Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Îmi trimit sângele să caute soarele / Cuvinte despre poet / Tu eşti zăpada pe care o strig

Posted in Poezie by Hopernicus on 15/12/2011

Îmi trimit sângele să caute soarele

 

Nimeni nu mai gustă iarba cu tălpile goale

câmpia se-ndreaptă spre iarnă şi plânge

 

îmi trimit sângele să caute soarele

şi cântecul se-ndoaie spre mine se stinge

 

sângele nopţii acum e mai tulbure

aerul rugineşte în aceste odăi

 

jarul poveştilor se stinge în sobă

câinii de aramă sunt parcă mai răi

 

de nicăieri vin păsări fără trup

eu un mormânt albastru în mine aş purta

 

de tine rezemată mai stai fără să ştii

că bruma rugineşte încet pe umbra ta

 

ierburile sunt păscute de ceaţă

blestemele îşi lasă zăpada în noi

 

chipul tău iubito ar sta într-o icoană

de nu aş fi privit o clipă înapoi

 

Cuvinte despre poet 

 

Părul lung al poetului încâlcise pădurile

un mormânt visător îi trecea pe sub pleoape

poate cânta cenuşa ce o purta în el

când oglinzile veneau să îl caute-n ape

 

iarba tremura ca o femeie care-a ucis

în păsările oarbe ningea şi era frig

el asculta cum se desparte lumina de lumină

ţinând în mână palidul câştig

 

lumea îi tremura mereu pe limbă

nicio fereastră nu voia să îl audă

cu-aceiaşi greieri iarba-l căuta

noaptea-i cădea pe umeri ca o hlamidă udă

 

cineva trântise o uşă sau o petală căzuse

prin el zvâcnea pământul ca o taină

ducea în braţe-o carte sau un prunc?

vai, ocrotea zăpada cu propria lui haină

 

Tu eşti zăpada pe care o strig

 

Trezeşte-te iubito vine toamna

sunt singur într-o gară unde am fost noi doi

 

în urma mea se-aude cum creşte depărtarea

şi cad aceleaşi triste şi prea străine ploi

 

tot ce ţi-am spus este numai cenuşă

tot ce mi-ai spus miroase a pământ

 

dar unde s-a deschis acum o uşă

de a pătruns atâta frig şi vânt?

 

aş mai vrea doar să-ţi spun că e iarnă

şi atât de multă singurătate în mine şi frig

 

că absenţa ta curge ca o ploaie pe geamuri

că tu eşti zăpada pe care o strig

 

aş mai vrea doar să rog iarba să-mi scrie

despre tine şi despre un copil nenăscut

 

dar cade atâta tristeţe pe lume iubito

că am iaduri în carne şi mi-e cântecul mut

 

Autor:Rodian Drăgoi

 

 

Anunțuri
Tagged with:

Un răspuns

Subscribe to comments with RSS.

  1. Hopernicus said, on 17/12/2011 at 15:12


Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: