Arhiva revistei literare Faleze de piatră

doar câmpul şi macii / Singurătate, planetă ”rotundă”

Posted in Poezie by Hopernicus on 25/10/2012

 respirând greu, din valea pârâului tinereţea abia se auzea

eu învăţasem să beau,

tu râdeai

doar câmpul şi macii ne mai înconjurau

luna şi focul, în joacă, din umbrele noastre îşi zideau pe deal cazemate

deveniserăm, aşa dintr-odată, cu toţii extrem de esenieni

tu pregătindu-te să ierţi

eu pregătindu-mă să uit

ne aşteptam cuminţi

până şi părul tău vegeta

când ploaia a venit

luna s-a plictisit

şi munţii ne-au izbit…….. cu pietre.

 (2012)


 

Singurătate, planetă ”rotundă”

Alla breve,

mi-am parcurs jumătate din spațiul singurătății
ca să pot ajunge în această Siberie surdă

autoexilat din aburul copilăriei
nu am luat cu mine decât un nume de câine

aici… drumurile pier… dintr-odată
iar poveștile par să-și fi smuls demult din vorba lor ispita,
e un continent de o melancolie fără margini
fără catarge,
fără porturi,
fără umbre
de jur împrejur nu poți zări decât uitare

cândva, ușor ca un poet, mă-nalțam să privesc peste crenelurile de ceață ale cetății în formă de soare
….prea ușor s-ar putea spune

 

Dar prietene, nu te-ntrista pentru mine

extremitatea firească a singurătății mele îți este veșnic aproape

nu-ți fie teamă, ca să te recunoască e suficient să-i întinzi mâna

Pentru tine ea e atât de blândă
Ah!
…altfel nu m-aș simți atât de singur.

 

(2008- 2009 )

 

 

autor Emanuel Pope

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la doar câmpul şi macii / Singurătate, planetă ”rotundă”

%d blogeri au apreciat asta: