Biografie completă / Arta de a muri / Limba neamului

Biografie completă

în acest canal mi-am petrecut copilăria

acoperindu-mă cu noroiul rămas pe marginea

spartă a dalelor de beton

cu muşchii paralizaţi de aşteptarea unui viitor luminos

pregătit pentru călătoria pe marte

evident cu bilet achitat integral

de cei care îmi spun

să mă duc la naiba când se înfundă sifoanele

cu scame dubioase

mă vedeţi zilnic între cerşetorii cu vile şi conturi în euro

vă împiedicaţi de umbra mea la cinematograful închis

e ca şi cum v-aţi făcut abonament pentru a privi

un mim pe o scenă imaginară

şi trântiţi un zâmbet ironic în ceafa dimineţilor fără sfârşit

despicaţi firul în patru şi urziţi adevărul

pe colile albe mâzgălind un destin ocazional

îmi schimbaţi crucea cu panouri publicitare

unde fete goale aruncă la coşul de gunoi

tinereţea mea amputată

spre sfârşitul zilei primesc o cutie de lapte

şi un corn expirat

ambalajul chiar face diferenţa

între comercianţii de vorbe în vânt

şi cei care asfaltează câţiva metri de drum în pustiu

înregistraţi un mesaj scurt

după deces

Arta de a  muri

 

Ali are o presimţire

şi-a lăsat sufletul lângă măslin

noaptea vin animalele

şi fură visele servitorilor

ramurile au început să se usuce

nu le poate spune nimic de când

a învăţat mersul pe ape

şi trecerile prin oglinzi

Ali ştie cum să le potolească foamea

în plină zi

se închină în văzul tuturor

nu poate respira dacă potirul e gol

i-a învăţat cum se trece prin sită cuvântul

Ali ţine lumânările pe piept

şi nu se aud bătăile inimii

el trage cu poftă din narghilea

pufăind adevărul peste zilele triste

îşi piaptănă barba stufoasă

şi când e singur pleacă

Ali şi-a înscenat altă viaţă

 

 Limba neamului

ne e limba ca o cobiliţă arcuită peste sufletele ce aşteaptă

reîntoarcerea poeţilor dispăruţi

cu ceara lipită pe unghia dreaptă a vremii

cad pădurile de brazi şi vântul poartă vreascurile

până la spirala întunecată

 

ne e limba Dunăre ce curge peste ogoarele pedepsite

de plânsul în scutece de cânepă crescută în galaxia vecină

unde s-au ascuns bătrânii de teama necuvintelor

şi pasc turmele albastrelor gânduri

 

ne e limba somn când păsările atacă zarea

trasând semne pe harta cerului

şi ochiul magic îşi deschide pleoapa udând fiecare destin

 

ne e limba culoar de foc în inimi

şi pulsează odată cu silabele răsturnate pe covorul verde

al câmpiilor atemporale unde soldaţii îşi odihnesc caii

la umbra neîmplinirilor

 

ne e limba floare de crin doar atât

cât vor fi urme de opinci

prin ţărâna lăsată de Bunul Dumnezeu

între coastele Carpaţilor

 

autor Any Dragoianu