Arhiva revistei literare Faleze de piatră

sms / ziua de-o tonă

Posted in Poezie by Hopernicus on 09/03/2012

sms

 

to: e

şi totuşi despre moarte e mai uşor să scrii o privesc cum stă în colţul camerei şi se încălzeşte de burta câinelui meu

am început s-o iubesc de când mă leagănă mâinile reci de beton ale oraşului

 

to: a

mi-ai promis nişte lecţii prin ele trebuia să învăţ cum să-mi confecţionez un cer doar al meu

hârtie am destulă

dacă îţi faci griji pentru poezia mea află că ea continuă să zgârie pe pereţii mei siluete de copii plângând

 

to: l

să nu vii aici aerul miroase a hoit nu am televizor

iar întrebările cad din mine ca vazele pustii şi se sparg

când calc în cioburile lor cu tălpile goale îmi dau seama că plămânii îmi sunt invadaţi de mirosul unui copil mort

ţinut în braţele mele bolnave

iar liniştea anunţă încă un avort

 

to: v

iartă-mă iubito

trupul meu e un copac necurăţat

amputează-mi mâinile aprinde focul şi vom trăi fericiţi

dar până atunci camera asta va rămâne un congelator şi noi două bucăţi de carne tăiate de un măcelar neprofesionist

 

to: p

mamă fiul tău a murit răpus de un pix

 

to: an

femeie cu un copil de mână ţi-ai potolit setea de moarte când ai băut apă din mine

şi eu mi-am potolit viaţa sorbind moartea din tine

 

to: g

fratele meu aşază-te lângă mine

pragul e rece şi umed

ajută-mă să şterg praful de pe cărările mele

urmele tale oferă orgasm altor drumuri

frate pune-mi mâna pe umăr îngroapă-mă şi poţi pleca

 

to: s

tatăl meu ce eşti în tren să uiţi umbra copilului tău aşa cum el o uită pe-a ta

 

to: t

câinele meu ce cauţi călcâiul lui ahile încălzeşte-mi sfârşitul

muşcă din ochii mei

latră spre cer iar eu spre pământ

 

to: e

când mănânc o portocală simt cum se aprinde soarele în mine şi-l scuip

 

ziua de-o tonă

 

va veni şi ziua când păsări fiind
cu puşca la ochi
ăia de jos ne vor doborî
vom cădea înghiţiţi de pământul desfăcut
ca o plantă carnivoră

din mine va evada un câine
cu numele meu în burtă
o fâşie de asfalt îmi va curge din gură
căutând-o pe mama
sau pe tata
cine ştie
un poet se va întoarce la liniştea lui stearpă

iubito
iarba va curge din tine şi va astupa cărările
va dansa halucinant cuprinsă de vânt
până oamenii îşi vor uita adresele
şi dumnezeu va cădea în ispită

ziua aia o găsesc în fiecare zi
pe la colţuri ca un vagabond
şi o aduc acasă

ziua aia mă transformă în semn de întrebare
v
e singurul semn de punctuaţie
care mă face să plâng
dacă îl pun după un cuvânt ca tine

 

autor: Mihai Carabet

http://cititordeproza.ning.com/profile/carabetmihai

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la sms / ziua de-o tonă

%d blogeri au apreciat asta: