Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Acolo ai fost cândva

Posted in Poezie by Hopernicus on 17/10/2011

în marmura minților mele ai fost cândva iubito
acolo în sevele trupurilor ostenite
în substanțele pure ale sângelui
acolo ai fost în cifrele aruncării de pe bloc
în sudoarea fonetică a ștreangului
în marea cea mare a venelor deschise
în seducția tâmplei din care glonțul a evadat
acolo ai fost când a trecut trenul
când locuitorul unei lovituri de cuțit am ajuns
când galeria minei și-a năpustit carbonul
în oasele mele tinere
când prietenii m-au îndopat cu medicamente și alcool
acolo ai fost când otrava cinei celei de taină
m-a târât la groapa de la marginea cetății
când n-a mai fost oxigen pentru inimă
când zăpada a năvălit și înghețul
acolo ai fost suflând abur cald peste pleoape
lângă parapetul zdrobit de mașină
lângă seringa lui lakatoș țiganul din celula pușcăriei
acolo unde plec diseară nu poți veni
acolo focul e mai înalt decât mințile
pierdute într-un oraș românesc
incendiul se va stinge nefiresc de data asta
ca o strună de chitară ce se rupe în mijlocul
celui mai divin spectacol
ca un polizor ce se sparge în mijlocul turației maxime
Sfântă Maria pentru noi roagă-te
#   #   #
suntem prea reci iubita mea.
dar aici nu e moarte
a zis ea
aici e lumea asta.
noi suntem zborul păsării de la geam, am zis.
nu, iubitul meu, aşa reci cum suntem
suntem în lume
nu în moarte
a zis ea.
şi eu o cred.
#    #    #
Doamnă, nu mai sta acolo-n sud
Ne-am crescut copiii sănătoşi
De atâţia bani nu te aud
Nu te-aud de tot atâţia proşti
Doamnă hai la mine în Ardeal
Lasă proştii, lasă banii grei
Că de vii – Biserica din Deal
O s-o dau la Cozia pe-un stei
Piatră fie-ţi Doamnă şi urât
Zile negre – soare desfrânat
Strângă-te iubirea mea de gât
Asta ştie baba mea din sat
Dar blestemul meu e mai pervers
Vei veni că numai în Ardeal
Poţi ucide ultimul meu vers
Mă poţi transporta până în Deal
În Ardeal e noapte şi e ud
Plouă Doamnă – lacrimi la mormânt
Înainte de-a pleca din sud
Ia-te şi pe tine ca veşmânt
Lumea spune c-am ajuns nebun
Că dau bani pe cerşetori şi beri
Cum să strig la Cer Isuse Bun
Dacă nu arunc ziua de ieri?
M-am bătut cu toţi şi am învins
Am ajuns la cimitir – în Deal
Sub copacul ars de-atâta nins
Pace-am vrut şi mi s-a dat Ardeal
Ah iubită Doamnă ce stupid
Dimineaţa asta stă în cui
Intră-n tine – soare şi acid
Şi Dăncuşul Ştefan Doru – nu-i
Lumea spune că-s cutremurat
Că plătesc păcate. Şi mai ce?
M-aş vrea iar de brazi prelegănat

Şi de stele. Care-i a me ste?

 

autor Dăncuş Doru Ştefan 

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Acolo ai fost cândva

%d blogeri au apreciat asta: