Poeme de Bogdan Dumbraveanu

Despre greşeli

vru să-şi facă o cafea şi îi ieşi o placintă,

vru să scrie un poem şi îi ieşi un avion de hârtie,

vru să compună o scrisoare de dragoste şi ieşi un comentariu literar,

vru să-şi îmbrace o rochie şi se trezi într–un costum de cowboy….

vru să-şi bată iubitul care râdea de ea alături

şi se surprinse îmbrăţişându-l, sărutându-l

vru să se lase cuprinsă de disperare

dar se pomeni râzând …

căci ştia, de la un mare irlandez ,

că e vai şi amar de femeie care nu a învăţat să

greşească cu graţie ….

 

Cu cealaltă

de multe ori

îşi dădea seama că

în ea există o hoaţă de

femeie care

foarte des

îi trăieşte sentimentele

îi deturnează gândurile

îi foloseşte ideile

îi fură iubiţii

o vreme încercă să scape

de ea…

nemaiavând sentimente, gânduri, idei, iubiţi…

până nu mai putu să îndure această

penitenţă

“asta nu e viaţă “ îşi spuse ea

şi negăsind altă soluţie dea nu fi furată

se hotărî să împartă totul cu cealaltă

după ce au vorbit

şi şi-au împărţit totul

începu să se înţeleagă cu străina

uimită să vadă cât îi este de asemănătoare

chiar dacă era mai naivă

şi uneri mai necizelată

cu timpul au ajuns să se cunoască

foarte bine astfel că nu mai ieşea niciunde

fără ea

nu mai rezista

o zi fără glumele şi poveştile ei

 

Cuvintele, tristeţe inexplicabilă

şi iarăşi dureroasa problemă a cuvintelor

incapacitatea noastră

de a le da o viaţă sigură

de a le oferi o durabilitate

de a le pune sub acoperişul unei gramatici

indestructibile

de a găsi un ax sigur de semnificaţii

care să le centreze

existenţa fragilă

dar, noi, işi spuse ea

într-un moment de tristeţe

inexplicabilă,

noi nu avem nici măcar viaţa cuvintelor noastre

care se pot strecura

pot supravieţui sensurilor

ce le agresează ori din contră

le desmiardă,

pot ele însele să ne centreze ori să ne arunce

în hăul incertitudinilor sumbre…

astfel încet

reuşind să înţeleagă

adevăratul raport de forţe

dintre om şi cuvânt

îşi dori un animal

un câine, o pisică, sau chiar un cal

cu care pentru o vreme

undeva într-un aer curat şi puţin aspru

pe fondul sonor al unui

râu de munte ori al unei cascade

să înveţe tăcerea binefăcătoare întreruptă din când în când

de precizia, concizia şi certitudinea

unei exprimări nearticulate…

şi bineânţeles râsul adevărat ,

râsul pur, neprovocat

de glume îndoielnice

 

 

Constatare hieratică

am pierdut tot mai mult
gustul pentru enigme
şi asta mă fericeşte pentru
că ştiu să te pictez
oricât de clar ţi s-ar împăienjeni
obscurul în carnea rozalie
ce o porţi de la renaştere
încoace

pe care ţi-o dai cu deodorant
ladyspeedstick şi pe care dacă
nu ai parfum ţi-o înmiresmezi cu aftershave-ul
meu primit cadou de la mătuşa din America

de câte ori să-ţi spun iubito
dragostea chiar dacă e marfă de import
nu e una de contrabandă

ci de sarabandă(în general poemele bune
se termină cu o rimă neaşteptată, care îţi cade
pe terminala nervului gândirii precum o epifanie
pe dovleacul din care ce bună plăcintă făcea bunica ,
de aceea nu includeţi acest comentariu
în poemul propriu-zis)

Dimineaţă aproape matinală

nu vreau să-ţi împarţi doar
trupul cu tot cu ţâţe,
ţigările, cafeaua şi deodorantul
cu mine, până aici e tot
ce-ai făcut şi cu ăla de boceşte prin baruri
după jumătatea lui de orgasm liric,
îmbogăţit cu toate prozodiile
postrenascentiste…
nu vreau să mor
ca un fraier de pe youtube
înecat în efervescente
poluţii ieşite din termenul de garanţie,
după ce aşteptându-te
am confundat pisica neagră
cu aparatul de bărbierit,
cratiţa plină de ulei încins
cu apa de colonie,
ori neasemuitul viţel de aur ilfpetrovian
cu vaca aia de la colţ încotoşmănată
în blana vulpoiului cu care am ras aseară
o juma de whiski, pe banii lui
ca să mă plâng de lipsa erotismului
sentimental în societăţile postmoderne
vreau mult mai mult
precum şi o piersică coaptă
drept amintire a ultimei noastre
descinderi în raiul ăla unde merele
s-au demodat
draga mea
ai grijă să nu mai miroşi a livadă

Defecţiune tehnică

vine un moment în viaţa
unui coleric nervos aşa cum sunt eu
şi pe deasupra, astrologic,
chinuită alcătuire de peşti cu săgetător

când i se strică mouse-ul computerului
şi vă spun că nu vreau să vedeţi acest tragic timp
în viaţa unui om care nu are răbdare
nici să doarmă

cum desface el această rafinată minunăţie tehnică
această chinezărie pe care nu au inventat-o chinezii
cum îi tremură mâinile de nervi
cum tremură tavanele agresate de
explozia injuriilor proaspăt născocite

nu vreau să vedeţi acestea
nici să le auziţi, doar să vi le imaginaţi
căci din imaginaţie se naşte arta
autentică

 

Filosofeală

în sine piatra nu e romantică
ci banală, plină de substanță
goală de sens

un grup de pietre însă
aranjate într-un zid vechi
putin dărăpănat, înconjurat de
vegetații și umbre
e locul unde s-a născut
poemul romantic

cu părul despletit,
cu șalul pe umeri
ca o zeiță a misterelor
te plimbi prin preajmă
tăcută cât să pot da glas
gândurilor ascunse

în sine cuvântul nu e poetic
doar o alăturare de sunete
cât ciripitul de foame al păsării
cât scârțăitul de uscare al
lemnului tăiat,

o alcătuire de cuvinte însă
prin care circulă respirația ta,
cea cu șalul pe umeri, și părul despletit
din preajma zidului vechi înconjurat de
vegetații și umbre,
e poetică pentru
cei cărora nu le-a
ajuns romantismul clasic

cât despre mine ce să-ți spun
a filosofa nu-i o crimă
dar nici mare scofală nu-i
e un mod de a aștepta
ca peste zidul vechi înconjurat de vegetații
și umbre pe lângă care te plimbi
ca o zeiță a misterelor

să răsară
bineînțeles din mare
cât mai rotundă
Luna

Poem foarte simplu

altădată mi se părea
că am destul timp pentru
un poem
și pentru privitul fără țintă
pe fereastră

de ce atâta trecere, atâta foială
ori gânduri despre
cum vom intra în ziua
de mâine
presocraticii sunt mai puțin cunoscuți
decât Socrate, pentru că așa au vrut
praful, apa și uitarea

o priveam cum se îmbracă
de parcă nisipul nu ar fi ajuns niciodată
captiv în clepsidră
îmi zâmbea, Doamne cât timp
trebuie pentru un zâmbet,
întâi el apare discret pe buze
apoi cuprinde întreaga față
animă cumva privirea
până începi să simți
tu cel care te uiți la ea
că încăperea e mult mai vastă
că ești mai frumos
că volumele răsfirate pe birou
sunt cele mai bune cărți ce s-au putut
scrie vreodată

norocos că le-am citit
mai norocos că nu m-am nevoit
scriindu-le
nu m-aș fi lăsat locuit prea ușor
de un zâmbet,

multă trebăluială Doamne ca să
să aflăm că de Tine

tot un infinit ne desparte

everlasting love (e mai trendy să pui titluri în
engleză)

ce este o femeie,
iată o întrebare pururi captivantă
nu știu decât ce vrea și asta foarte rar
mai ales după ce a vrut,
uneori nu-i pot adresa
cuvinte, doar îmbrățișări plătite de mine
prin pierderea fidelității față de cea pe
care trebuia să o îmbrațișez acum
o oră când eram cu gândul la un poem de
dragoste bineînțeles nescris

amuzant e că folosim aceleasi cuvinte
cu care ea spune întotdeauna altceva
eu vorbesc, spune unul glumeț și inteligent,
ca să o informez, ea ca să mă mângăie
pentru că sunt atât de naiv încât să informez
un centru de informații,
drăguțu de tine, cum îmi spui tu tot chestii
pe care le știam
ce este o femeie, iată o întrebare cu
care să-mi ocup toată existența
o dilemă până la urmă metafizică
tratată de obicei la capitolul
cum să ne folosim resursele sexuale

azi sunt draga mea aproape acelasi
cu cel de ieri , doar ceva
mai nedumerit și mai vesel
ne suntem întotdeauna mai aproape
când râdem împreună de aceleași
prostii, de aceleași maimuțăreli
nereușite care ne fac creatori de cultură

răsplătește-mă pentru fiecare glumă
cu prescurtarea aia de pe net
cică…lol

autor  Bogdan Dumbraveanu

Născut la 05.03.1969, Mediaș, jud. Sibiu, Romania. Studiile le face în Sibiu unde a absolvit Liceul  “Octavian Goga” in 1987, apoi urmeaza cursurile Facultății de Istorie a Universității Lucian Blaga . Scrie din 1985, în 1986 este premiat la concursul de poezie Tinere Condeie. Nu mai publică până în 2009 când ”redebutează” în Revista ” Cenaclul de la Păltiniș ” cu poezie și proză scurtă . În 2012 publică volumul ” Aluviunile Poemului ”, la Editura ” Cenaclul de la Păltiniș ” Sibiu . Online este prezent pe ” Insomnii Mătăsoase ”, ” Liber la Cultură ” , ”Generația în blugi ”, Cenaclul RVR”, ” Scriitori Sibieni ”.