Ca un ecou
Își privea ceasornicul
prea repede ajunsese trecutul departe
programul era pe sfârșite
și ochii s-au închis
nu avea cum să întârzie
semnase în josul cuvintelor prescrise
umbra înaltă se topea până la ultima picătură în lumina lumânării
nimic
apoi totul era reluat ca un ecou.
autor Cristu Georgi
Comentarii închise la Ca un ecou