezi ce aveau să vină

 

Așteptam să moară pustiul

să tacă umbra în dimineața de toamnă

neîmplinirile cugetaseră într-o limbă

pe care nu o puteam aduna

falia dorului

 

Lumina zâmbea printre noi

ne iubea dimineața caldă a duhurilor

 

Beethoven şi pianul

 

Atât de puţin înţeleseseră

din măreţia sunetului au mers prin iarbă
fără să le pese de strigătul care împrăştia râsul

este atat de multă linişte în vis

aduceţi-vă aminte de pietrele dezvelite cu nume de granit
şi purpură aduceţi apa limpede să spună despre gândul
din gând securea căzând de-a lungul muntelui de pământ
semn al tuturor crestelor omeneşti aburul mării
golul umplut de muzica ei aleargă cu putere un nou
înţeles prin somnul pruncului ocolit de răspunsuri

 

Autor: Ligia Mihaela Ionescu 

 

eu vin din lumea lui marinetti / această fantomă a bizarei femei / țară

eu vin din lumea lui marinetti

 

eu vin din lumea lui marinetti,

aruncând totul la pământ,

la dracu dragoste, iubire

și toate câte-s în inimă,

această cârpă cu care

s-au șters toți pe mâini,

acum dansăm printre

mese și scaune ca saltimbancii,

ne dezbrăcăm hainele

și ne scălâmbăiem în oglindă

ca niște maimuțe din junglele africane,

hai, veniți, intrați în joc,

doi pași înainte

și unul pe loc,

ce frumos ne stau la gât

lanțurile de aur

în acest azur lins pe ochi,

ținem steaua lumii pe umărul drept

și avem armuri de oțel pe piept.

 

în serile când luceafărul

în galop fuge pe cer,

noi ne destrăbălăm în lumea lui dionis

pe lângă delfinii din adânc,

rupți din refugiul ultimului delir.

 

degeaba punem cuvintele în cuiburi goale,

n-are cine să le clocească,

ele sângerează din consoane,

mor în damf de parfum

ca merele domnești infectate de viermi.

 

ascultați melodile acestei toamne,

când frunzele acompaniază tristețea,

ca niște evantaie japoneze pe fața unei gheișe,

ascultați cum plâng pietrele de jad

sub freamătul copacilor,

flaute sub lună, îndurerate

de despărțirile de gâtul de colan al madonelor,

ascultați tristețea frunzelor de plop sub bătaia vântului,

ascultați cum filozofii pun diagnostic aureolat viitorului,

un fel de zefir de bucurii cu râsete pe ghirlande spumoase.

 

inimi flămânde ca niște câini în haite

ingurgitează iubirea pe nerumegate,

răscolind în carnea efemeră, pândind inalterabilul.

visăm mereu incendii apocaliptice

care să prefacă în scrum sărmanele noastre ființe

imperfecte și vulnerabile,

ne revoltăm de destinul biologic al lumii,

dar nu vedem ochiul rece al morții

cu rostogolirea pământului spre neant.

 

această fantomă a bizarei femei

 

cu trupul de trestie și ochi de rubin,

fusese-n orașul acesta cea mai frumoasă,

se răsfrângea-n vitrine zâmbetul ei…

seara,

când se plimba-n veșmânt de mătase,

acestă fantomă a bizarei femei

cu statura sa opalină

răspândea ceva din floarea de tei,

 

iar sub pasul ei de felină

se vedea unduirea de apă celestă,

stingându-și trupul în noapte

ca flacăra ce arde în șoapte,

din care răsar câteodată scântei.

 

țară

 

eu m-am exilat în mine

și-am plecat din lume de mult,

țară, te-am lăsat în suspine,

zeul te plânge, zeul e mut.

 

unde ți-e doina, unde ți-e dorul,

unde ți-s fiii tăi cei viteji,

venit-a străin, călătorul,

punându-ți cuțitu-n gâtlej.

 

erai frumoasă ca ziua-nsorită,

te-au siluit derbedeii,

țară săracă, țară iubită,

care ți-e soarta, unde-ți sunt zeii?

 

trecutul tău, flăcări aprinse,

ce-au ars în vise rebele,

țară frumoasă, cu pletele ninse,

cum picură-n tine neaua din stele.

 

frumos îți stă cu albul pe zare,

cu argintul de nea,

cu doina cântată din nai,

plină cu dorul din tine și ea.

 

tristă ca propria-mi durere,

urci golgota pe cruce semeț,

dar va veni o-nviere

ca viitorul să-ți fie măreț.

 

Autor: Ionescu Ion

 

 

Incipientă, dragostea / Profesia unui gând /

Admiraţie neştiută, artist Mihai Catruna

Incipientă, dragostea

 

Dacă dragostea este simplă,
trăirea ei are ramificații
în Soare și în toate răsăriturile,
dar și adormiri instantanee înspre înserări

 

dragostea este anotimpul când strănută peștii în mare,
anotimpul când Soarele este căutat în grâne
dar mai ales, intensitatea cuvintelor
când trebuie să tacă

 

dragostea este fiecare noapte
când celălalt ne visează de bine
fără să știm

 

dragostea este uitarea uitată a primei iubiri
și primăvara care a venit
mult prea devreme
sau inutil de târziu

 

dragostea nu este un mecanism-
deci nu se poate regla-
dar este o formulă
al cărui enunț aproximativ
poate fi oricând bănuit…

 

dragostea este simplă
și așteaptă să fie înțeleasă.

 

Profesia unui gând

 

Mă sălbăticesc printre gânduri care mă caută…
nu mă vor interesa niciodată dimensiunile,
mă cutreieră doar durata lor

 

o îmbrățișare nu seamănă cu trupul femeii
ci cu starea dragostei ei
pentru cipa care sunt,
pentru izvorul cuvintelor care vor țâșni
muiate de șoapte

 

foarte rar mi-e martoră lacrima atunci când plâng –
cel mai adesea mă ascund sub bătăile inimii
și-mi las vârsta singură
în anotimpuri polare

 

sunt de profesie căruțaș…
aștept să se inventeze roata,
să se descopere focul
și să se nască din trap caii sălbatici
pe-ntinderi cu ierburi păscute doar de tigri și lei.

 

Autor: Vasile Ionac 

 

Crima între paranteze

 

Tăcerea dintre noi se joacă pe tabla de şah…

Stăm departe unul de celălalt, precauţi.

Mutăm piesele şi totul se termină cu remiză.

Apoi trece un timp când nu te mai regăsesc,

Oricât te-aş căuta prin cotloanele sufletului.

 

Poate că anotimpul este de vină. Prea melancolic,

Ne încearcă sufletele din când în când.

Şi totuşi toamna nu mă lasă singură. Prietenii mei, greierii,

Vin în fiecare seară să-mi cânte pe sub ferestre.

 

Nu am închis un ochi toată noaptea.

Spre dimineaţă, într-o linişte apăsătoare,

M-am apucat să-mi scriu negăsirea.

Un gând nu-mi dădea pace, chiar mă enerva.

 

Am căutat neîncetat cuvântul acela preţios în DEX

Şi când i-am aflat înţelesul

L-am aşezat între paranteze, într-un vers

Încât s-a sufocat de subînţelesuri…

Până şi versul în cuprinsul căruia era, a cedat.

Pesemne,  imaginea a fost interpretată altfel.

La matinalul de la ora 8 am aflat cu stupoare

Despre crima înfăptuită de mine…

 

Autor: Vasilica Ilie 

 

 

trapezistul kafkian / problemele unui răsărit de soare / conjugări la timpul absent

trapezistul kafkian

 

trapezistul kafkian a decis să-și petreacă

restul zilelor în aer

agățat de trapez cu capul în jos

a hotărât să postească

să aibă stomacul inviolabil gol

pentru a fi mai ușor

a înțeles că dragostea mișcă totul

de aceea se legăna iubind

între un gol interior și altul

sperând că nemaiajungând la pământ

nu va mai ajunge nici pe lumea cealaltă

amintindu-și de tot ce a călcat în picioare

prindea curaj de înălțime

totuși nu-i scăpa că poate fi o viață

dinaintea căderii

și aceasta îi provoca o ascunsă durere

lacrimi care curgeau în sus

îi era frică să nu dispară ceva de pe jos

să nu mai aibă unde să cadă.

 

problemele unui răsărit de soare

 

în visul acvatic

curg din pat mă întind pe podele

mama nu a apucat să se culce

mă strânge într-un vas și mă aruncă în curte

printre florile adormite

ciudată senzație să fii dintr-odată altceva

fără nicio explicație sau vină

să te înghită o rădăcină

cînd te trezești să spui

mamă știi matale în stomac am petale

și o imensă cantitate de lut

apoi dai iama afară

te ții bine de răsăritul soarelui

și vomiți tot produsul tău intern brut

 

conjugări la timpul absent

 

aproape toţi bărbaţii îşi zidesc înlăuntru o femeie de taină

i se pune o inimă în plus şi e trimisă prin suflet să deretice

să pună viaţa în mişcare

dormind arată ca o femeie care nu a trăit niciodată

care niciodată nu a murit

ca să n-o trezeşti respiri în vârful picioarelor

despre ea ştii totul dar nimic mai mult

doar o dată în an în mare secret într-un week-end

e scoasă la picnic şi ea în loc să se bucure

înnebuneşte se apucă de spălat iarba

conjugă verbe la timpul absent

face delirante semne de adio

mi-ar plăcea să fiu înlăuntrul mâinilor sale

niciodată n-am făcut parte dintr-un adio

 

Autor: viorel grigoriu 

 

poveste urbană / Tanah / Papuci roz

poveste urbană

 

dimineaţa deschidem ferestrele

oraşul ne intră în casă şi se lipeşte de pereţi

veveriţele se cuibăresc în lămpi, în dulapuri

tramvaiele circulă pe parchet nebunele

călcând papucii, dărâmând ceştile de cafea uitate alandala

în bucătărie fântâni arteziene

adapă porumbeii din piaţa Navona

 

am surprins omul mental, în a sa dedublare

o parte din el se urcă pe tavan

celălalt ego circulă prin parcul prăfuit

împărţind pietricele albe călătorului întâlnit

 

omul urban a inventat ceasul, peria de pantof

ziarul, tiparul, lampa de neon, povestea cu ciclop

şi o scandaloasă utilitate

denumită azi bisexualitate

 

vecinul narcisist se adoră în oglindă

gata să moară pentru privirile snoabe

ale altor păuni ce trec în lungi automobile

căţeii mârâie pe pernele lui Ford

papion legat, un pic mai jos de cord

 

doamna de la balconul trei

suavă talie în dantela veche

a pus de ceai, sub evantai

albastre muşte, ca un bâzâit de mai

de primăvară epuizată

de o iubire transpirată

 

şi toate aceste personaje duplicate

amplificate mental, pe plafon mov desenate

nu se întâlnesc nicăieri

nici în spaţiul vital

nu în textul sacral

nu azi, nu în viitor sau pe şosele curbe

singurătatea e nevasta trecătorului prin urbe..

 

Tanah

 

Scrisul unui text elegant

nu lăsa loc întâmplării randomale

robinetul poetic deschis la maxim

picură ceară pe hârtia transparentă

prin ea se vede jumătate cer

jumate abisinia

 

dezolante clipe ale întoarcerii din reverie
călare pe inorogul hrănit cu ziare

educat academic formal

abandonare şi reflux, îmi zici

aranjându-ţi coafura într-o oglindă tridimensională

în care te vezi, capcană şi pierzanie

cu un zâmbet prostesc pe buze ca la farmacie,

când ceri aspirină dorind să primeşti cianură

când te joci cu revolverul sperând să fie încărcat

cochetând cu metalul rece, excitant, fumegând a sânge acru

tu, sorbind pacifiante pentru firea ta nedomolită,

cochetând cu nebunii care sapă sub oraşe

sub garduri de închisori, în fântâni ale absurdului cotidian,

nesuportând ideea de prizonier al minţii,

hulind compromisul cu sublimul, cu tine însuţi,

luând mereu lucrurile de la capăt de la începuturi, prima zi.

 

uite cum te ridici pe vârfuri ca să ajungi sus,

la cea mai înaltă etajeră a vieţii tale

ca să apuci cartea prăfuită pe care scrie TANAH..

 

Papuci roz

 

Uneori trupul refuză să mă asculte

Se clatină, nu urcă scări

Îmi bat joc de el

De lenea lui abisală, picioarele tărâte

În papuci roz

Din vată de zahăr..

 

Şi nu, nu bătrâneţea mă cuprinde

Sau doamne fereşte vreun deochi păgân

Ci o continuare a nopţii fără tine

Când mă joc cu literele

Când pot descifra în ele viaţa mea

Şi cu viclenie le aranjez

Ca să iasă iubeşte-mă sau

Caută-mă sau

Sărută-mă..

Litere mari, cât neonul corăbiilor care pleacă

Din mine dimineaţa..

 

Autor: 

Adrian Grauenfels

 

Vise pe catalige

 

Ploaia fină,  cristalină,
se destramă
şi se cerne,
printre genele de ceaţă,
peste sufletul lăcaş…

Visele pe catalige
se preumblă, alungite,
rătăcite-n labirintul din oraş…

Noaptea,
frunza udă se desprinde,
părăseşte,
ramul alb de brumăriri,
vântul tandru o cuprinde
şi o duce
să o culce,
ca pe-o dragă,
într-un pat de trandafiri…

Plânge vântul,
alergând din pom în pom,
căutând să prindă toamna
şi s-o lege de un nor…

Toamna fuge.
Cerul geme.
Norii plâng cu fulgi de nea.

Vine iarna,
ca un şarpe se prelinge,
vrea să-ngheţe
visele pe catalige…

 

Autor: emil dumitru 

 

 

Îmi trimit sângele să caute soarele / Cuvinte despre poet / Tu eşti zăpada pe care o strig

Îmi trimit sângele să caute soarele

 

Nimeni nu mai gustă iarba cu tălpile goale

câmpia se-ndreaptă spre iarnă şi plânge

 

îmi trimit sângele să caute soarele

şi cântecul se-ndoaie spre mine se stinge

 

sângele nopţii acum e mai tulbure

aerul rugineşte în aceste odăi

 

jarul poveştilor se stinge în sobă

câinii de aramă sunt parcă mai răi

 

de nicăieri vin păsări fără trup

eu un mormânt albastru în mine aş purta

 

de tine rezemată mai stai fără să ştii

că bruma rugineşte încet pe umbra ta

 

ierburile sunt păscute de ceaţă

blestemele îşi lasă zăpada în noi

 

chipul tău iubito ar sta într-o icoană

de nu aş fi privit o clipă înapoi

 

Cuvinte despre poet 

 

Părul lung al poetului încâlcise pădurile

un mormânt visător îi trecea pe sub pleoape

poate cânta cenuşa ce o purta în el

când oglinzile veneau să îl caute-n ape

 

iarba tremura ca o femeie care-a ucis

în păsările oarbe ningea şi era frig

el asculta cum se desparte lumina de lumină

ţinând în mână palidul câştig

 

lumea îi tremura mereu pe limbă

nicio fereastră nu voia să îl audă

cu-aceiaşi greieri iarba-l căuta

noaptea-i cădea pe umeri ca o hlamidă udă

 

cineva trântise o uşă sau o petală căzuse

prin el zvâcnea pământul ca o taină

ducea în braţe-o carte sau un prunc?

vai, ocrotea zăpada cu propria lui haină

 

Tu eşti zăpada pe care o strig

 

Trezeşte-te iubito vine toamna

sunt singur într-o gară unde am fost noi doi

 

în urma mea se-aude cum creşte depărtarea

şi cad aceleaşi triste şi prea străine ploi

 

tot ce ţi-am spus este numai cenuşă

tot ce mi-ai spus miroase a pământ

 

dar unde s-a deschis acum o uşă

de a pătruns atâta frig şi vânt?

 

aş mai vrea doar să-ţi spun că e iarnă

şi atât de multă singurătate în mine şi frig

 

că absenţa ta curge ca o ploaie pe geamuri

că tu eşti zăpada pe care o strig

 

aş mai vrea doar să rog iarba să-mi scrie

despre tine şi despre un copil nenăscut

 

dar cade atâta tristeţe pe lume iubito

că am iaduri în carne şi mi-e cântecul mut

 

Autor:Rodian Drăgoi

 

 

semn

Mireasa, artist Gina Baranovschi

 

Scrisorile pe care nu
le-am scris niciodată
le port în suflet
nelinişti
ce împietresc în inimă
tu gând bun
să vii  pe aripile
ce-au crescut
din spinii ce mi-au umplut
cândva tălpile de sânge
ştim
că îngerii buni
în straie albe
propovăduiesc pacea
mâine
poate va ninge frumos
o să bem pe din două un ceai
fierbinte
care o să ne încălzeascã
oasele
mâinile
obrajii
Dumnezeu ne-a făcut semn
cu degetul.

 

Autor: dragos lucica

 

Baladă / Şapte puncte în albastru / Petale de neiubire

Baladă

 

singurătate, stai lângă mine. arde-mi aripile închise cu privirea ta.

desenează-mi umbre tăcute, mereu altele

şi adu-mi aminte ce drum trebuie să ocolesc.

poartă-mi urna cu cenuşa niciodată rece,

de la un capăt la altul al satului meu.

înconjoară de cinci ori catedrala părăsită a iubirii

şi lasă-mi cuvintele pe treptele mântuirii.

aprinde-mi lumânare lângă copacul copilăriei.

recită-mi poezia compusă de mama pe patul durerii

o dată, de două, de două mii de ori,

leagănă-mi neputinţa în culori nevăzute

şi pune-mi perna de amintiri luminoase.

singurătate,

dragostea mea…

 

singurătate, stai lângă mine. vindecă-mi sufletul cu sărutul îngerilor căzuţi.

poartă-mi numele deasupra norilor tristeţii.

lasă-mi întrebările să caute albastru în toate cerurile lumilor nenăscute

mereu, mereu…

usucă-mi lacrimile cu buzele aspre ale vântului.

albeşte-mi părul cu aceeaşi povestire al cărei final nu poate fi aflat,

dar îngroapă-mi sabia la rădăcina ultimei iubiri,

să pot simţi cum luptă cu rugina timpului,

inima credinţei…

 

amestecă-mi cenuşa cu drumul prăfuit de vise,

să simt paşii rebelilor căutând libertatea.

amestecă-mi cenuşa cu oglinda apelor curate,

să simt corăbiile visătorilor căutând iubirea…

singurătate,

dragostea mea…

 

Şapte puncte în albastru

 

sunt şambelanul împăratului orb, cavalerul închis în ochi de fecioară,

călăreţul cu pinteni din oase de zeu, scribul îmbrăcat în haina veşniciei

şi dragostea Ta.

 

eşti ursitoarea îngenuncheată la patul primăverii, pasărea în flăcări ţintită de fulgerul mut,

povestea neterminată lăsată lângă vatra părintească, răspunsul la întrebarea fără de răspuns

şi dragostea mea.

 

suntem vâslele corăbiei ce pluteşte pe apa morţilor, incantaţia magilor izgoniţi din regat

poţiunea binefăcătoare a Pythiei, semnele misterioase ale neuitării

şi dragostea Lui.

 

valurile însetate de trup liber ne sărută stigmatele fără odihnă,

fără oprire,

fără somn…

 

Petale de neiubire

 

ne iubeam cu muzica dată la volum maxim

la fiecare schimbare de ritm, unul dintre noi se prefăcea a fi mort

iar celălalt trebuia să îl salveze cu o minciună,

cu un sărut.

nu ne strigam pe nume.

de fapt, aveai un nume de femeie emancipată şi rea.

nu mi-ar fi plăcut să trimit în aerul nebun de unduirile tale

mesaj de chemare.

 

către miezul nopţii am început să îţi explorez încheieturile mâinilor.

cicatricele tale îmi vorbeau despre sărutul tristeţii,

despre dispreţul monoton al unei vieţi trăite în colivie de metal aurit.

 

– nu ne priveşte nimeni, ţi-am spus.

– te poţi căţăra goală pe pereţi,

îţi poţi arunca mândria în pubela de gunoi a hotelului.

poţi valsa alături de mine ca şi cum ai muri în braţele diavolului,

scrîşnind din dinţi şi arcuindu-ţi coapsele

ameţind toamna cu neruşinarea şi neiubirea ta.

 

râdeam amândoi sprijinind Universul cu trădările noastre mici,

aproape nevinovate.

orele petrecute împreună plecau umilite, îmbrăcate în fâşii din rochia ta de mireasă:

astfel timpul a devenit o femeie albă, aşteptând în faţa unui altar fără preot.

binecuvântaţi de o astfel de durere, am adormit în braţele iubirii.

 

dimineaţa s-a urcat cu picioarele pe trupurile noastre golite de putere.

ai oftat uşurată şi ai zămislit prunci de foc.

 

Autor: Dorneanu Eduard

 

Păşea în orânduiri numai de ea ştiute

 

Bătrâna cu bastonul e universul centrului

păşeşte greoi, şchiopătând tenace

repetă aceleaşi figuri în fiecare zi şi după masă

până la colţ şi înapoi, până la colţ şi înapoi

Trotuarul e un câmp de luptă

în spate-i moartea, în faţă vitrina vieţii

trece peste borduri şi limite

îşi numără catrinţele, şorţul deasupra

mai bine pe loc decât să facă un pas înapoi

Pauza de respiraţie îi aduce în faţă pruni, meri şi căpşuni

poale umplute cu verze îndesate

sângele circulă anevoios

dacă stai, mori, îi zise doctorul

La opt dimineaţa porneşte la drum lung

între două blocuri ca nişte cazarme

eroina paşilor cunoaşte crăpăturile fără rost

cuvintele bătrânilor în trecere

glasul pârâului de la căpătâiul căsuţei din sat

vocea apei fără de care seara adoarme greu

În piept riduri pergamentizate

pe faţă ochelari fumurii, o apără de soare

privirile n-o mai deranjează de mult

nu ştiu ce gândeşte, dar are soluţii

trotuar, bordură, cotitură

capota maşinii roşii, rezemată două minute

sute de metri, cotitură, pauză

bordură, trotuar şi de la început   

 

Autor:Deac Suzana

 

în fond e şi oraşul tău femeie / mătase carmin / masca arlechinului

în fond e şi oraşul tău femeie

 

oraşul meu este un birt mai înalt de la pământ

cu străzi cafenii pe unde mişună tot felul de sălbăticiuni

de la mârţoage cu patru viteze la cai de rasă

şi cutie automată direct la purtător

la munţi de sare tăiaţi în felii

 

eu sunt mai special de vreme ce fugăresc trotuarele

în pantofii de piele întoarsă cumpăraţi anul trecut

dintr-o farmacie care vindea de toate

 

dacă stau să mă gândesc mai bine

aici te-am cunoscut

erai slăbănoaga aia ce aştepta la rând

să-şi umple buzunarele pardesiului cu vitamina C

pentru prăjitura anuală ce ţi-o ofereai de fiecare dată

când maică-ta pleca în vizită

 

te-ai simţit încolţită de privirile pofticioase

ce-ţi zgribuleau sânii nevinovat de mici

ai aruncat o geană întoarsă forţat de permanent

spre genunchiul meu ros de marginea podelei

unde probam pantofii care mai rămăseseră

în raftul cu rudotel

 

ţi-am alergat urmele întipărite în falsitatea caldarâmului

ca un nebun sufocat de paşi

până am prins cu dinţii

umbra parfumului tău de catalog

nu ai stat mult pe gânduri

ai întins degetele pline de frig şi mi-ai oferit pieptul

plin de coaste să îmi satur toată nevoia de iubire

 

când am deschis ochiul stâng

nu mai era decât tavanul alb

tu

erai plecată din oraşul meu cu înălţimi

 

poate

de asta toate femeile mele sunt balanţe

nu le place să fie iubite cu forţa

nici divinizate până la piele

 

mătase carmin

 

hai să ne amăgim paşii cu şoapte

poezia are numele tău o simt

blestem curge din mâna

care mângâie şi ţâşneşte cuvintele

ca dintr-un gât sugrumat sub tăişul pumnalului

 

urna viitorului are rădăcini conturate

în câmpia ce ţi-a crescut sub unghii

cu verdele ei îmi năluceşti privirea

nu atârna zădărnicia în urcatul treptelor

povara ta naşte risipire de glas

 

mă vrei crucificat în mijlocul apei

sculptând cioburi în drum sfârşit de soartă

sunt albia în ocean de frică

ce-l porţi în glezne cu mândria învingătorului

 

respiri în picioare ţipăt de lumini rotunde

aleargă forma umbrei ochiul orb

răspunsuri întinse pe sârmă

nu au uscat întrebările marginilor tale

 

au înflorit zăpezi în coapsele toamnei

din care mi-ai născut nebunia

ca un aşternut de oase

univers închis tu vei muri în mine

 

masca arlechinului

 

dresorul umbrelor smulge zâmbet porţilor deschise

cu pasiunea nebunului de treflă

 

calea rătăcirilor tăgăduia smerită noaptea

ascuţitul desfrâu încolţea ca o cicatrice tăbăcită

în rotunjimea tânără şi caldă a genunchiului

un soare negru desena răstigniţi pe sârmă ghimpată

în pământiul umăr al bufonului

 

nu mai aude cum îşi târăşte viaţa

solzii urlet i-au mutilat urechea

îşi primeşte în frunte grabnic nebunia

tristeţea pierdută în adâncul palmelor

a legat paşi în fiecare minut de singurătate

 

undeva amanetase şi uitarea

 

din amintiri au secat apele odată cu lacrimile copilăriei

în artere plânge nisip ecou pustiului alunecat printre degete

pictează din gând sângerarea cenuşie

pietrei ce îi crescuse în locul inimii fără durere

risipite-n nesfârşirea de stâncă din sare amară

se războiesc în gâtul mut temeri târâtoare fără ochi

 

ei au rămas să moară în îmbrăţişarea gleznei cu miros de Acasă

 

învaţă-mă să mă iert

aşa cum ai învăţat tu

să îmi porţi cu mândrie în doruri şubrede sărutul

 

Autor: DANIEL DĂIAN 

 

 

Euthanasia / Lumina din fiecare / Ultima reprezentaţie se dă întotdeauna cu uşile închise

Euthanasia

 

port în mine poemul care nu s-a scris

ca pe-un rug funerar în care mă arunc cu brațele desfăcute

pedeapsa capitală pentru toate gândurile neterminate

serile lungi în care mă-nfășor în dragostea ta

ca într-o rimă albă

îmbrac stelele în cămașă de noapte

sunt mici părți care ne lipsesc

microorganisme devotate tăcerii

 

viața intră în joc și împart cărțile

ca o injecție letală pe care mi-o administrez din principiu

a nu știu câta oară

 

îmi spun că moartea e o incizie

făcută pe-ntuneric de un călugăr orb.

 

Lumina din fiecare

 

am ezitat puțin când stelele s-au izbit de pămant

spălam morții și îi așezam în vitrine,

mai ții minte cum li se potriveau hainele

apoi deschideau ochii și ne fixau cu milă

ca pe niște eunuci bătrâni într-o eră de matriarhat

până și copiii se jucau de-a sicriele,

îngropau păpuși de la brâu în jos

scotocind în nisip după gâze și alte chestii lumești

pe care alții le pun la păstrat în borcane

și mai erau acele scări peste care treceau licuricii

și nu mai vedeam decât șerpi încolăcindu-se de lună

copaci negri dansând deasupra ferestrelor

ca și cum ar vrea să înghită lumina din fiecare

 

e cineva care să alunge întunericul din noi

fără să-l doară palmele de atâtea stele?

 

Ultima reprezentaţie se dă întotdeauna cu uşile închise

 

nu știu cine a pus la cale această farsă

poate tu cu îngerii tăi apretați

într-un show privat din care ieșim pe ușa din spate

suntem atâția care săpăm în întuneric cu mâinile goale,

și ne-am descoperit prea devreme,

măsurăm  distanța de la un perete la celălalt

dând o reprezentație de zile mari,

din care lipsesc cu desăvârșire aplauzele.

 

e atât de toamnă, încât zilele au ruginit

ca niște porți stricate

în care nu poți intra decât pe gaura cheii.

 

Autor:Bianca Dan 

 

 

Oglinda

 

Vă privesc

De la începutul timpului

Cu acelaşi zâmbet

Tâmp

Scrijelit pe faţă

Ca şi cum aş înţelege

Ca şi cum aş fi complicele vostru

Când eu,

De fapt, sunt

Reflexia voastră în oglindă.

 

Autor: Cucuruzan Alin Ioan Septimiu 

 

Prinţesa mea, mayaşă / De ce dispari odată cu-anotimpul? / Serghei aleargă renii

Prinţesa mea, mayaşă

 

Rebel, cum sunt condorii,
plutesc într-o poveste,
cu-aripile întinse
eu mângâi, liber, munţii,
te iau în zbor cu mine,
un gând în stânga frunţii,
neantu’-albastru râde,
puţin mai sus de creste.

E-o linişte sublimă,
sunt zorile în faşă,
lumina se strecoară,
furiş, precum briganzii,
mai sus de mine-s zeii,
acolo jos sunt Anzii,
pe tronul ei de aur,
prinţesa mea, mayaşă.

 

De ce dispari odată cu-anotimpul?

 

Ciudat ca un fachir strivesc cochilii
pe fire de nisip şi alge moarte,
vreau norul efemer ce ne desparte
să plouă cu buchete de vanilii.

În drama verii aşteptând finalul
se străduieşte-o biată cabotină,
supusă toamnei, cu genunchii-n tină,
să ne înfigă, tremurând, pumnalul.

Eu am în minte o-ntrebare rece,
de ce dispari odată cu-anotimpul?
Credeam că-mi va răspunde simplu timpul,
dar tace, mă ignoră şi-apoi trece.

 

Serghei aleargă renii

 

Fărâme de lumină clipesc în întuneric,
o ultimă redută ce încă mai rezistă,
e plină de iluzii planeta noastră tristă
şi-ascunde în fiorduri un zeu cu trup eteric.

 

În albul-sidefiu se-nchide dansul sferic,
prin iarna infinită Serghei aleargă renii,
otrava fierbe-n cupe şi reci sunt pământenii,
tot ce e-n jurul nostru a devenit coleric.

 

Învăţ de la piraţii, bătrânii lupi de mare,
ţin arca mea rebelă cu prova către stele
şi mintea mea rănită se-ncurcă printre vele,
în vârfuri de catarge cresc ţurţurii de sare.

 

Autor:  Ioan Gelu Crisan 

 

Sonete

 

rămăn făşii întregi de zări
pe drumuri care ne străbat
malul cu valul clar curat
se prelungeşte-n depărtări
din stane-n văl de nori se nasc
nemargini prinse-n orizont
ren cerb heruv cu trupul bont
în zări azure lauri pasc
pe muri de sticlă tonuri vii
pictează flori de jad în geam
înmuguresc lumini de ram…
te chem să vezi ce văd şi vii
să crezi în vise te îndemn
te văd aproape mă întrem

şi drumul pare nesfârşit
şi zborul e neînceput
catarge de cobalt şi lut
în ochii tăi au încolţit
cu aripi albe te-a-mbrăcat
zefirul zării de amurg
în lumea umbrelor ce curg
în inimi reci te-ai încuiat
au ars în urma ta cărări
petunii au înmugurit
s-au strâns în stol în asfinţit
corăbiile altor mări
te-ai depărtat de drum spre pisc
de îngerul din obelisc

înaintând fără să ştii
că îngerii te urmăresc
priveşti cum norii înverzesc
în cearcănele sidefii
pe faldul apei fir de-argint
înnoadă vele de velur
poteci săpate împrejur
te duc spre cer din labirint
ploi de polen te fac să crezi
că tot ce-i neatins e sfânt
buluci de miere şi pământ
plutesc pe lacuri din livezi
înaintezi şi tot mai des
din paşii tăi izvoare cresc

mereu la locul tău revii
din orice colţ de nor în drum
tai drumul trupului de fum
venind din insule pustii
în vama zării în răscruci
te întâlneşti cu cei ce-au fost
cu îngeri fără adăpost
spre rai duci umbrele de cruci
câmpii de mărăcini se nasc
la liziera din zenit
sub cer cu ceară poleit
cresc aripi albe de damasc
te minţi că eşti şi că vei fi
eter etern între cei vii

cât pierd tot ceea ce-am iubit
îmi amintesc fundalul fad:
fâşii de foc în mare cad
urnind corăbii de granit
egrete se întorc în port
venind din cele patru zări
cât rătăceşti în depărtări
se scaldă luna la babord
ne mai rămâne mult de mers
până la ultimul hotar
eu zbor sub orizontul clar
păşeşti mereu în sens invers
te-ndrepţi spre cer din care vin
alerg spre sufletul senin

vezi jocul pare încheiat
dar mai avem de străbătut
un cerc întreg pe drum spre burg
zări ne rămân de colindat
avem de înnodat în vânt
fascicule de curcubeu
de ridicat în cer un zmeu
şi pietre reci de pe mormânt
rămâne să sculptăm în nor
privirea celor ce s-au dus
când îngerul din pol opus
revine ademenitor
din câte-au fost ce ne-a rămas
e amintirea unui pas

nu povesti ce am uitat
căci nu vor crede cei ce vin
în umbra crucii de pelin
nu înnoda ce-i înnodat
priveşte: îngerii în şir
se duc spre ostrovul ceresc
nu plânge aripi cât îţi cresc
adună roua în potir
mereu în preajma mea rămâi
căci umbra prinde rădăcini
în suflet prins între lumini
ce duc spre labirint de căi
nu vezi: din nerecunoscut
mereu ne-ntoarcem la-nceput

nu povesti ce am uitat
vezi jocul pare încheiat
cât pierd tot ceea ce-am iubit
mereu la locul tău revii
înaintând fără să ştii
şi drumul pare nesfârşit
rămân fâşii întregi de zări
din zboruri duse-n nicăieri
crevase înfloresc în cer
se împletesc în vânt cărări
miroase-n aerul din vis
nămolul norului a schit
cât mi-amintesc ce n-am trăit
nu povesti ce nu e scris

 

Autor: Nicolae CORNESCIAN 

Fără ieşire / Anotimp ermetic

Fără ieşire

 

îmi crește întunericul în degete
geamătul fiecărui ochi închis
vântură anotimpuri
sprijinită într-un picior
mușc podeaua crescută deasupra

 

Anotimp ermetic

 

mi se spune că te-ai ascuns în toamnă
înainte de vremea când am ajuns în cartierul tău
uneori îţi fluier la fereastră până sparg frigul nopţii
apoi ating clanţa ruginită
ca pe o icoană făcătoare de minuni
îmi macin paşii
pe trotuarul unde înghesui viaţa
într-un perpetuum mobile
şi plouă degeaba în buzunare
nu îmi încolţeşte
nicio iluzie

 

Autor: Romita Malina Constantin

 

 

Rondel bahic (2)

 

Veniti cu toţi, veniţi la cramă

Să ne-afundăm în hrube reci

Veniţi, am pregătit pastramă

Şi vinuri dulci, şi vinuri seci

 

Lui Dionysos să-i dăm vamă

Precum făceau străvechii greci

Veniţi cu toţi, veniţi la cramă

Să ne-afundăm în hrube reci

 

N-avem să dăm la nimeni seamă

Doar n-o să ne-ngropăm pe veci

Veniţi în toamna de aramă

Ştii cum ajungi, nu ştii cum pleci

 

Autor:  Ionel Mony Constantin

 

Fugă / Şi azi, ca ieri

Fugă

 

Un labirint mi-e gândul când mă ajunge dorul,
aş mai străbate lumea măcar o dată-n vis
şi aş atinge cerul cu ochiul meu închis
când îngeri curg din raze, în şoaptă dând onorul.

E ziua-n care lumea poetul a proscris,
eşti în povestea asta, iubite, dirijorul,
mereu cu încordarea de a începe zborul,
cu ape-n ochi de ceaţă şi aripi de ibis.

Fugind de astă lume ce cască nepermis,
în mine arde Vega, Monada şi Alcorul,
mă învrăjbesc iluzii, cu aripile-n ghips.
Voi sta în astă viaţă să îţi astâmpăr dorul,
şi-apoi mă las doar morţii, de silă şi plictis,
de teamă că intruşii ne vor schimba decorul.

 

Şi azi, ca ieri

 

Semnări şi resemnări pe-o pantă lină
îmi sunt aduse-n zbor de buburuze,
în amalgamuri vegetal-confuze,
spirale-aprinse cu miros de smirnă.

În verdele difuz de la peluze
carbonizate hohote solare
răstălmăcesc însemnele binare,
cu ezitarea prinsă între buze.

Se-ncurcă în volanul unei bluze
cutreierând prelung şi cu fervoare,
pe dârele-n declin, crepusculare,
doar încercări menite să amuze.

Savori înfiorate-n lampadare,
amnestice, lumina-ndepărtează,
aplatizând şi umbra ce cutează
să mă trimită iar în emigrare.

Şi azi, ca ieri, prin mine când tresare
privirea ta, adânc mistuitoare.

 

Autor: Camelia Constantin 

 

Panta picăturilor

 

Uneori sudez picături de rouă

Şi compun ploaia

Îmi pedepseşte cu zece lacăte

Teama

Apoi alerg cufundat în parfumul ei

Iar universul se apleacă moale spre mine

Şi inundă simțurile

Într-o adiere de amurg rătăcit

Care pleacă luând o parte din picături,

Fragment de noapte zdrobită

Este doar o ecuație cu infinit de răspunsuri,

Dar pe banca timpului îmblânzit

Am găsit o lumină

Care-mi udă drumul oriunde

Spre aglomerația de slăbiciuni,

Mă-nhață feroce o oră dezgustată

Sub plapuma neîncetatelor pante.

 

Autor: Radu Cirstea 

 

pinocchio / întuneric de cal/ jită

pinocchio

 

poate că ar trebui să tac acum

să mă transform într-un şliţ ruşinos

cu fermoarul bine tras

să mint lumea în continuare de zgârcenia naturii

despre impotenţa urechilor când îl aud pe tata plângând

 

cum mă îmbolnăvesc de fiecare dată când îi citesc poemele despre mama

iar el îmi prepară ceai cu lămâie

 

tata îmi povesteşte  câte ceva despre o singurătate

despre alta

apoi despre lume şi nu văd diferenţa

căci de fiecare dată moartea se excită în piept

 

uneori uşa se deschide gata să ne înghită

eu nu mai ştiu a cui gură e

a camerei sau a celor de afară

tata zice că nu mai contează atât timp cât

un kg de întuneric e mai greu decât unul de lumină

 

îl întreb pe tata dacă a cumpărat pâine

el tace

 

atunci liniştea mă strigă pe nume

abia îl mai aud pe tata care îmi spune ceva despre fericire

apoi strecor un zâmbet printre degetele tăcerii

 

tată de ce nu aprinzi niciodată becul

să văd cum arată aşteptarea ?

el tace

bea apă

şi într-o zi va deveni fântână

 

întuneric de cal

 

facturile sunt plătite

mi-au conectat din nou întunericul

şi e greu

să-ţi păstrezi culoarea pielii

să nu ameţeşti

să poţi nimeri butonul

care ar trebui să aprindă televizorul

să-ţi intre în casă străinii

ca de halloween

mascaţi în prieteni

 

acum e linişte

de parcă au plecat copiii la şcoală

iar mama e fericită undeva la bucătărie

şi tata atârnând deasupra ei

ca un bec

o ajută să cureţe cartofi

 

de parcă te-ai dizolvat în mine

ca o linguriţă de zahăr în cafeaua de dimineaţă

atât cât să scap un zâmbet din mână

atât cât să arunc în sus o lacrimă

imitând ploaia

 

atât cât să mă transform într-un cal

să trag de moartea noastră

sprijinită într-un cot

 

jită

 

nu ai cum să încapi pe această foaie

 

eşti o vită grasă şi nesătulă

ai înghiţit universul dintr-o răsuflare

fără să te ştergi cu dosul palmei pe la gură

şi colţul buzelor ţi-e pătat de calea lactee

 

până şi copilul nostru cel de toate zilele

l-ai îndesat acolo într-o măsea

şi-l aud cum plânge prin ochii tăi

născând mări şi oceane în sufletul meu

 

până şi isus fuge de ruşine cu scamatoriile lui

încât nicio filă din biblie nu-l poate prinde

 

ai ocupat tot

şi garderoba trebuie schimbată

te voi îmbrăca cu tot asfaltul lumii

zgâriindu-l cu o cretă

voi omorî toţi cerşetorii

trecătorii

măturătorii

maidanezii care ar îndrăzni să ridice un picior deasupra ta

orice nor va fi dat prin răzătoare

dar cârpa asta

opera mea

n-o va păta nimeni

 

iar tu vei rămâne aceeaşi vită grasă

 

îl vei împinge pe criminalul tău până la cer

strângându-l ca într-o menghine

şlefuindu-l până la perfecţiunea acestui punct (.)

şi vei finisa acest poem

 

Autor: mihai carabet 

 

 

Mă pândeşte toamna

 

Mă pândeşte toamna, azi, după perdele,
Răscolind, ispită, printre amintiri;
Înspre cer se-nalţă stafii din podele,
Vinul îmi trezeşte dulcile smintiri.

Ochii tăi de toamnă zgândăresc prin mine,
Mă îmbată gustul sânilor sub ie;
Ca pe-un prunc în leagăn vor să mă aline
Şi, cu doru-n braţe, plec hai-hui prin vie.

Palidă şi caldă luna te răsfaţă,
Razele-ţi dezmiardă noaptea prinsă-n păr;
Umbra mea te ţine strâns cuprinsă-n braţe
Şi la sân adoarme, mirosind a măr.

Iarna mă pândeşte rea, otrăvitoare
Şi în cuget intră, ca un hoţ în pod.
Sunt un pom uscat, n-am să mai dau în floare,
Din cenuşa mea, un altul va da rod…

Iscodeşte dorul, întrebând de tine,
Îmi arat-o frunză galbenă pe geam;
Ochii tăi, of, toamnă!, zgârâie prin mine
Şi, ca niciodată, eu nu ştiu ce am…

 

Autor: George de Podoleni 

http://cititordeproza.ning.com/profile/GeorgeBulai

 

acele ploi absurd de reci / despre alterităţi (sau un alt motiv de insomnie) /poveste dintr-o iarnă în care urşii polari nu erau pe cale de dispariţie

acele ploi absurd de reci

 

au venit şi acele zile la care nu ne gândeam niciodată acele zile care aduc acele ploi care ţie nu-ţi plac ploile absurd de reci ploile care mă caută şi se ascund doar în mine acele ploi care te fac să vrei să iubeşti mai mult să strângi mâna cuiva sau să uiţi să vrei să uiţi orice secundă trăită să cazi în melancolii neînţelese şi să te pierzi şi să nu ştii de ce te-ai pierdut şi cât de frig îmi e acum la picioare şi cât de departe sunt în tine în mine în orice parcă de oricând şi nici măcar pe ascuns nu mai ştii să zâmbeşti şi nici nu mai ştiu dacă ţi-am zâmbit vreodată şi nici nu mai cred că zâmbetul îşi mai are vreun rost în această lume în care stau cu mâinile înmuiate-n domestos cu aromă de cocos şi încerc să-mi curăţ o nouă viaţă îmbrăcat însă acelaşi in tricou negru pătat cu cerneală pentru că uneori totul se schimbă doar eu nu schimb nimic dar uite… uite că au venit acele zile care aduc acele ploi care ţie nu-ţi plac ploile absurd de reci… s-ar putea să te fi zărit astăzi rătăceai printr-o iluzie de-a mea şi împărţeai toamna la jumătate într-o jumătate frunzele s-au dus dracului deja toate iar în jumătatea mea nu mai visa nimeni

 

despre alterităţi (sau un alt motiv de insomnie)

 

iar m-am trezit din somn din realităţi ori poate din cineva care tocmai mă visa şi mi-e gura uscată şi sunt uşor schizoid şi mă străbate o contradicţie absurdă în starea mea de a fi şi mă gândesc la toţi cei care mă trăiesc şi mă împart şi mă despart şi mă poartă în ei şi unora le sunt leac împotriva otrăvii altora le sunt otravă pe unii îi sufoc şi multora le respir toamnă şi ce mai e de respirat mai sunt şi alţii cărora le iubesc în locul lor ceea ce ei nu ştiu să iubească şi mai sunt şi câţiva care mă poartă doar pentru că vor dar sunt puţini şi mai eşti şi tu iar ţie ţi-aş arăta totul fără să-ţi ascund altceva decât pe mine însumi dar tu mă porţi în tremurul cărnii aromate de măr nedefinit nedefinitizat şi mă pierzi şi-mi taci în fiecare dimineaţă şi nici nu ştii dacă seara mă vei mai găsi dar nu contează eu oricum am să-ţi apar cândva mai devreme cândva mai târziu cândva mai oricum cândva mai oricând întotdeauna nesăbuit neîntregit şi chiar dacă am cea mai pură raţiune iraţională ai să te bucuri să mă porţi pentru că toţi mă poartă în ei şi eu nu port în mine nimic altceva decât pe toţi la un loc şi uite că iar m-am trezit din somn din realităţi ori poate din cineva care tocmai mă visa şi sub cap am o infinitate de insomnii şi uite aşa îţi vine câteodată să culegi de pe oriunde umbre de fluturi pe care să ţi le înfigi adânc în irişi şi să-ţi doreşti ca lumea din tine să fie aspru de frumoasă

 

poveste dintr-o iarnă în care urşii polari nu erau pe cale de dispariţie

 

era tot iarnă pe-atunci încă n-apucase să ningă-n oraş era doar al naibii de frig şi noi priveam lumea de la geamul bucătăriei şi credeam că lumea ne stă la picioare iar în picioare purtam şosete pluşate cu dungi galbene în rest eram goi şi miroseam la fel în fiecare dimineaţă şi pe sub sânii tăi obişnuiam să adorm oricând să mă trezesc oricum şi să trăiesc în neştire şi era tot iarnă şi-n fiecare iarnă ne răceam unul de la altul şi împărţeam aceeaşi folie de paracetamol şi ceaiul de chimen ne făcea bine şi portocalele începeau să fie dulci şi mai credeam în poveşti încă mai credeam în poveşti pentru că nu ştiam că poveştile nu există pentru că doar iarna se pot spune poveşti ce nu există pentru că pe-atunci urşii polari nu erau pe cale de dispariţie iar pe pachetele de ţigări încă nu scria fumatul ucide iar eu fumam mult fumam cu poftă ţigări din petunii şi inimi de sfinţi şi da era tot iarnă şi citeam mai multe cărţi deodată şi chiar credeam că ştiu mai bine decât heidegger de ce fiinţa este iar ochii tăi îmi erau de-ajuns pentru că nu uitau nimic… şi era tot iarnă pe-atunci ca şi acum o iarnă ce-mi ascultă bătaia aspră din venă şi cuvântul din acest vers e o iarnă de-aia grea absurd de grea numai bună de spus poveşti ce nu există

 

Autor:  Gabriel Bota 

http://cititordeproza.ning.com/profile/GabrielBota?xg_source=profiles_memberList

în cronica tăcerii te-ascunzi încet / legăn arterele visului

în cronica tăcerii te-ascunzi încet

 

…şi file,

îţi răscolesc aluatul

de pâine

în secunde,

ce-au răstignit pe ramuri,

în cruce adunate,

toată esenţa vieţii.

 

tu-n puncte,

doar o simţi.

 

o linie albastră

uneşte ceruri mute

şi dintr-un fir de ceară,

reconstruieşti cetăţi.

 

pe aripa întinsă

de vis

să-ţi fie haină,

tu desenezi o hartă

şi-o gheară-nfigi în frunţi

de munţi ce au doar zarea,

solie să le-aducă,

nisipul tainei albe,

din peşterile-adânci…

 

în cronica pădurii

te-aşterni,

naşti infinitul.

trăirile-ţi sunt pure.

doar gesturi nu ştii duce

la capăt de-ntrebare.

rămâne doar răspunsul

sau poate doar un şarpe

şi-o virgulă s-aleagă

ce colb mai răscoleşte

cu trupu-i de şopârlă,

când doar iţeşte capul

din ierburile ‘nalte…

 

Tu te-ncropeşti gândire

în sfera cea de apă.

pământ se vede-n umbră

dar Tu asculţi şi vezi…

 

de dincolo de visuri,

idei sau gânduri moarte…

 

Tu taci.

Te-aud prin mine

cum treci, cum creşti,

alegi,

o tâmplă infinită

în care pulsul vieţii

adună frământare

apoi trânteşte-n piatră,

inscripţia păgână,

mai sfântă decât tot

ce s-ar fi scris vreodată

în filele creştine:

credinţa pură, dură,

lăsând în urmă hoţi,

de suflete, de inimi,

de gânduri prea născute…

 

Doamne,

când vei opri Tu

circul

acesta de netoţi?

 

legăn arterele visului

 

pe căile cuvântului.

ideile-şi strâng aripile

iar literele

aleargă nebune

din vârfurile degetelor.

 

îngheţate furtuni,

undeva,

pe creasta iubirii,

scâncesc legănare

până la implozia versului

pe pajiştea fulgerelor amânate.

 

mă trezesc singură,

înconjurată de poeziile toamnei,

într-un sublim ruginiu

al aşteptărilor.

 

a mai trecut un an al inimii mele.

 

sufletu-şi schimbă culorile

iar paşii,

îngenuncheaţi în ruga uitării,

descriu conturul unei pâini…

 

cerul primeşte firimiturile

spovedaniei minţii,

printre aripile păsărilor

ce vor duce departe,

într-o clepsidră de aur,

nisipul unui timp

prea trăit

pentru a mai fi viu.

 

Autor: Anne Marie Bejliu

http://cititordeproza.ning.com/profile/BejliuAnneMarie?xg_source=profiles_memberList

din braţele tale creşte-mă / armata mea invizibilă / profil pe o monedă de argint

din braţele tale creşte-mă

 

ar fi ca atunci
când vezi o femeie frumoasă
care se leagănă
se leagănă

de pe un picior pe altul
căutându-se în carnea ta
de parcă ar auzi prima dată
ţipătul unghiilor însetate

 

ultima picătură

sau poate  asediul unei amintiri
sub întrebări nerostite vreodată

tainic loc
unde nu există rugăminţi
numai oglinzi
în care mă poţi vedea în genunchi

fără să fiu vinovată

 

ai putea să mă creşti din braţele tale

de la o vreme ochii mei au liniştea curată
a câmpului
atât de verde încât nici greierii
nici caii nu-şi mai găsesc locul

 

armata mea invizibilă

 

aş vrea să pot
din două poezii şi câte puţin
din tristeţile noastre
să fac o singură inimă

dacă aş avea darul de a împleti
gândul tău şi cântecul meu abia auzit
aş putea să sting depărtările

dar am doar aceste cuvinte
simple
aşteptând înghesuite
cum pe vremuri aşteptau aheii
în calul de lemn la porţile Troiei

şi nici macar nu ştiu să lupte
ştiu numai să dea înapoi
iubirea în tăcere
precum femeile rămase
singure în plin război

 

profil pe o monedă de argint

 

îmi voi îngropa în cântece
singura poezie pe care o ştiu
cu adevărat
icoanele noastre
nu se vor atinge niciodată
postind vor duce dorul
sfintelor buze

uneori ne lipsesc mătăniile
răsuflări de foc pe cuie de ceară
mărturisirile
cât de mult ne dorim să minţim fericirea
dar nu avem unde
să ne odihnim ochii

gânduri în genunchi
o armată de îngeri aşteaptă
rugile goale din noi
şi noi aproape
goi într-o rugă

 

Autor: Mioara Băluţă

http://cititordeproza.ning.com/profile/MioaraMelorys?xg_source=profiles_memberList

 

pe-o bancă…

 

M-am aşezat pe-o bancă obosită
de timp şi alte mii de călători
ce-au zăbovit în calea lor grăbită
mai trişti, mai veseli sau mai visători.
Ascunse printre ierburi ce-au crescut
abia-i zăresc picioarele tocite
şi parcă-mi par ieşite din pământ
perechi de braţe ce doresc s-alinte.
M-am aşezat pe-o bancă, obosită
un gând mi-am agăţat, fără să ştiu
pe-o aşchie din trupul ei trezită
de-oftatul sufletului meu sălciu.
Cum mă suporţi cu gândurile mele
când ai văzut în timp atât de mulţi
şi celorlalţi le-ai oferit tăcere
cum, azi, mai poţi pe mine să m-asculţi?
De câte bănci avem nevoie-n viaţă,
de câte ori am vrea să ne oprim
să ne-aşezăm pe-o bancă într-o piaţă
şi fără vorbe să ne-nsufleţim..
Pe bănci tocite de-ale mele gânduri
ce nu le aparţin, dar le-odihnesc
dezbrac dureri pe trupul lor de scânduri
şi pentru că rezist, le mulţumesc!

 

Autor: Mirela Cornelia Apintilioaiei (Câmpan)

http://cititordeproza.ning.com/profile/MirelaCorneliaApintilioaiei

Potop târziu

 

Potop târziu, mulţimile flămânde,

Trufaşe-n marş spre cine ştie unde,

Un pas în altu-mpreunaţi în stradă

Pornesc tumultul clipelor de sfadă.

 

E  parcă marş şi totuşi văd că nu e

Destinul mic zidit în cărăruie,

Cu frunze reci cântate peste piatră

Şi foc tihnit îmbătrânit în vatră…

 

E parcă marş sau poate o poveste

Urcuşul fals în dincolo şi peste

Şi cine ştie cât o să rămână-n

Zidirea zilei scursă pe sub mână?

 

Şi peste paşi uitările ne plouă

Cum peste flori doinirile de rouă!

 

Autor: Slavomir Almajan

http://cititordeproza.ning.com/profile/SlavomirAlmajan109

 

Astăzi ne înstrăinăm/ Să fii gazdă / Frumoasă eşti

Amintire şi dor, artist Mihai Catruna

 

Astăzi ne înstrăinăm

 

Astăzi ne înstrăinăm,

Calul însă moare alb.

Nu ne mai strigăm pe nume,

Nu ne recunoaștem chipul.

Buzele în gol se mișcă-

Veștile s-au isprăvit.

Vin perechi în urma noastră,

Înainte-iar perechi.

Ne-am iubit,și-atâția alții

Au gustat zădărnicia.

Suntem gânduri, numai gânduri

Ce se caută de veacuri.

Nu-i imbrațișare, nu-i,

Spațiul dintre noi să umple.

 

 

Să fii gazdă 

 

Să fii gazdă și să capeți

Bucuria unor oaspeți

Să surâdă în perete

Chip sever cu strânse plete

Vremuri vechi să se întoarcă

Să se suie toți în arcă

Şi cu mâinile curate

Să îmbie la bucate

Ochi albaștri ochi căprui.

Nu mai sunt ai nimănui

Numai vor decât să vadă

Veșnicia de zăpadă

Să fii gazdă și să fii

Prins în joc de-atâți copii

Copii morți cu râs curat

Care vârsta ți-au furat.

 

 

 

FRUMOASA  ESTI

 

Frumoasă ești precum o lume veche-

Mi-e dor de ea și totuși n-am o hartă.

E-o bucurie să-ți găsești pereche,

Să stai de vorbă cu o lume moartă.

Şi pe la margini sufletul e ros

De plictiseli, deșartă osteneală.

Cuvântul,astăzi,sună cam pietros,

Şi-azurul ni s-a preschimbat în smoală.

Regretul-o clopotniță uitată-

Trimite umbră înspre case vechi.

A noastră tinerețe-ncape toată

În veacul amăgitelor perechi.

 

 

autor Robert Toma 

Și între noi e-o lume de reproșuri

Unde duc scările, artist Daniela Isache

 

Și între noi e-o lume de reproșuri
Iubirile ca un stigmat rănesc
Cum fumurile ce mai ies pe coșuri
În cenușiu de nori se regăsesc

Că te crucific nu am nici-o vină
Din tine taina mereu mi-o hrănesc
Tu ești prin vreme veșnică tulpină
Și-n frunza mea , în dor te regăsesc

Orice aș spune te rănesc de moarte
Eu vreau atât, să ne iubim puțin
Să intre luna prin ferestre sparte
Cu nopțile de patimi și de chin

Să te mai țin să-mi rătăcești în brațe
Să te mângâi pe sânii tăi rotunzi
Când mâinile ca niște vrăbii hoațe
Scot la lumină, tainele ce-ascunzi.

 

 

autor  vanghele ion

mă readun din filele tăcerii

un simplu zâmbet

aruncat pe-un arc de gând.

am adormit pe tâmpla re-nfierii,

a unui sunet…

poate ecoul slab

prin patimi răsuflând.

un pas mai stau

apoi târârea-mi vie,

va continua s-atingă

drumul drept.

m-am îmbătat destul,

iluzie nătângă,

cu-al tău izvor de miere-fiere…

nu-s.

nici coama dealului,

nici vârful lui,

nici lapte

şi nici firimitura de argint,

din firul ce mă leagă-n

noapte,

de-o stea de undeva,

prea sus…

 

sunt doar un eu

ce-a cumulat egouri.

mă manifest mereu,

tot mai nătâng.

în loc să-mi tai odată

slăbiciunea toată,

s-alerg bezmetic

dar s-alerg spre vârf,

spre Sus…

 

mă răscoleşte taina

unei iubiri ciudate.

spre ea un pas mai fac

apoi mă-ndrept.

 

fruntea mi-e încruntată,

privirea-mi oarbă,

mai pune-un lemn pe foc…

flăcări culeg.

 

mă ard şi râd

în timp ce trupu-mi urlă,

precum un lup flămând…

pădurea nu-mi aleg.

aleargă trupu-mi printre spini

şi fuga

îmi e ca-notul unei pietre…

zgomot…

prea mult zgomot.

mă cufund…

 

autor Bejliu Anne Marie 

La început Dumnezeu a făcut poezia / În arșița nopții/ Trecu moartea prin mine/

 

 La început Dumnezeu a făcut poezia

La început Dumnezeu a făcut poezia
Și a văzut că ea este bună,
A împărțit lumea în poeți și nepoeți,
Ceea ce se vede și astăzi,
Indiferent de sex și naționalitate,
Gândul celui nebun nu este un păcat,
Domnul și-a deschis casa de arme,
Zice Ieremia,
S-au luptat oamenii între ei,
Până a căzut Palatul de Iarnă,

Libertatea se plimba în pielea goală
Ca o femeie uitată de Dumnezeu,
Au privit-o bărbații, așa, simplu, cu sufletul,
Don Quijote chicotea, știa că el va veni
Sau va reveni, ca Messia,
Călare pe un tun gigantic,
Din tun vor ieși marile poeme,
Dar nu va mai fi cine să le citească.
Poate mătușile desfrânate ale poeților.

 

 

În arșița nopții

Îl văd pe Blecher chinuit în corset,
cu dureri în mușchi, articulații, oase.
Are forța de a visa.
Nimic nu-i seamănă.
Pentru el zarurile au fost aruncate din naștere.
Viața este un joc obligat.
Ce sens are celebritatea pentru el?

Există progres în artă? .
Nici vorbă. Fiecare artist este un Narcis.
Dar nu trebuie să-și trădeze egolatria.
Abstinența la orice,
când nu este motivată intim,
devine o cauză a morții.
Orice tren care aduce moartea este în orar.
Când Dumnezeu este mort, orice este posibil,
hulitorii nu mai există, dușmanii vieții devin prieteni.

Păsările coboară pe pământ,
dar nu pot lua cu ele decât o pradă,
nu pot lua fericirea.
Nefericite păsări, izgonite în cerul pustiu.
Logica nopții îmi spune
că există o armonie în noi
pe care nu o cunoaștem ziua.
De ce ne este frică de noapte,
de moarte?
Ascultă cum cântă iarba
cu glasurile celor plecați dintre noi.
Până atunci sărută-ți iubita, ea există.

Trecu moartea prin mine

Trecu moartea prin mine,
Mă lasă-n pace,
Pășesc printre ruine,
Cu carapace,
Ca o țestoasă mă simt,
Doar creierul umblă,
Ca-ntr-un tablou de Klimt,
Mai fac o tumbă,
Scoate limba la mine
Cine vrea, cine poate,
Nu mă plâng, nu mă ține
Nici viața în rate.

O, zile, voi zile de teamă
și de speranță, capete
de regi decapitați,
ore, picături de sânge
regesc, nimeni nu știe
unde-i regatul dispăruților atlanți.
Mâini ce semnează
Condamnări la moarte,
Procese de conștiință
Cu ușile închise, zile,
Voi zile, jocuri de noroc
Pe o estradă netedă, rostogolite bile,
Zaruri, capetele noastre obosite.
Inocența-i o crimă?
Răspunde, regicide.

autor Boris Marian

Acolo ai fost cândva

în marmura minților mele ai fost cândva iubito

acolo în sevele trupurilor ostenite

în substanțele pure ale sângelui

acolo ai fost în cifrele aruncării de pe bloc

în sudoarea fonetică a ștreangului

în marea cea mare a venelor deschise

în seducția tâmplei din care glonțul a evadat

acolo ai fost când a trecut trenul

când locuitorul unei lovituri de cuțit am ajuns

când galeria minei și-a năpustit carbonul

în oasele mele tinere

când prietenii m-au îndopat cu medicamente și alcool

acolo ai fost când otrava cinei celei de taină

m-a târât la groapa de la marginea cetății

când n-a mai fost oxigen pentru inimă

când zăpada a năvălit și înghețul

acolo ai fost suflând abur cald peste pleoape

lângă parapetul zdrobit de mașină

lângă seringa lui lakatoș țiganul din celula pușcăriei

acolo unde plec diseară nu poți veni

acolo focul e mai înalt decât mințile

pierdute într-un oraș românesc

incendiul se va stinge nefiresc de data asta

ca o strună de chitară ce se rupe în mijlocul

celui mai divin spectacol

ca un polizor ce se sparge în mijlocul turației maxime

Sfântă Maria pentru noi roagă-te

#   #   #

suntem prea reci iubita mea.
dar aici nu e moarte
a zis ea
aici e lumea asta.
noi suntem zborul păsării de la geam, am zis.
nu, iubitul meu, aşa reci cum suntem
suntem în lume
nu în moarte
a zis ea.
şi eu o cred.

#    #    #

Doamnă, nu mai sta acolo-n sud

Ne-am crescut copiii sănătoşi

De atâţia bani nu te aud

Nu te-aud de tot atâţia proşti

Doamnă hai la mine în Ardeal

Lasă proştii, lasă banii grei

Că de vii – Biserica din Deal

O s-o dau la Cozia pe-un stei

Piatră fie-ţi Doamnă şi urât

Zile negre – soare desfrânat

Strângă-te iubirea mea de gât

Asta ştie baba mea din sat

Dar blestemul meu e mai pervers

Vei veni că numai în Ardeal

Poţi ucide ultimul meu vers

Mă poţi transporta până în Deal

În Ardeal e noapte şi e ud

Plouă Doamnă – lacrimi la mormânt

Înainte de-a pleca din sud

Ia-te şi pe tine ca veşmânt

…

Lumea spune c-am ajuns nebun

Că dau bani pe cerşetori şi beri

Cum să strig la Cer Isuse Bun

Dacă nu arunc ziua de ieri?

M-am bătut cu toţi şi am învins

Am ajuns la cimitir – în Deal

Sub copacul ars de-atâta nins

Pace-am vrut şi mi s-a dat Ardeal

Ah iubită Doamnă ce stupid

Dimineaţa asta stă în cui

Intră-n tine – soare şi acid

Şi Dăncuşul Ştefan Doru – nu-i

Lumea spune că-s cutremurat

Că plătesc păcate. Şi mai ce?

M-aş vrea iar de brazi prelegănat

Şi de stele. Care-i a me ste?

 

autor Dăncuş Doru Ştefan 

Oraşul bântuit / Pe strada tristeţii / Salvează-mă

Oraşul bântuit

Oraşul bântuit renaşte

Sub soarele dimineţii

În detalii neglijabile

Static, mort colorat în gri

Îţi zgârie retina prin indiferenţă

Zgomotul cioburilor de sticlă

Aduc normalitatea şi bulversează

Liniştea mută.

Locul işi caută fantomele

Întruchipate în oameni

Feţe fără zâmbete

îndreptându-se spre locuri nebănuite

În şir indian cu o cadenţă asurzitoare.

Un copilă se opreşte locului

Caută o mamă, o fiinţă umană

Bulversează coloana infinită a tăcerii

fantome trec  în nepăsare

În oraşul tristeţii.

Epuizată cade la pământ

Ignorată , indurerată

Nu mai sunt oameni în jur

doar feţe fără speranţă.

 

Pe strada tristeţii

 

Pe strada tristeţii numărul 5

caut liniştea sufletului

lacrimi nu mai curg

nu mă mai plimb supărat

ţi-am promis fidelitate

ţi-am dat dragoste.

dar tu ce mi-ai dat -în schimb?

ştii am avut un vis azi noapte

m-ai ţinut de mână

mi-ai spus ca mă iubeşti.

îţi aduci aminte ? nu cred,

m-am trezit singur in noapte

nu e luna nu sunt nori nici stele

e negru şi trist

dar de ce ?

dragostea doare când trece

pe lânga tine şi nepăsătoare iţi face cu mâna

si tu ramai locului.

parcă e fără sens

pe strada tristeţii la numarul 5

aştept să ajung pe strada speranţei la numărul 1

acolo unde eşti tu cea din vis.

 

Salvează-mă

Arată-mi calea spre tine

Arată-mi calea spre iubire

Salvează-mi visele şi inima

E o poveste de dragoste

Nu vreau să se sfârşească

Fără tine nu are niciun sens.

Salvează-mi visele şi inima

De toamna neagră a singurătaţii.

Mi-e dor de tine iubirea mea

Nu mă lăsa pe insula singurătaţii

Ca o epavă să plutesc în zadar

căutându-te pe tine

Pe marea amintirilor

 

 

 

autor Cristian Svecz 

migraţii

fereastră deschisă
şi-un chiot de fete cu busuioc înflorit în păr
deasupra
salmonidele scormonesc
adâncul râurilor:
izboarele vor să găsească
să-şi depună icrele în întunericul unei idei
un şarpe a lăsat pe marginea drumului o
piatră preţioasă
de-acum sunt sfinţite viile
un corifeu cu o cană de must
ne aşteaptă la poartă

2

Badea Cârţan e tot mai bătrân
drumul până la Roma
nu-l mai poate bate
în cimitir
s-a oprit să citească o carte
suflă uşor peste
îngălbenite frunze
lipite de tomnatice cuvinte3sunt risipite într-un pătul de albăstrele
poeme calde de iubire

un laios
oracolul ascultă
în timp
ce soarele scapără
atins de colăceii alburii
în formă de cruce

4

şi-n anul acesta
din mila Domnului
trăim sănătoşi să vedem struguri pe masă

Brumar cel mic
vesel
cu-n buchet de creasta cocoşului
bate la poartă

ochi mari de copii
poftesc la delicioasele prăjituri cu mere şi gutui

frunze aurite pe margini
perdele brodate cu crizanteme la geamuri

fraţii Capşa
se grăbesc să-l servească pe generalul Joffre
cu un mic joben de ciocolată

5

sub streşini numai
dorul mai cuibăreşte
un drum lung prin deşert au de parcurs rândunelele
la vecernie
ne cheamă ciocănitoarele
pe o cărăruie care duce-n vârf de munte
luna
se plimbă
are în sân:
coacăze şi afine

 

artist Ebrahim Fleep

autor Anisoara Iordache

aici, jos

hai până jos
aici unde eu stau întins
aici unde urechile mi se ating de piatră
şi aud tăcerea tuturor paşilor

stau confortabil
sunt jumătate pământ jumătate cer
acopăr cu spatele flori ce nu vor mai zări primăvara
din mâini presar trigonometrii subtile
iar de jur împrejurul meu
filosofiile trăiesc şi mor
neînsemnat

aşa că hai până jos
nu-ţi mai aduce aminte nimic din mine
uită-mă prin nuferi albi
doar aşază-te
şi-ascultă cum sună iarna şi vara laolaltă
într-o secundă fără ecou

trăieşte-mi o altă viaţă

aici, jos,
eu dorm somnul umbrelor
şi tresar doar când ploaia îmi explodează pe sprâncene

trăieşte-mi o altă viaţă

 autor Gabriel Bota 

http://cititordeproza.ning.com/profile/GabrielBota

Istoria ieroglifică ( Restituiri)

Istoria ieroglifică ( fragment)

 

 

 

 

Iară Inorogul încă în opreala crocodilului fiind şi precum în blăstămate vicleşugurile Hameleonului să fie cădzut, vestea prin urechile tuturor să împrăştie, toţi munţii şi codrii de fapta ce să făcusă să răzsună şi toate văile şi holmurile de huietul glasului să cutremură, atâta cât glasurile răzsunării precum ca o muzică să fie tocmite să părea, carile o harmonie tânguioasă la toata urechea aducea, nici cineva alta ceva audziia, fără numai:

 

,,Plecatu-s-au cornul Inorogului,

împiedecatu-s-au paşii celui iute,

 închisu-s-au cărările cele neîmblate,

 aflatu-s-au locurile cele necălcate,

 în siltele întinse au cădzut,

puterii vrajmaşului s-au vândut.

 Surcelele i-au uscat,

focul i-au aţâţat,

temeliile de la pământ în nuări i-au aruncat,

 nepriietin de cap,

Corbul, gonaşi neosteniţi, dulăii, iscoada neadormita,

Hameleonul, şi toţi în toată viaţa îl pândesc.

 De traiul, de viaţa şi de fiinţa lui ce nedejde au mai rămas?

 Nici una.

 Toate puterile i s-au curmat, toţi priietinii l-au lăsat,

în lanţuje nedezlegate l-au legat,

toata greutatea nepriietinului în opreala Inorogului au statut.

Iară de acmu, în ce râu să zboare,

n-a scapa, o mie de capete de ar avea,

 iarbă n-a mai manca.

Unul, Lupul, ce şi acela depărtat,

 n-are cum îi folosi, nu-l poate agiutori.

De nu alta, încaile să-l tânguiască,

încailea să-l jeluiască,

 încai să-l olecăiască.

Filul, măcar că într-această parte s-ar afla,

 însă greuimea a sări nu-l lasă,

grosime în sine îl apasă,

 în strâmtori primejdioase,

în valuri aşe holmuroase

 să să arunce nu-ndrăzneşte şi micşorimea sufletului dinluntru-l opreste.

 De cu sara, Filul stire au luat,

de preţul tăiat s-au înştiinţat,

ce ar fi putut să- şi va i s-ar fi cădzut,

ce in locul mângâierii, răspunsul curmării să da:

,,1.000 de ani la opreală de-ar fi,

un dram de panzehr n-aş putea găsi”.

 Ce mângâiare i-au ramas?

Nici una.

Ce sprijeneală i-au ramas?

 Nici una.

Ce priietin i să arată?

Nici unul.

 Munti, crăpati,

copaci, vă despicaţi,

pietri, vă fărămaţi!

Asupra lucrului ce s-au făcut planga piatra cu izvoară,

 munţii puhoaie pogoară,

lăcaşele Inorogului,

paşunele,

grădinele,

cernească-să,

pălească-să,

 veştedzască-să,

nu înflorească,

nu înverdzască,

nici să odraslească,

şi pre domnul lor cu jele,

pre stăpânul lor negrele,

suspinând,

 tânguind,

 nencetat să pomenească.

Ochiuri de cucoară,

voi, limpedzi izvoară,

a izvorî vă părăsiţi,

 şi-n amar vă primeniţi.

Gliganul sălbatec viieriu,

 şi-n livedzile lui ursul uşeriu sa sa faca,

în grădini tărveleşte,

în pomat băteleşte să sa prefacă.

Clatească-să ceriul,

tremure pământul,

aerul trăsnet,

nuării plesnet,

potop de holbură,

întunerec de negură vântul să aducă.

Soarele zimţii să-şi rătedze,

luna, siindu-se, să să ruşinedze,

stelele nu scântaiedze,

nici Galactea să luminedze.

 Tot dobitocul ceresc glasul să-şi sloboadză,

faptă nevădzută, plecându-să, vadză.

Cloşca puii răzsipască.

Lobada Lira să-si zdrobască,

Leul răcnească,

Taurul mugească,

Aretele fruntea să-şi slăbască,

Racul în coajă neagră să să primeneasca,

 Capricornul coarnele să-şi plece,

Peştii fără apă să să înece,

Gemenii să să desfrăţască,

 Ficioara frâmseţe să-şi grozăvască,

cosiţa galbănă în negru văpsască,

Scorpiia ascuşit acul să-şi tâmpască,

Streletul arcul frângând, ţinta nu lovască,

Cumpăna dreptatea nu mai arete,

Apariul topască-sa-n sete.

Mars vârtutea în slăbiciune să-şi primenească,

 Mercurie între planete nu mai crăinicească.

Zefs monarhiia în veci să-şi robască,

Vinerea floarea frumseţii să-şi veştedzască,

Cronos scaunul de sus în gios să-şi coboară.

 Finicul în foc de aromate moară,

Oltariul jirtfe nu priimască,

Paharul băutură să nu mai mestească.

Chitul crepe în apa Aridanului,

 Iepurile cadză-n gura Sirianului,

Musculiţa cu jele să văzăiască,

amandoi Urşii greu să mormăiască.

Pletele Verenicăi să să pleşuvască,

Coronă frumoasă nu le-mpodobască.

Pigasos de Andromeda să să depărtedze,

Perseos de Casiopa să să-nstrăinedze.

Zmăul capul cu coada să-şi împleticească.

Chivotul lui Noe în liman să primejduiască,

Porumbul, frundza măslinu lui cercând, rătăcească,

îndrăpt a să întoarce nu mai nemerească.

Acestea, dară, toate, jelind tânguiască,

 vâlfa Inorogului cu arsuri dorească.

Singur numai Corbul vesel să crăngăiască,

tuturor în lume spre chedzi raimenească.

Singur Câinele mare cu cel mic, lătrând, brehăiască

şi de faptul scârnav să să veselească.

Mute-se Arcticul,

strămute-se Andarticul,

 osiia sferească în doaa să frângă,

toata iuşorimea în chentru să-mpingă,

stihiile toate tocmirea să-şi piardză,

oranduiala bună în veci nu mai vadză,

 toate îndrăpt şi-n stânga să să-nvârtejască,

de jele să să uluiască,

 de ciudă să să amurţască,

şi dreptatea Inorogului în veci povestească.”

Sunete jelnice, eleghii căielnice ăi traghiceşti ca acestea prin poticile a tuturor munţilor şi prin vârtopile a tuturor holmurilor sunând, răzsunând şi rătăcindu-să, Hameleonul, ca cum ceva ştire n-ar fi avut, ca cum de strein lucrul s-ar fi uluit, ca cum de primejdiia fără veste mintea s-ar fi pierdut, încoace şi încolea cutreierând, de unul şi de altul întrebând, îmbla şi cătră toţi chip de zălud şi faţă de lovit arăta.

,,Ce poate fi aceasta? dzice, ce poate fi jelnic sunetul acesta?

 Ce poate fi lăcrămoase huietele acestea?

Ce pot fi cernite cântecele ce audzu?

 Ce pot fi ponegrite stihurile şi într-însa necredzute cuvintele carile la urechi îmi vin?

Oare ce audzu adevărat audz, au demonul, ispitindu-mă, simţirile îmi batgiocureşte?”

Apoi, dupa câtăva vreme, ca cum de neştiut lucrul ar fi înţeles, ca cum de patima Inorogului alţii i-ar fi spus, ca cum, audzind, cu amărăciune s-ar fi împlut şi de voia rea s-ar fi otrăvit, cum să dzice cuvântul, cu o falcă în ceriu şi cu alta în pământ, la Şoim alerga, cătră carile, ochii întorcând, faţa, în divuri, în chipuri mutând, voroava amestecând, limba bolborăsindu-i, balele mărgăndu-i şi gura aspumându-i, scârşnetul glasului articulul şi înţelegerea cuvântului îi astupa. Între cele multe brehaite, ceste puţine căptuşite cuvinte de-abiia să înţelegea:

,,O, faptă nefăcută şi poveste neaudzită,

o, lucru nelucrat şi vicleşug spurcat,

 o, cinste ocărâtă şi ocară necinstită,

 o, Şoaime, de cumplit rău făcătoriu şi de sânge vărsătoriu,

ce poate fi carea ai ispitit?

 Ce poate fi spurcat lucrul carile ai isprăvit

şi în toata lumea de astădzi

înainte pre tine de viclenitoriu,

iară pre mine de priietin vândzătoriu ai vădit?

Unde-ţi sînt giurământurile?

Ce ţ-ai făcut legămanturile?

 O, Zefs, o, Zefs, imăciunea carea astadzi pre obrazele noastre au cădzut

cine în veci a o spăla v-a mai putea?

 Ce ploaia nuarului,

ce roa saninului,

ce marea ocheanului spre curăţirea acestora va agiunge?

Dară nu gândiiam eu,

dară nu dziceam eu,

dară nu-mi prepuneam eu,

dară nu ma temeam eu de una ca aceasta?

 Dară de vreme ce, o, vrăjmaşule,

 supt numele cereştilor, vicleşuguri ca acestea a pune ai îndrăznit,

alt organ, afară din mine,

o, ticălosul, n-ai putut afla? (Ce răii răutaţilor lor lumea părtaş şi cu toţii tovarăşi a fi să nevoiesc).

 O, Hameleon ticăloase, ce floare în chip îţi vii schimba,

 ca cineva să nu te cunoască,

cand te-ar întreba, ca de cleveta limbilor să scapi,

ca din gurile sicofandilor să te mântuieşti ?

De acmu înainte umbrile iadului să te învălească,

întunerecul veacului să te căptuşască,

ca radzele soarelui să nu te mai lovască,

ca lumina dzilei să nu te mai ivască,

ca cunoştinţa cunoscuţilor să nu te mai vădească.

Unde ţi-i ascunde, sărace,

unde ţi-i supune, blastamate,

unde ţi-i mistui, pedepsite,

unde ţi-i ivi, urgisite?

 Iată, munţii strigă, văile răzsună,

iată, dealurile grăiesc, câmpii mărturisesc,

iată, pietrile vorovăsc, lemnele povestesc,

iată, iarba cu gălbenirea şi florile cu veştedzirea aratând, vadesc,

cu mut glas ritorisesc,

cu surde sunete tuturor vestesc, asupra lucrului ce s-au lucrat

 toată fiinţa să uluieşte şi toată zidirea a să ciudi nu sfârşeşte.

Ace tea dară toate supt numele tau să pun şi supt titulul tău să scriu,

măcar că de bunavoie părtas vicleşugului nu te-ar fi aflat,

 macar că prin neştiinţa organ răutatii te-ar fi arătat,

măcar că de lucrul ce s-au lucrat inima ca nuca ţi s-au despicat,

măcar că în viaţă ceaţa jelii acestiia de pre suflet nu ţi să va mai ridica.

O, dară lucru spurcat la începătură şi încă mai spurcat la săvărşitură.

 Ce cereştii (a cărora nume cu al mieu împreună s-au batgiocurit)

 vicleşugul nu vor tăcea,

 izbânda nu vor trece, şi dreptatea a răsplăti nici s-a lenevi, nici va peşti.”

Şoimul, după ce prin multă vreme nu cu puţină dosadă, bolbăieturi şi buiguituri ca aceasta de la Hameleon ascultând, mai mult a-l mai rabda nu putu, ce în chip ca acestă voroavă îi intoarsă, dzicând:

,,O, Hameleon, Hameleon, jiganie spurcată,

Hameleon, o, puterile cereşti câte văpsele ai pe piiele,

atâtea pedepse să-ţi dea supt piiele!

O, pricaz de năcaz şi pacoste pricaznică,

Hameleoane, balaur mic şi zmău în venin,

Hameleoane, domnul diavolului şi dascălul cacodemonului,

 Hameleoane, fundul răutăţilor şi vârvul vicleşugurilor,

Hameleoane, mreajea dracului şi painjina tartarului,

Hameleoane, o, răutatea răutatilor şi vicleşugul vicleşugurilor,

 Hameleoane! O, duh spurcat de tulburare şi vivor necurat de amestecare, Hameleoane! Cine pustiul răutate peste răutate

şi păcat peste pacat a gramadi te-au învăţat?

Cine răul vicleşugurilor şi amăgelelor sfârşit a nu face te-au îndemnat?

Au te gândeşti, osânditule, că cu cuvinte sicuite si cu voroave căptuşite, greţoase şi scârnavele-ţi fapte vii astupă?

Au cu acesta chip socoteşti că supt căpătăiul altuia puiul balaurului vii as cunde,

 pre carile în viclenie l-ai zămislit şi în răutate tu l-ai născut?

Au nu m-am înştiinţat eu

că umbrele diavoliilor tale din deal peste vale s-au lungit

şi din zare până peste zare s-au întins

şi încă acmu chip de jele şi faţă de nemângâiere îmi arăţi?

 Şi pentru spurcat lucrul carile ai început

şi a-l sfârşi n-ai putut

te faci că te întristedzi?

 A-l sfârşi n-ai putut, dzic,

 de vreme ce răutăţile tale nici sfarsit, nici început pot avea (iară veri in lucruri grele, veri în lucruri iuşoare, cumpăna dreptăţii tot va birui),

carea şi pre Inorog dintr-această nevoie,

fără nici o zăbava îl va scoate şi-l va mântui.

Au nu tu, vicleanule, latul dracului şi undiţa demonului făcăndu-te, din malul răutăţilor pândind de atâta vreme a-l vâna te nevoieşti?

Au nu tu, spurcatule, pentru muced trupul tău, pre preţul nepreţuit crocodilului în dar ai vândut?

Au nu ştii (că răutatea stătătoare şi minciuna picioare n-are),

ce amândoaă curând şi lesne să pohărnesc?

 Au nu ştii (că haina vicleşugului curând să vecheşte şi în toate părţile destrămându -să,

 ruşinea i să dezgoleşte?)

Ce ocară ieste aceasta? (Ocara obrazul şi maiul capul să-ţi bată),

ce diavol, iaraşi dzic, spre aceasta te-au aţâţat?

Şi ce drac spre aceasta te-au îndemnat?”

 (Ce adevărat ca vicleanului inima sa destul drac şi sufletul său de prisosit diavol ieste.)

Hameleonul, în tot chipul oblicit şi din toate părţile vădit simţindu-să, încotro să şuvăiască nu mai putu şi ce altă să meşterşuguiască nu mai avu. Ce obrazniciia calcan şi neştidirea meteriz obrazului făcând, cu mare neruşinare în cuvinte ca acestea rumpsă:

,,(Diavolul săraciii şi cacodemonul robiii aceasta a găndi, a grăi şi a începe m-au învaşat şi spre tot răul a ispiti m-au îndemnat),

numai, pre cât socotesc, împotriva monarhiilor cevaşi macară n-am facut,

ce mai vârtos spre plăcerea şi folosul lor,

cât am putut, am silit (ca cea chiară a vicleanului hirişie ieste ca vicleşugul vrednicie şi rautatea bunatate să ţie),

de care lucru, n-ar fi fost până într-atâta cuiva rău să pară,

ales celuia carile dreapta slugă Corbului şi bun priietin amânduror monarhiilor ieste.

În ce, dară, pânâ într-atâta am greşit cât supt atâtea ocări şi defăimări mă supui?

 Pentru binele de obşte am silit,

pentru prăpădeniia nepriietinului amânduror monarhiilor,

cât am putut, m-am nevoit.

Că, precum să dzice cuvântul adevărului,

mai bine ieste să piară unul pentru tot nărodul.

 Au socoteşti, Şoaime, că fiara aceia în veci vreodănăoară inima spre adevăratul prieteşug îşi va întoarce?

Ba! De la mine adeverit să fii!

 Că cine în lume îi va sluji precât eu i-am slujit?

Şi cine supt soare îi va prii precât eu i-am priit?

 Nime, mă crede.

Carile, pentru atâtea slujbe de la mine arătate, nu numai căci zamislirea Biruinţei mi-au tăgăduit (carea, de ar fi vrut, şi putea şi vreme avea)

şi în loc ce ar fi fost cu mulţămita de plătit, nu numai căci slujba nu mi-au cunoscut, ce înca şi crocodilului în veci rob nerăscumpărat să fiu m-au vândut.

 Eu dară, o, Şoaime, acmu aievea şi fără nici o siiala mintea inimii mele mărturisesc

şi ce ieste adevărul, aceia grăiesc (că vicleşugul pentru nepriietin, iară slujba pentru priietin şi ştiu, şi cât nu ştiu a mă învăţa nevoiesc).

Nici alt stăpân fără preepitropii monarhiilor cunosc,

ce tot carile acestora un tuleiu a le frânge pândeşte,

eu aceluia cu zdrobirea capului nu mă îndestulesc (că pentru parul priietinului, capul nepriietinului a smulge vredniciia priietinului ieste).

 De care lucru, pre unul ca acela, oriunde, oricând şi oricum,

 din gazda vieţii în vecinica casa morţii a-l muta a mă nevoi nu voi părăsi. Iară amintirea, visul mieu, după tâlcuire de nu să va plini,

 ce precum tu dzici de va ieşi,

adeca în curândă vreme, precum şi din fălcile crocodilului v-a scăpa, cuvintele mele pomeneşte:

 că viaţa lui a multora moarte sârguieşte

 şi lineştea lui cu vreme (şi în scurtă vreme) monarhiilor de neaşedzat tulburare v-a aduce.”

Într-acesta chip Hameleon, dupa feţe, şi gândul, şi cuvântul, şi lucrul, nepărăsit mutându-şi, ca acestea cu nedogorit obraz cătră Şoim borăia, a cărora greaţă el a suferi nemaiputând:

,,Piei de aicea, dzisă,

o, jiganie spurcată şi făţarnică,

că eu mai mult a-ţi răspunde nici îmi trebuie,

nici mi să cade, de vreme ce singură răutatea ta destul îţi răspunde

şi fapta carea ai lucrat de saţiu în toată lumea o povesteşte!

 Că într-adevar cel ce dinceput ai fost,

tot acela eşti şi tot acela vei fi,

pănă când, ca căpuşile de sânge împlându-te,

ca cârceii beşicându-te, plesnind, vei crăpa. ” p.82-93

 

Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, Editura Minerva, Bucureşti, 1978

Memoria seminţelor / Nano- report / Colind laic din Transilvania

Memoria seminţelor

 

În cetatea bătrână a nopţii

Fiinţa niciodată nu doarme.

Memoria freatică

impregnează

Zidirile …

Trădate sunt artele şi aproape

toate

iubirile.

Cei adevăraţi nu vom şti

Care am fost: cei de alţii ştiuţi,

ori cei de noi înşine?

Cei din oglinzi, ori cei din

Cuvintele, sfintele,

tot mai puţine?

 

Numai a seminţelor memorie

Cum  în poezie cea a cuvintelor

În  a zimutul de magneziu al

rândunicii şi-al

fratelui  meu vânt Acvilon?

Smulsă-i din doliul pe curcubeu

Al mormintelor catapeteasma

De tahioni…

Unde nu ne-am iubit  părţi tăiate egal

 

Plânge în dulce psalm de chimval

Mierla  nebună

Golul  de cearcăn sub lună

Nu mă ierta că îţi mor înainte:

să nu fiu cruţat mie însumi mă rog

Şi pădurii în care numele tău i l-am dat

Unui singur izvor.

Ah, recele jar

Spuză barbară de har

Cântând melodios am uitat că mi-ai dat

Primul sărut ca un ţipăt de înger căzut

Şi din el am scumpit darul zeilor

Gelos am scumpit prada zeilor

Să nu te răscumpere

crepuscular.

 

 

Nano- report

 

Duminici ale nefericirii  colective evocatoare, de morţi, de încă vii.Duhul colectiv al canoanelor, noaptea pune doliul ei scânteietorPeste locuri de rugăciuni, cazemate, cluburi ale Domnului cu o mie de nume.Milenii care aşteaptă învierea. Inversa curgere a timpului, din Dogmatrine.

Splendorile hedonice şi virtualizarea psiho- motorie, a                   Pluralului.Reintri în templul tău sub cheie, cu pereţi de cărţi pe cant, mumii, memorie rece.

În poezie, acest timp nevisat, ori deja trăit, pentru ca să ajungi unde? De ce ?Coperţi, lespezi foşnitoare, suspin al pădurilor care au fost, pe care le-ai străbătut, ori doar le-ai ascultat, cu ale lor triluri şi ţipete cumva subacvatice…

Starea paradoxală a unei tristeţi indicibile, ce se converteşte magic, prin cuvinte mute( doar gândite, nerostite cuiva) – în bizarul extaz de a fi, de a fi pur-şi-simplu.

Din balcon, poruncitor, perechea de guguştiucii îmi cere grăunţele de orez. Ultimele trei petunii îşi primesc şi ele tainul de apă dulce. Mă sună din Londra fiul mezin Remus.. Viaţa care ne moare…. Suntem interconectaţi. Inima îmi bate ca o limbă de clopot.  Captivă.Un impuls spontan de a îl reciti pe Leopardi …

Mă uit în lume. Mă uit.

 

 

Colind laic din Transilvania

 

Inţaramea cu vânturi de mătase

Zăpezile pun doliu alb pe case

Zăpezi desculţe mai din jos de rai

Îţi aminteşti pe-atunci cum mă iubeai?

 

Zăpezile pe munţi, îngândurate,

Aştern colindul dragostei curate

Şi-n legănarea lor îţi văd icoana

Râzând, prin hemeneia din Nirvana

 

Îţi aminteşti ce uită neprihana ?

 

Sub vulturii perechi pe sanctuare

Răbdarea înfloririi viitoare

Îţi cere peste moarte-mbrăţişare

Să iarăşi fim, tu Lună, eu doar Soare…

 

Dai Leroi- Ler din Mume şi Fecioare

Hai Lerui- Ler, din Mume şi fecioare…

Râzând, prin hemeneia din Nirvana

 

Îţi aminteşti ce uită neprihana ?

 

 autor  Eugen Evu

 

       din volumul     ”POEME SUBLUNARE”

paradise hotel

după 12 ani petrecuţi
săpând gropi de cerneală în două şcoli construite aproape identic
simt că n-aş mai putea face nimic
o vreme.

şi totuşi sunt bacovian nu prin vocaţie
ci prin lene.
delirez fără delir ca într-un deşert fără nisip
după uscare îndelungată
departe de femeia de neon
şi oare ce mă împiedică
să las chiar acum din mână punga de chipsuri
şi să urc cele 272.148 de trepte ale hotelului paradise
unde pe terasa ultimului etaj
mă aşteaptă fetele-palmier
iar pasărea-colibri îmi face dinţii albi
cum nu i-am avut niciodată
deşi am folosit toate pastele
de dinţi
la care fac referire pământenii în reclame şi-n scriptură.

 

autor Yigru Zeltil

http://cititordeproza.ning.com/profile/YigruZeltil

 

Dedicaţie pe manuscrisul inimii

Cântă! mi-a zis mama
în timp ce-mi ţesea copilăria
într-un lan cu izvoare.
Împleteşte frunze
până ce umbra nucului
va îmbrăca fereastra în verde,
eu culeg un ciorchine oarecare
din pânza de păianjen!

Nu ştiam că aduna deniile
pe acoperişul casei
pentru a le număra în zodia singurătăţii
ce va fi devenit muzeu
în haina de-acum;
se răsucea iederă
botezată la flacăra credinţei
înfăşurată într-un murmur continuu
şi nu isprăvea să prindă jarul
dintr-un stup de gânduri
şi griji.

Apoi m-a învăţat descântecul
pe trepte de culori,
să pot opri fulgerul din cerul deznădejdii,
să mă cert cu vulturii
care-mi tulbură apa din ochi
în zi de sărbătoare
şi să-mi aflu adevăratul peron
într-un pisc alb.

Învăţasem să scriu,
poate mai mult decât scria vântul
adresele codrilor
dar mai puţin decât un pustnic
pe versanţii cugetului,
aşadar, am inventat un manuscris
al inimii
şi i l-am dedicat,
cu iubire.

Nu s-a vestejit niciodată.
S-a crucificat în umbra nucului
ce ignora liniştea,
în vasul cu flori de piatră
şi-n casa cu glas pierdut
printre scântei căzătoare.

 

autor Gina Zaharia

http://cititordeproza.ning.com/profile/GinaZaharia

Hamacul / Cafenea / Stingere

 

Hamacul

din hamac
cerul se vede ciuruit
de frunzele celor doi plopi
sub care sfântul Petru a leşinat
de căldură
în pelerinaj la Mecca
îl văd pe bunul samaritean
cum trece nepăsător
cu cheia de gât
călcând apăsat cerul
sătul să care în spate răniţii
Domnului
trist îmi adun hamacul
mi-l fac plasă pentru gânduri
peşti carnivori
e prea seară pentru a pescui altceva
luna apare ca o gaură în cer
dincolo paradisul luceşte
sângeriu
liliecii decupează cerul din aripi
mii de bucăţi
cad peste oameni
doar sfântul Petru sforăie
în hamac

 

Cafenea

mă aşez pe tăcerea celor din jur
un scaun înalt
mă ridică dincolo de tavan
în podul de unde răzbate
un cântec vechi
printre cufere pline de praf
pick-up-ul din lemn
îşi infige nemilos acul
în trecut
maşină a timpului
pentru vocea lui Janis Joplin

la parter
oameni goi de sine
duc la gură ceşti de cuvinte nerostite
aud inimi bătând în perete
zidite
cărămizi lipite perfect
conturează un paravan
între sentimente

privesc ceasul
e târziu
mă afund în ceaşca de cafea
făcându-mi pat pe zaţul rece
în care o ţigancă bătrână
îmi va ghici cândva viitorul

 

Stingere

 

scânteiez ca o piatră lovită de roţile unei caleşti

pe-un drum lung de ţară

înserarea mă leagă cu ultimele fâşii de lumină

pe după copacii ieşiţi din asfalt

mumie a crepusculului

prizonier între viaţă şi moarte

 

mă vaiet aidoma unei cucuvele vidate de somn

oboseala îmi topeşte oasele în forme bizare

cocoşatul de la Notre Dame

mi se plimbă  sub piele

trage clopotele

răsturnând întunericul

pătează croiala albă a zilei

 

adorm târziul pe umerii mei

în timp ce umbre viclene

se întind peste  ziduri de cărămidă

încercând să prindă în palma lor de ceară

saxofonistul de pe acoperiş

aşezat pe scaun închină lunii

sunete grave

împletite după coada pisicilor negre

din cartier

 

autor Marcel Vişa

http://cititordeproza.ning.com/profile/VisaMarcel