Arhiva revistei literare Faleze de piatră

elegie de iarnă / chiar dacă…

Posted in Poezie by Hopernicus on 09/03/2012

elegie de iarnă

 

sunt în lumea aceasta cu multe lumini artificiale

ce îmbulzeală, fiecare se calcă-n picioare pentru o nouă tigaie.

dar,  pe o bancă zgrunțuroasă în parcul părăsit, doi bețivani se țin de braț

și își spun unul altuia: Crăciun fericit!

o bătrânică cu sacoșele de rafie caută prin tomberoane

un dumicat de mâncare. îi văd fața încrețită de sărăcie, de gânduri apăsătoare

și cu ea trecea și dâra de lumină albă.

este ciudat cum iarna este privită ca o nestemată floare

numai bună de pus într-un vas de porțelan pe masa veche din lemnul de stejar .

 

***

bătrânul orologiu  tace îndelung cu mine la o ceașcă de cafea

și nu-mi desprind privirea de la tabloul de iarnă.

într-un colţ de cameră, de gâtul unui lampadar paradisul de ceară

pare un fâlfâit în sălbatica răcoare. astfel, părăsesc surghiunul cu gândul împăcat:

afară toate bălțile sunt albe.

 

***

zare argintie pe strada pustie. album străvechi cu dragi icoane.

nemărginirea-n privirea unui copil orfan ce ţine la piept

un colind născut – ca orice taină – din micul bulgăre de zăpadă.

 

chiar dacă…

 

„chiar dacă ziua mea de ieri a murit din fașă

și numai liniștea îi vizitează mormântul”

voi ține Doamne la pieptu-mi rare flori plămădite din

carnea îngerească

căci anii împrăștiați de vânt se cuibăresc

tot mai adânc și mai adânc în malurile reci ale

clipei trecătoare

 

***

te rog prietene nu pleca

ia-mă doar de mână

să fiu un ram-înflorit

când răsună clopotul cel mare

 

***

ce mare e pământul!

și ce mic e raiul prin pâlcuri verzi de trifoi…

 

autor: Maria Oprea

http://cititordeproza.ning.com/profile/MariaOprea

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la elegie de iarnă / chiar dacă…

%d blogeri au apreciat asta: