Poeme în proză II / Călători în munți

Poeme în proză II

Prietenul meu e pictor de anotimpuri.Atelierul lui e în Valea Cocorilor.

Ziua ochii lui amestecă culorile pe paleta cerului.Noaptea doarme în

Orașul Curcubeu,pe pat țesut din sclipiri de oglinzi înrămate cu amin-

-tiri despre viitor.L-am întâlnit pe unul din podurile Senei.Picta  ochiul

dechis al soarelui peste toamna târzie din vitrina unei cafenele.De câte

ori îl întreb cine este îmi răspunde:sunt punct de culoare mirosind timpul

în jocul sferelor rebele.

                                        ***

Umbre,ziduri,voci,silabe țesute pe buzele aspre ale prezentului.Pași,aleea

sub privirile ochilor fără pleoape ai actorului de piatră.Dincolo de liniște

o suflare de vânt așteaptă furtuna.Dincolo de furtună ziduri,voci,umbre ce

își răsfoiesc trecutul.Culeg de jos nasturii căzuți de la haina cu imprimeuri

alb-negru a timpului.Îi voi duce la muzeul meselor rotunde.Aici se așează

vântul după furtună,aici rătăcesc pașii celor veniți să caute cuvinte în urne-

-le viitorului.

Călători în munțiAm auzit iarna cu voce de lup

       La ușa omului cu cetină din munți

       Am văzut-o apoi

       Era încălțată cu scoarță de stejar

       În păr avea conuri de brad

       Pe care dormiseră nori

       De la răsărit până către seară

       La gât avea înșirată ghindă

       Pe care își găsiseră culcuș călătorii din munți

       Era iarna așa cum o știau bătrânii

       Umbla cu brațele încărcate de nămeți

        Și îi înălța să șadă cuminți

        Pe umerii munților

        Își învăța apoi vântul

        Să își arunce mantiile  de gheață peste pâraie

        Și asternea pături albe la picioarele cerbilor-

        Mereu călătorii din munți.

        Era ea,iarna,așa cum o știau bătrânii.

autor Farcas Narcisa Liliana