în noaptea aceasta

ar trebui să cobori luna
să mi-o aşezi scântei în plete
şi dacă este înnorat
întunecă-mă cu dorinţa ta
subjugă-mi trup şi suflet
şi fă-mă să-ţi rostesc numele
iar și iar
ca într-o rugă păgână
cu ochii largi şi  aprinşi

mult prea multă deznădejde
mult prea multă durere
 ai adunat sub pleoapa-ţi obosită

 lumina farului
 fată morgană
 se scufundă în valul cald
 dezvelindu-şi neruşinată coapsa şi sânul
 poseidon zâmbeşte şiret
desfăcându-și oceanele din chingi

în larg marinarii
se îmbată cu lună şi absint
înjură amarnic de mamă
şi de iubită necredincioasă

nisipul este fierbinte
şi valul îmi mângâie glezna
cuminte cuprinsă în pumnul tău

în noaptea aceasta
ar trebui să ne asfinţim deznădejdile
să trecem prin toate gradele de disperare
să bem nectar din cornul lunii
şi să facem dragoste

nu crezi?

 

autor  Nuta Istrate Gangan