Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Sare din sare / Liniştea luminii / Beethoven şi pianul

Posted in Poezie by Hopernicus on 16/12/2011

Sare din sare

 

În timp ce îmi reciteam poemul
am văzut iertarea ca pe un gând întors înspre sine
Sinea gândului meu iertase mulțimea cuvintelor agonisite
Mai târziu nu-mi ajungeau arginții lui Iuda
Mă vedeam mult mai murdară ca el
N-am înțeles iertarea de pe celălalt țărm
Îmi imaginam fără a-mi spune
că Domnul îmi poate ierta totul
Lacrimile de jalea celuilalt au încetat în mine
atunci am privit la soția lui Lot
îmi zâmbea din cuvântul străvechi cu sare
Lot era înaintea mea și a ei în lacrimă

 

Liniştea luminii

 

Pe drumul pe care plecasem dormea tăcerea

 

L-am întâlnit apoi cu părul mai alb ca totdeauna

Îmi vorbea despre verdele păsărilor pierdute

despre lemnele neputrezite ale copilăriei

pe care n-au ars toate visele lui

Vorbeam în zorii nopții ca doi fugari

pe un pământ șerpuitor tată și fiică

ai apelor limpezi ce aveau să vină

 

Așteptam să moară pustiul

să tacă umbra în dimineața de toamnă

neîmplinirile cugetaseră într-o limbă

pe care nu o puteam aduna

falia dorului

 

Lumina zâmbea printre noi

ne iubea dimineața caldă a duhurilor

 

Beethoven şi pianul

 

Atât de puţin înţeleseseră

din măreţia sunetului au mers prin iarbă
fără să le pese de strigătul care împrăştia râsul

este atat de multă linişte în vis

aduceţi-vă aminte de pietrele dezvelite cu nume de granit
şi purpură aduceţi apa limpede să spună despre gândul
din gând securea căzând de-a lungul muntelui de pământ
semn al tuturor crestelor omeneşti aburul mării
golul umplut de muzica ei aleargă cu putere un nou
înţeles prin somnul pruncului ocolit de răspunsuri

 

Autor: Ligia Mihaela Ionescu 

 

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Sare din sare / Liniştea luminii / Beethoven şi pianul

%d blogeri au apreciat asta: