Vizită în Limbă străină / Guido, lasă parcul gării
Vizită în Limbă străină
în jur ceilalţi
printre cuvintele străine şi înstrăinate
graiul pierdut
ca pantofii rămaşi prea mici
păşeam cu disperare, rotund,
în noii pantofi mari şi necunoscuţi
ca într-o fîntînă adîncă
fără găleată
ochiul nu se lovea de lumină
iar glasurile roiau pierdute
în pâlnia ecoului decedat
gurile oaspeţilor arcuiau între ele
jocuri (jocul înţelesurilor (interzise)
erai printre ceilalţi
fără să te ţin minte o boabă
mi-amintesc numai că
dacă m-ai fi iubit
privirea nesfîrşit mătăsoasă
ar fi spart silabele necunoscute
în mii de fărîme
ce s-ar fi aşternut moale
deasupra fricii.
Guido, lasă parcul gării
Guido, întoarce-te acasă
Lasă parcul gării
Gol de tine
Şi vino
Va fi bine…
Vei vedea…
Dar Guido
Hai acasă.
Mîinile tale
Sunt negre
Şi atât de neliniştite.
Ai primit o scrisoare,
N-am deschis-o,
Nu poţi să o laşi
Fără răspuns…
Guido,
Mîncarea este mereu
Caldă pe masă.
Profesoara de germană
M-a întrebat de tine,
I-am spus că eşti bolnav,
Palid, cu ochii tulburi
Şi ai mereu nevoie de bani
Să-ţi cumperi
Praful acela blestemat.
Câinele flămând şi însetat
Te urmează pe aleile parcului
Unde colcăie bolnavii
Cu mâinile negre
Şi ochii pierduţi.
Maşina verde a poliţiei
Aşteaptă neputincioasă
Vre-un dealer.
Şi tu Guido…
Hai acasă.
Am îmbătrânit repede
În ultimele trei luni
Trebuie reparat gardul
Vecinul a murit
Săptămâna trecută
Şi berzele de lângă poartă
Au plecat Guido.
Vine iarna
Şi tu cu mâinile tale negre
În care acul nu mai încape.
De ce nu vii acasă Guido ?
Aştepţi maşina roşie
Cu înlocuitor de cocaină ?
Nu mai ai bani ?
Sau… poate…
Te-ai hotărât
Să vii acasă
Guido
autor Gabi Schuster
Colbul / Venise satul îmbrăcat / Şopronul cu găleţi
Colbul
Moale sub călcâi
mătăsos noaptea
pietrele îmbrăţişate
ca ouăle de cuib
uliţa din gard în gard
purcede ca o apă gri
fierbinte ziulica
adânc sub talpa roţii
cleios printre degete
când plouă
caii tuşesc ochiul roşu
sub ochelarii de lună
sudoarea trage
malurile negre
la vărsare
Ţăranca cu fotele-n brâu
scutură de praf grădina
scutură perele
brazdele
scutură colbul din geamuri
mormane.
Venise satul îmbrăcat
Venise satul îmbrăcat
în fuste negre şi cămăşi cusute
prosoapele noi
de pomană
atârnau pe umerii crucii
nescrise
lumânările strâmbe
alungau duhurile
din jurul colacilor
cu intarsii palide
de post
coliva se-ascundea în coş
sub şervetul de zestre
broboada cu bocet
pusese stavilă morţii
venită mereu prea devreme
Lasă-l bre să moară
mortul
trei zile l-ai întors…
sufletul nedumerit nu ştia
încotro
Prohodul ameţit de tămâie
umbla de la unul la altul
până în turla bisericii
ţăranul cu ochii plecaţi
se-întreba dacă Dumnezeu îl vede.
Şopronul cu găleţi
Găleata cu apă de la Dinu
spală faţa de dimineaţă a bunicii
şi dinţii cu degetul muiat în sare
saltarul strâmb
cu linguri de lemn
înflorite-n cuţit
miroase a cari
treptele trei urcă pe beci
la odaia neîncăpută de perne
se aud orătăniile din ogradă
vatra cu ochii concentrici
are gura îndesată până la flacără
până la horn
cu coceni de porumb
şi cu coarde de viţă
golite de ciorchinii cu vin
turtele se rotesc a grâu copt
semănat secerat vânturat măcinat
fierbinţi printre buze
la masa rotundă sprijinită în trei
se rotesc scăunelele scunde
aburul mămăligii tăiate cu aţa
aşterne faţa curată a cinei de seară
sub lampa cu gaz şi fitil
în care lumina albuie
tremură de funingini şi fluturi
carpeta cusută
în crucile albastrului
din rochiţa rândunicii
grăieşte:
trandafiri şi viorele
pentru ochii dragei mele
masă bună am gătit
şi-aştept omul meu iubit
poliţa cu ochelari analfabeţi
odihneşte biblia deschisă
din care ţăranca cu fotele negre
recunoaşte numai faţa lui Dumnezeu
plouă cu soare în scoc
mă duc să plătesc moartea
să nu vină
autor: Gabi Schuster
Comentarii închise la Colbul / Venise satul îmbrăcat / Şopronul cu găleţi
Cruciadele / Despre singura femeie… / Poezie Verde
Cruciadele
Toate cruciadele s-au sfătuit în inimă
în inima mea veche
să te cucerească
să te apere de sângele năvală
să te ducă în Canaan
ţara sfântă
unde răstignită iubirea
a fost ciopârţită de vulturi
şi uscată la soare
să te spăl întâi în Marea Roşie
de toate îndoielile
apoi să-ţi curgă Iordanul
peste glezne
iubitul meu
cu nasul drept din osul frunţii
sprâncenele negre
deasupra ochilor lungi
cu pleoapele groase
în jur părul inele
coborâte la umeri
odată cu vorbele căzute în
coşul pieptului
Despre singura femeie…
Aş putea să vă spun că o cunosc
că am văzut-o prin geamul şters de ploaie
chipul pierdut în aşteptări
gura închisă peste mirări
aş putea să vă spun că o cunosc
după culoarea şalului
cum duce mâna la ochi
să se uite în soare
după cum părăseşte odaia
şi intră în visele rânduite frumos la fereastră
un pom lângă umărul gol
în care fructele se îngrămădesc
să se coacă
după sprâncenele suspendate
Poezie Verde
În mijlocul câmpului
singurul nuc
istoveşte apa din cuiburile freatice
adormite uscate uitate băute
de peşti
crengile de umbră apleacă cerul
să mai întunece magma soarelui orbitor
pe când un verde stânjenit curge subtil-neştiut
până la sensul pământului
unde nimic nu se pierde
totul se transformă în rămăşagul
dintre a înceta şi a continua
ca şi cum toate basmele ar fi adevărate
şi împăraţii fericiţi mai trăiesc şi acum
dacă nu au murit de mult…
Nucul rupt de furtună gândeşte iute
în cădere
la înainte de moarte ce-or fi ştiut frunzele?
Autor: Gabi Schuster
Comentarii închise la Cruciadele / Despre singura femeie… / Poezie Verde
Adrian Munteanu -''A căzut un înger pe alee'' ( recită autorul)
Producţia Gabi Schuster, administrator al bibliotecii video din cadrul proiectului Cititor de Proză:http://vodpod.com/hopernicus-arhivavideoaproiectuluicititordeproz
Comentarii închise la Adrian Munteanu -''A căzut un înger pe alee'' ( recită autorul)
Domul de aiurea
o apucase înalt
către cruce
cu toate că
la poale mântuirea
şchiopăta uimită
peste păcatul originar
în dalele tocite pasul timpului
se adâncea peste inscripţii
doar că fecundele dorinţe
mustind indescifrabil
vuiau cupola pînă-n creştet
prin racle transparente
minunile se lăfăiau pe flori uscate
istoria cuibărită în pereţi
se oferea cu indulgenţă
contra cost
la poarta milei un flamând
atotputernicul prea sus
frumoşii cardinali plecaţi deja la cină
noi ceilalţi grăbiţi
să cumpărăm
biletele cu loc în paradis…
artist Diana Svitchi, Dezgheţul
autor Gabi Schuster, administrator al bibliotecii video din cadrul proiectului Cititor de Proză
Comentarii închise la Domul de aiurea
Arhiva revistei literare Faleze de piatră 
Comentarii închise la Vizită în Limbă străină / Guido, lasă parcul gării