Arhiva revistei literare Faleze de piatră

După petrecere / Ruiz / Iarba din tâmplă

Posted in Poezie by Hopernicus on 09/03/2012

După petrecere

 

După petrecere el bea aşezat cafeaua

Prin casă plutesc relicvele anului trecut

Sticle de parfum Chanel

Scrumiere golite de sens

Femeia stă în bucătărie

Împarte farfuriile după culori

Aruncă resturile la păsări

Proastele se bucură

nu ştiu că s-a irosit încă un an

 

Dimineaţa ne aranjăm în rând

după sfârşitul nostru

ca maşinile plictisite în stradă

aşteaptă la car wash

cu motorul stins

 

Am şi uitat că am fost fericiţi.

 

Ruiz

 

Ochii tăi Ruiz, cărbune şi undă

emană negru adânc şi lumină

 

hărţile marine

aduc înapoi corăbiile

pline de întâmplări

piper şi scorţişoară

 

velele întinse peste obrajii tăi

cântă dorul marinarilor

vântul din grota lui Neptun

umflă bluza-ţi albastră

şi spicele, ele, nebunele

îţi mângâie gleznele

genunchii

degetele

 

ai devenit de mult o culoare Ruiz

ai devenit o statuie romană

care îşi doarme visul

într-un peisaj de Claude Lorrain

 

Iarba din tâmplă

 

El îşi trase un fir de iarbă
prin tâmplă,
murise şi se-nfigea în pământ
cu fiecare val de toamnă
şi migratoare stoluri de schije.

Nişte străini semnaseră cândva
ultimul tratat de pace,
dar la el ploua cu noroi
în toate dimineţile,
deasupra lui creştea
un câmp de lucernă albastră.

Mi-am tras un cuţit în brazdă
pleoapa mea
murise şi se zbătea să plutească
cu fiece migraţie număram stoluri
stupi goi, albine discutând filosofie
nimeni nu mai muncea de când venise pacea
se zvonea despre un gnom desculţ
care mă caută, despuiat de toamnă

deasupra mea creşteau
femei vorbind latina veche…

 

autor: Adrian Grauenfels

http://cititordeproza.ning.com/profile/AdrianGrauenfels

 

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la După petrecere / Ruiz / Iarba din tâmplă

%d blogeri au apreciat asta: