sms / ziua de-o tonă
sms
to: e
şi totuşi despre moarte e mai uşor să scrii o privesc cum stă în colţul camerei şi se încălzeşte de burta câinelui meu
am început s-o iubesc de când mă leagănă mâinile reci de beton ale oraşului
to: a
mi-ai promis nişte lecţii prin ele trebuia să învăţ cum să-mi confecţionez un cer doar al meu
hârtie am destulă
dacă îţi faci griji pentru poezia mea află că ea continuă să zgârie pe pereţii mei siluete de copii plângând
to: l
să nu vii aici aerul miroase a hoit nu am televizor
iar întrebările cad din mine ca vazele pustii şi se sparg
când calc în cioburile lor cu tălpile goale îmi dau seama că plămânii îmi sunt invadaţi de mirosul unui copil mort
ţinut în braţele mele bolnave
iar liniştea anunţă încă un avort
to: v
iartă-mă iubito
trupul meu e un copac necurăţat
amputează-mi mâinile aprinde focul şi vom trăi fericiţi
dar până atunci camera asta va rămâne un congelator şi noi două bucăţi de carne tăiate de un măcelar neprofesionist
to: p
mamă fiul tău a murit răpus de un pix
to: an
femeie cu un copil de mână ţi-ai potolit setea de moarte când ai băut apă din mine
şi eu mi-am potolit viaţa sorbind moartea din tine
to: g
fratele meu aşază-te lângă mine
pragul e rece şi umed
ajută-mă să şterg praful de pe cărările mele
urmele tale oferă orgasm altor drumuri
frate pune-mi mâna pe umăr îngroapă-mă şi poţi pleca
to: s
tatăl meu ce eşti în tren să uiţi umbra copilului tău aşa cum el o uită pe-a ta
to: t
câinele meu ce cauţi călcâiul lui ahile încălzeşte-mi sfârşitul
muşcă din ochii mei
latră spre cer iar eu spre pământ
to: e
când mănânc o portocală simt cum se aprinde soarele în mine şi-l scuip
ziua de-o tonă
va veni şi ziua când păsări fiind
cu puşca la ochi
ăia de jos ne vor doborî
vom cădea înghiţiţi de pământul desfăcut
ca o plantă carnivoră
din mine va evada un câine
cu numele meu în burtă
o fâşie de asfalt îmi va curge din gură
căutând-o pe mama
sau pe tata
cine ştie
un poet se va întoarce la liniştea lui stearpă
iubito
iarba va curge din tine şi va astupa cărările
va dansa halucinant cuprinsă de vânt
până oamenii îşi vor uita adresele
şi dumnezeu va cădea în ispită
ziua aia o găsesc în fiecare zi
pe la colţuri ca un vagabond
şi o aduc acasă
ziua aia mă transformă în semn de întrebare
v
e singurul semn de punctuaţie
care mă face să plâng
dacă îl pun după un cuvânt ca tine
autor: Mihai Carabet
Comentarii închise la sms / ziua de-o tonă