Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Noi în pustiu / Acasă / Prea mult loc

Posted in Poezie by Hopernicus on 16/12/2011

Noi în pustiu

 

Sunt un fir de nisip

În deşert

Cămilele mă calcă-n picioare…

Călcaţi-mă şi voi,

Dar cu piciorul drept.

 

Luaţi-mă cu voi

Spre Cea Morgană

Să ducem binecuvântarea în tandem

Căci vin furtuni, ne-ngroapă în uitare,

Iar visele cu ploi devin blestem…

 

Acasă

 

Am găsit prin mirişte

drumul spre casă

unde mai miroase a liliac.

Într-un colţ, sub nuc,

caut copilăria.

În praful uliţelor

mă aşteaptă copilul

cu ochii uscaţi;

găsesc fântâna

din care izvorau visele.

În adâncimea ei

mă strig pe nume

şi ecoul îmi răspunde a pustiu…

De mult căutam drumul spre casă

fără să ştiu.

 

Prea mult loc

 

Atât de pustiu e zborul

acestei păsări!

În pustietatea lui,

Doar Tu, Doamne, mai încapi

fără să laşi loc pentru gândire.

 

Atât de tăcut e cântecul

acestui zbor!

În sunetul lui poate

să încapă

Marea cea mare, norii,

arborii cu rădăcina lor

şi încă… o singurătate.

 

Atât de adâncă e singurătatea

acestui nor

în care pasărea îşi ţese cuibul,

încât

ar putea să încapă

toate dimineţile…

 

Doamne, de ce ai lăsat nepăscute fâneţele?

 

Autor: Alla Murafa

 

Anunțuri
Tagged with:

Un răspuns

Subscribe to comments with RSS.

  1. Hopernicus said, on 17/12/2011 at 14:20


Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: