Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Adânc de frunze / Vânt înţărcat / Satul de sub zăpezi

Posted in Poezie by Hopernicus on 16/12/2011

Adânc de frunze

 

Stejarul bătrân își înalță coroana

Pe dealul tocit, în a vântului cale.

În crengile dese-i doinește a jale

Și-i numără frunza, smulgându-i-o, toamna.

 

Ne plouă amarnic, ne plouă de zile.

Pâraiele slabe se umflă-ntre maluri.

A toamnă-leoaică miroase pe dealuri

Și-a mers de cerboaică în trup de copile.

 

Adâncul de frunze ascunde sibile.

 

Vânt înţărcat

 

Pe plaja gri, sălbatică, pustie

De trenuri deraiate invadată

Se prind meduze roșii dintr-odată

În hore de opincă și de ie.

 

Doi cai desculți desfrâului dau chiot.

S-au înțărcat de mult de herghelie.

Cu gândul la opincă și la ie

Se-adapă cu aghiazmă dintr-un chivot.

 

Un vânt pribeag ne zvântă și ne-mbie.

 

Satul de sub zăpezi

 

Am mai păstrat din vechiul sat

Un colț de amintire care

Îmi stă ascuns prin buzunare

Într-o poveste-nfășurat.

 

E o poveste cu bunici,

Iar eu copil mirat de ‘naltul

Zăpezilor ce-acopăr satul

Făcând din case puncte mici.

 

Bunicul e cum l-am lăsat,

Cu mersul lui molcom în vorbă,

Mai învârtind un lemn în sobă,

Mai mestecând câte-un oftat.

 

Bunica stă mai mult la foc;

Din jar de stele povestește

Cum soarta lui o isprăvește

Codin, țigan fără noroc.

 

Trecut-au anii cu zăpezi…

Eu nu mai sunt copil. Sunt mare,

Mai scotocind prin buzunare,

Mai mirosind a mere verzi.

 

Autor: Viorel Ploesteanu

 

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Adânc de frunze / Vânt înţărcat / Satul de sub zăpezi

%d blogeri au apreciat asta: