Carnea mea caută căldura versului tău / Doar amintirea aripilor / Stau pe marginea unei lacrimi
Carnea mea caută căldura versului tău
Pe aici nopţile
sunt tot mai lungi şi mai reci
carnea mea caută căldura versului tău
albele mângâieri
cu care m-ai învelit la plecare
s-au zdrenţuit
genunchiul dezgoleşte trecutul mărturisit
acum frica loveşte fără milă pereţii
toamna-n oglindă se sparge în ţăndări
pe buzele mele îngerul a ruginit
şi nici măcar nu ştiu
cum să ies din lacrima aceasta
care tot mai tare mă strânge
Doar amintirea aripilor
Pe stradă doar nevăzuţi trecători
şi doar amintirea aripilor în umerii mei
luna îşi sparge singurătatea-n fereastră
nerăbdătoare aştept trenul
cu clipe de halte uitate
şi mă visez
culoare răsfăţată
în secundele privirilor tale
Stau pe marginea unei lacrimi
O altă noapte
prinde rădăcini în palmele bătrânului
plecat din fotografia aceasta
pe străzi neştiute
un poem cu plâns de copil mă tot caută
singurătatea alăptează frica din mine
stau pe marginea unei lacrimi
şi ascult
cum lanţurile strigă o femeie frumoasă
pe nume
chiar acum tu intri în casă
ţinând o iarnă albă în braţe
fericită
mă furişez sub pleoapa ta stângă
şi plâng
autor Marilena Apostu
Comentarii închise la Carnea mea caută căldura versului tău / Doar amintirea aripilor / Stau pe marginea unei lacrimi