Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Sonete

Posted in Poezie by Hopernicus on 15/12/2011


 

rămăn făşii întregi de zări
pe drumuri care ne străbat
malul cu valul clar curat
se prelungeşte-n depărtări
din stane-n văl de nori se nasc
nemargini prinse-n orizont
ren cerb heruv cu trupul bont
în zări azure lauri pasc
pe muri de sticlă tonuri vii
pictează flori de jad în geam
înmuguresc lumini de ram…
te chem să vezi ce văd şi vii
să crezi în vise te îndemn
te văd aproape mă întrem

şi drumul pare nesfârşit
şi zborul e neînceput
catarge de cobalt şi lut
în ochii tăi au încolţit
cu aripi albe te-a-mbrăcat
zefirul zării de amurg
în lumea umbrelor ce curg
în inimi reci te-ai încuiat
au ars în urma ta cărări
petunii au înmugurit
s-au strâns în stol în asfinţit
corăbiile altor mări
te-ai depărtat de drum spre pisc
de îngerul din obelisc

înaintând fără să ştii
că îngerii te urmăresc
priveşti cum norii înverzesc
în cearcănele sidefii
pe faldul apei fir de-argint
înnoadă vele de velur
poteci săpate împrejur
te duc spre cer din labirint
ploi de polen te fac să crezi
că tot ce-i neatins e sfânt
buluci de miere şi pământ
plutesc pe lacuri din livezi
înaintezi şi tot mai des
din paşii tăi izvoare cresc

mereu la locul tău revii
din orice colţ de nor în drum
tai drumul trupului de fum
venind din insule pustii
în vama zării în răscruci
te întâlneşti cu cei ce-au fost
cu îngeri fără adăpost
spre rai duci umbrele de cruci
câmpii de mărăcini se nasc
la liziera din zenit
sub cer cu ceară poleit
cresc aripi albe de damasc
te minţi că eşti şi că vei fi
eter etern între cei vii

cât pierd tot ceea ce-am iubit
îmi amintesc fundalul fad:
fâşii de foc în mare cad
urnind corăbii de granit
egrete se întorc în port
venind din cele patru zări
cât rătăceşti în depărtări
se scaldă luna la babord
ne mai rămâne mult de mers
până la ultimul hotar
eu zbor sub orizontul clar
păşeşti mereu în sens invers
te-ndrepţi spre cer din care vin
alerg spre sufletul senin

vezi jocul pare încheiat
dar mai avem de străbătut
un cerc întreg pe drum spre burg
zări ne rămân de colindat
avem de înnodat în vânt
fascicule de curcubeu
de ridicat în cer un zmeu
şi pietre reci de pe mormânt
rămâne să sculptăm în nor
privirea celor ce s-au dus
când îngerul din pol opus
revine ademenitor
din câte-au fost ce ne-a rămas
e amintirea unui pas

nu povesti ce am uitat
căci nu vor crede cei ce vin
în umbra crucii de pelin
nu înnoda ce-i înnodat
priveşte: îngerii în şir
se duc spre ostrovul ceresc
nu plânge aripi cât îţi cresc
adună roua în potir
mereu în preajma mea rămâi
căci umbra prinde rădăcini
în suflet prins între lumini
ce duc spre labirint de căi
nu vezi: din nerecunoscut
mereu ne-ntoarcem la-nceput

nu povesti ce am uitat
vezi jocul pare încheiat
cât pierd tot ceea ce-am iubit
mereu la locul tău revii
înaintând fără să ştii
şi drumul pare nesfârşit
rămân fâşii întregi de zări
din zboruri duse-n nicăieri
crevase înfloresc în cer
se împletesc în vânt cărări
miroase-n aerul din vis
nămolul norului a schit
cât mi-amintesc ce n-am trăit
nu povesti ce nu e scris

 

Autor: Nicolae CORNESCIAN 

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Sonete

%d blogeri au apreciat asta: