Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Biografie completă / Arta de a muri / Limba neamului

Posted in Poezie by Hopernicus on 19/01/2013
Biografie completă
în acest canal mi-am petrecut copilăria
acoperindu-mă cu noroiul rămas pe marginea
spartă a dalelor de beton
cu muşchii paralizaţi de aşteptarea unui viitor luminos
pregătit pentru călătoria pe marte
evident cu bilet achitat integral
de cei care îmi spun
să mă duc la naiba când se înfundă sifoanele
cu scame dubioase
mă vedeţi zilnic între cerşetorii cu vile şi conturi în euro
vă împiedicaţi de umbra mea la cinematograful închis
e ca şi cum v-aţi făcut abonament pentru a privi
un mim pe o scenă imaginară
şi trântiţi un zâmbet ironic în ceafa dimineţilor fără sfârşit
despicaţi firul în patru şi urziţi adevărul
pe colile albe mâzgălind un destin ocazional
îmi schimbaţi crucea cu panouri publicitare
unde fete goale aruncă la coşul de gunoi
tinereţea mea amputată
spre sfârşitul zilei primesc o cutie de lapte
şi un corn expirat
ambalajul chiar face diferenţa
între comercianţii de vorbe în vânt
şi cei care asfaltează câţiva metri de drum în pustiu
înregistraţi un mesaj scurt
după deces
Arta de a  muri
 
Ali are o presimţire
şi-a lăsat sufletul lângă măslin
noaptea vin animalele
şi fură visele servitorilor
ramurile au început să se usuce
nu le poate spune nimic de când
a învăţat mersul pe ape
şi trecerile prin oglinzi
Ali ştie cum să le potolească foamea
în plină zi
se închină în văzul tuturor
nu poate respira dacă potirul e gol
i-a învăţat cum se trece prin sită cuvântul
Ali ţine lumânările pe piept
şi nu se aud bătăile inimii
el trage cu poftă din narghilea
pufăind adevărul peste zilele triste
îşi piaptănă barba stufoasă
şi când e singur pleacă
Ali şi-a înscenat altă viaţă

 

 Limba neamului

ne e limba ca o cobiliţă arcuită peste sufletele ce aşteaptă

reîntoarcerea poeţilor dispăruţi

cu ceara lipită pe unghia dreaptă a vremii

cad pădurile de brazi şi vântul poartă vreascurile

până la spirala întunecată

 

ne e limba Dunăre ce curge peste ogoarele pedepsite

de plânsul în scutece de cânepă crescută în galaxia vecină

unde s-au ascuns bătrânii de teama necuvintelor

şi pasc turmele albastrelor gânduri

 

ne e limba somn când păsările atacă zarea

trasând semne pe harta cerului

şi ochiul magic îşi deschide pleoapa udând fiecare destin

 

ne e limba culoar de foc în inimi

şi pulsează odată cu silabele răsturnate pe covorul verde

al câmpiilor atemporale unde soldaţii îşi odihnesc caii

la umbra neîmplinirilor

 

ne e limba floare de crin doar atât

cât vor fi urme de opinci

prin ţărâna lăsată de Bunul Dumnezeu

între coastele Carpaţilor

 

Any Dragoianuautor Any Dragoianu

Tagged with:

Comentariile sunt închise pentru Biografie completă / Arta de a muri / Limba neamului

%d blogeri au apreciat asta: