Carnea mea caută căldura versului tău / Doar amintirea aripilor / Stau pe marginea unei lacrimi

Carnea mea caută căldura versului tău

 

Pe aici nopţile

sunt tot mai lungi şi mai reci

carnea mea caută căldura versului tău

 

albele mângâieri

cu care m-ai învelit la plecare

s-au zdrenţuit

 

genunchiul dezgoleşte trecutul mărturisit

 

acum frica loveşte fără milă pereţii

toamna-n oglindă se sparge în ţăndări

 

pe buzele mele îngerul a ruginit

şi nici măcar nu ştiu

cum să ies din lacrima aceasta

care tot mai tare mă strânge

 

 

 

Doar amintirea aripilor

 

Pe stradă doar nevăzuţi trecători

şi doar amintirea aripilor în umerii mei

 

luna îşi sparge singurătatea-n fereastră

 

nerăbdătoare aştept trenul

cu clipe de halte uitate

 

şi mă visez

culoare răsfăţată

în secundele privirilor tale

 

Stau pe marginea unei lacrimi

 

O altă noapte

prinde rădăcini în palmele bătrânului

plecat din fotografia aceasta

 

pe străzi neştiute

un poem cu plâns de copil mă tot caută

 

singurătatea alăptează frica din mine

 

stau pe marginea unei lacrimi

şi ascult

cum lanţurile strigă o femeie frumoasă

pe nume

 

chiar acum tu intri în casă

ţinând o iarnă albă în braţe

 

fericită

mă furişez sub pleoapa ta stângă

şi plâng

 

autor  Marilena Apostu