Arhiva revistei literare Faleze de piatră

poveste urbană / Tanah / Papuci roz

Posted in Poezie by Hopernicus on 15/12/2011

poveste urbană

 

dimineaţa deschidem ferestrele

oraşul ne intră în casă şi se lipeşte de pereţi

veveriţele se cuibăresc în lămpi, în dulapuri

tramvaiele circulă pe parchet nebunele

călcând papucii, dărâmând ceştile de cafea uitate alandala

în bucătărie fântâni arteziene

adapă porumbeii din piaţa Navona

 

am surprins omul mental, în a sa dedublare

o parte din el se urcă pe tavan

celălalt ego circulă prin parcul prăfuit

împărţind pietricele albe călătorului întâlnit

 

omul urban a inventat ceasul, peria de pantof

ziarul, tiparul, lampa de neon, povestea cu ciclop

şi o scandaloasă utilitate

denumită azi bisexualitate

 

vecinul narcisist se adoră în oglindă

gata să moară pentru privirile snoabe

ale altor păuni ce trec în lungi automobile

căţeii mârâie pe pernele lui Ford

papion legat, un pic mai jos de cord

 

doamna de la balconul trei

suavă talie în dantela veche

a pus de ceai, sub evantai

albastre muşte, ca un bâzâit de mai

de primăvară epuizată

de o iubire transpirată

 

şi toate aceste personaje duplicate

amplificate mental, pe plafon mov desenate

nu se întâlnesc nicăieri

nici în spaţiul vital

nu în textul sacral

nu azi, nu în viitor sau pe şosele curbe

singurătatea e nevasta trecătorului prin urbe..

 

Tanah

 

Scrisul unui text elegant

nu lăsa loc întâmplării randomale

robinetul poetic deschis la maxim

picură ceară pe hârtia transparentă

prin ea se vede jumătate cer

jumate abisinia

 

dezolante clipe ale întoarcerii din reverie
călare pe inorogul hrănit cu ziare

educat academic formal

abandonare şi reflux, îmi zici

aranjându-ţi coafura într-o oglindă tridimensională

în care te vezi, capcană şi pierzanie

cu un zâmbet prostesc pe buze ca la farmacie,

când ceri aspirină dorind să primeşti cianură

când te joci cu revolverul sperând să fie încărcat

cochetând cu metalul rece, excitant, fumegând a sânge acru

tu, sorbind pacifiante pentru firea ta nedomolită,

cochetând cu nebunii care sapă sub oraşe

sub garduri de închisori, în fântâni ale absurdului cotidian,

nesuportând ideea de prizonier al minţii,

hulind compromisul cu sublimul, cu tine însuţi,

luând mereu lucrurile de la capăt de la începuturi, prima zi.

 

uite cum te ridici pe vârfuri ca să ajungi sus,

la cea mai înaltă etajeră a vieţii tale

ca să apuci cartea prăfuită pe care scrie TANAH..

 

Papuci roz

 

Uneori trupul refuză să mă asculte

Se clatină, nu urcă scări

Îmi bat joc de el

De lenea lui abisală, picioarele tărâte

În papuci roz

Din vată de zahăr..

 

Şi nu, nu bătrâneţea mă cuprinde

Sau doamne fereşte vreun deochi păgân

Ci o continuare a nopţii fără tine

Când mă joc cu literele

Când pot descifra în ele viaţa mea

Şi cu viclenie le aranjez

Ca să iasă iubeşte-mă sau

Caută-mă sau

Sărută-mă..

Litere mari, cât neonul corăbiilor care pleacă

Din mine dimineaţa..

 

Autor: 

Adrian Grauenfels

 

Anunțuri
Tagged with:

Un răspuns

Subscribe to comments with RSS.

  1. Hopernicus said, on 17/12/2011 at 15:21


Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: