Mereu prezentul Nenea Iancu
– rondel –
Ca-n vremea lui Caragiale …
Ce corupte „soţietăţi” !
Moftangii şi mangafale …
Moravuri noi, vechi vanităţi .
Momeli de-o zi, „bărbi” şi mustăţi
Curat-murdar electoorale …
Sunt corupte „soţietăţi” ,
Ca-n vremea lui Caragiale .
Lefegii fără parale ,
Ipohondrii, mondenităţi ,
Scrisori cu trivialităţi ,
„Sperţuri”, să scapi de dandanale …
(Ceac-pac să-ţi meargă dumitale !)
Ca-n vremea lui Caragiale !
autor Gheorghe Suchoverschi
Strigăt în alb / Taxa pe… dragoste / Popas în drumul către noapte
Strigăt în alb
Înţelepţi cu zăpadă pe gând
Îşi strigă din cripte povaţa
Când vremuri mai reci decât gheaţa,
Se întind peste şoapte, curând.
Coboară din Rai dimineaţa,
(Mai aud chemători suspinând)
Înţelepţi cu zăpadă pe gând,
Să strige din cripte povaţa.
Cât mai scrii, iluzoriu, vreun rând,
Pe riduri ce-ţi mângâie faţa,
Ninsoare de sunet e viaţa
Iar în nopţi mai asculţi, respirând …
Înţelepţi cu zăpadă pe gând.
Taxa pe… dragoste
Surâsul tău,
singurul pian
deschis în noapte,
cu clapele care aşteaptă
atingerea stelelor…
doar el şi cerul
care îl ninge
cu fulgi de sunet,
troienindu-l sublim
în simfonia sărutului!
Numai noi doi…
stăpâni pe nesomn,
cu paşii privirilor
spre graniţa unde
se sărută noaptea cu zorii,
plătim cu inimile aşezate
pe două palme de întuneric,
pulsând în cadenţa
unui menuet de dorinţi…
vămile îndrăgostirii sau…
taxa pe dragoste.
Popas în drumul către noapte
În cafenea, beau ceaşca mea cu şoapte,
Fumând delirul cât mi-a mai rămas.
Tot mai îngustă, calea mea de lapte,
Dar vreme încă e de un popas.
Mă-apropii de zenituri, pas cu pas…
Ignor mustrarea anumitor fapte.
Fumez delirul cât mi-a mai rămas.
În cafenea, beau ceaşca mea cu şoapte.
Întrezăresc o aripă de noapte,
Prin storul care încă nu e tras,
Cu ochii unui vagabond retras,
Să-şi numere bănuţii toţi, vreo şapte…
În cafenea… Beau ceaşca mea… cu şoapte.
Autor: Gheorghe Suchoverschi
Comentarii închise la Strigăt în alb / Taxa pe… dragoste / Popas în drumul către noapte
Rondeluri noi
ACEASTĂ TOAMNĂ
– rondel –
Îşi prind copacii, frunzele la loc,
Lipindu-le, atent, cu picătura.
Bătut-au palma pentru-aşa un troc,
Un nou contract semnându-l cu Natura.
Deşi în galben, nu mai poartă ura.
În loc de fructe, lozuri cu noroc.
Lipindu-le atent, cu picătura …
Şi-au prins copacii, frunzele la loc.
La iarnă, în omătul unui joc,
Prin ghiduşii, în seve-şi ţin căldura
Şi-or pune nostalgiile pe foc …
Dar, până-atunci, chiar întrecând măsura ,
Îşi prind copacii, frunzele la loc .
RONDEL NOCTURN
Nopţi de cristal în vieţi pustii, de plastic
Inundă cu ninsori onirice, un drum.
Când roua spală clipele de fum
Şi plouă cu mustrări, cuvântul, drastic.
În nunţi de stele străjuiesc, postum,
Privirii de poet sau de nebun,
Nopţi de cristal, în vieţi pustii, de plastic
Inundă cu ninsori onirice, un drum.
Când moartea umblă pe-un afet de tun
Şi râsul ei sporeşte în sarcastic,
Glod dezlânat, eu trupul mi-l supun,
Să-l cearnă în eres ori în fantastic,
Nopţi de cristal în vieţi pustii … de plastic
ŞI RESTUL E TĂCERE
– rondel –
Cât costă metrul cub de tăcere ?
E-n hohot plânsul drumului durut !
Dau ceasul meu de mângâiere,
Pe clipa botezată-n absolut !
Sunt ochii treji în cuibul lor de lut
Şi-n cupa plină cu durere,
E-n hohot plânsul drumului durut …
Cât costă metrul cub de tăcere ?
Râd şoapte peste ninsori de sfere,
Dup-o noapte sumbră ce-a trecut
Cu un scâncet vesel şi scăzut,
Al luminii ce-a surpat frontiere …
Cât costă metrul cub de tăcere !!!
RONDELUL UNUI HEIDELBERG
DE ALTĂDATĂ
Motto : “Vivat Academia !
Vivant Profesores!”
În Heidelberg coboară seara
Când vin să cânte visătorii
Cu inima din piept, ghitara …
În jur se strâng auditorii .
Discipolii şi-aprind ţigara ,
Făcând-o “poştă” cu actorii,
Când vin să cânte visătorii :
“În Heidelberg coboară seara !”.
Pustie-acum de vise, gara …
S-au dus în moarte profesorii !
Şi azi mai retrăiesc povara …
Când amintiri aprind fiorii,
În Heidelberg coboară seara !
autor Gheorghe Suchoverschi
Comentarii închise la Rondeluri noi
Arhiva revistei literare Faleze de piatră 
Comentarii închise la Mereu prezentul Nenea Iancu