Arhiva revistei literare Faleze de piatră

uneori timpul…uneori patima…

Posted in Poezie by Hopernicus on 04/04/2012

mă uit la nasturi        mă uit la fetiţa cu nasturi
gîndesc
mînuţele fetiţei mîngîie nasturii
care ştiu că aşa e firesc

deodată        printre boabele de mac
grebla
grăbită se abate asupra lor

nu vom termina de citit fabule

*

bunicul doarme cufundat în cameră
se aud în plafon papucii            complici
picioarelor de sufragerie

d u m i n i c ă

se termină orice spectacol
seara se poticneşte în prag
porneşte frigiderul
punguţa cu doi bani
fata babei şi cealaltă         miloasa

amestec
amestec

*

cîntă queen         un refren mai vechi
decît aceste flori de metal
ne amintim
săltăm pieptul în vreme
sîntem de negăsit
în cuminţenia camerei cu cinci pereţi
(sună a florin mugur tacîmul
de argint din seara de revelion)
iar muzica ne-acoperă trecutul

pun vulturii de-o parte

iată ideea        statornică e faţa de masă
neprihănită
nici pete nici kitsch-cu-kilimanjaro
pentru noi au rodit alte aripi
alţi pinteni

plouă
vînt prielnic naufragiului
barbu eugen iese din groapă şi se îndreaptă
spre europa liberă

cîntăriţi                    vulturii au
observat firimiturile socialismului

să vină cîteva petice pentru cerul
rămas fără vulturi

*

cea mai mare parte a timpului
este insulă
se trezeşte lavinia iar flamingo
stîrneşte civilizaţii portugheze

ce-or fi făcînd cele 7 minuni ale lumii

*

am primit bani de acasă
pentru biletul de-ntors            ochii fetiţei mele
slujesc aleea

din curiozitate pupilele

cînd este foarte atentă             lumea
i se pare mai mare

timp urît
probabil aşa este mereu

*

dăm frîu liber eredităţii
micului dejun din care suedezii
au creat şcoală

se crapă de apă

trebuie să scriu să prindă poporul de veste

*

se face yang        lucrurile
sînt cuminţi
lîngă mîinile uitate aprinse
păşeşte zgomotoasă lumina

reţineţi sertarele
prindeţi fluturi adevăraţi
învăţaţi-i să zboare în anonimat
pleoapele vor zămisli
un popor adevărat

*

o amintire cît o găoace

vară         fumam amîndoi B.T
erau ale mele        dar ea m-a întrebat
dacă-mi place Nichita Stănescu
am spus da da
(nu-l citisem dar am spus aşa)

asta a avut efect

apoi mi-a spus că romanul ei preferat
este Torente
eram ignorant

de atunci n-am mai avut farmec
se gîndea la roman
o invidia pe sigrid
eu
stăteam nesigur pe nişte lemne
pentru foc

*

livezi în palmă
patricieni de stat umpluţi
în sos tomat        vînt
ploaie

Gros-Jean era dintr-o dată
delfinul căzut pe gînduri
scările şi ele urcă odată şi-odată
pe trepte şi gustă din lespede

livezi şi palme pentru livezi
vînt pentru ploi
şi nectar în toate alimentarele
de uz comun

*

neclintiţi            ochii               în
punctul cardinal omologat
doar fulgii           uneori seara
îşi mai fac de cap        totul este uscat
ca un vitraliu
în linişte
sticlos
ca moţiunea adunăturii de ciutură

pe acoperişuri poposeşte zîna bună
a iernii
stai sus şi ne îmbărbătezi
(ne aţîţă vanitatea de popor industrializat şi filosof)
coboară-ţi genele tale boreale
trebuie să mă salvezi de secrete
de starea luciferică de starea de catharsis
corbleu        paradisiacă
de treptele culturii        pe care
le-am dat afară din facultăţi
pentru că noi nu ne-am făcut chip cioplit
decît atunci cînd am avut marmură

*

prinţeso        zîno
să-ţi crească aripi cu care
să răscumpărăm o ţară
şi să ne fereşti de sentimente ca de suferinţe
că noi aşa am păţit-o

prefer o boală vindecată şi nevîndută
o tolbă cu poveşti de iarnă
în aer se risipeşte fumul caloric
în aer văd metale        gheene        gunoi
zîno                prinţeso
să cazi peste noi
ca fulgii ce-şi fac de cap
după o seară dionisiacă

*

doar fulgii            aceeaşi             uneori seara
mă duc înapoi şi mă lasă
la marginea rîului îngheţat

îmi voi aminti de ofelia
de iubire şi de legende vikinge
navigînd            stele            sus
voi fi liber         cînd voi auzi
cît de singur sînt lîngă mine
şi voi auzi pocnind unul cîte unul inelele pomilor

e timpul florilor reci şi-a iubirilor lejere
a goanei tîrzii spre casă
a concediilor fardate cu manele ofensive
vom colecta otravă
pentru medicamente sau pentru noi

doar fulgii            uneori seara
îşi mai fac de cap

*

cît vor avea orizontul
ochii vor străbate distanţele
iată drumuri brazi case amintiri
oameni astre curtezane amintiri
roua dimineţilor bruma rîul chicotind sub poduri
genunchiul dealului aplecat spre sat
păsările cu oase goale zborul amintirile
fluxul marea zilnică vîrstele amintirile
paharul cu picături patul de seară uleiurile de corp
mîna de zi cu zi a furculiţei tortul amintirea
gara discul cu janis joplin
editurile particulare editurile particulare

uneori seara        doar amintirile        sticloase

 

autor Silvian Floarea

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la uneori timpul…uneori patima…

%d blogeri au apreciat asta: