Bat inimile nopţii…

 

 

 

 

Bat inimile nopții, frenetice chitare

Și orga de lumini mai biciuie retina,

Căci noaptea e fierbinte și  trupurile asudă

Să-și scuture zadarnic nisipul din timpane.

Bat inimile nopții și noaptea e fierbinte,

Neon, asfalt, benzină, se-amestecă de-a valma

Cu cioburi de culoare, în puls de-autostradă.

Chitarele răsună tăios, rece, metalic,

Rostogolind ecouri pe ziduri de beton….

Nu mai găsesc refugiul cabinelor de sticlă

De unde pot să-ți dau, iubito, telefon,

M-am rătăcit pe căi de labirint în clocot,

Cu mii de Ariadne și zeci de mii de fire,

Cu sute de oglinzi ce par a fi tot strâmbe

De hohot glacial când îmi refuză chipul.

Pașii nu mi-i aud, dar am mai multe umbre….

Bat inimile nopții, mereu, în depărtare,

Cetăți tentaculare își numără mereu,

Un ultim pasager, la ultimul metrou.

 

19.08.1985.

 

autor Andrei A. RADU