Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Memoria seminţelor / Nano- report / Colind laic din Transilvania

Posted in Poezie by Hopernicus on 13/08/2011

Memoria seminţelor

 

În cetatea bătrână a nopţii

Fiinţa niciodată nu doarme.

Memoria freatică

impregnează

Zidirile …

Trădate sunt artele şi aproape

toate

iubirile.

Cei adevăraţi nu vom şti

Care am fost: cei de alţii ştiuţi,

ori cei de noi înşine?

Cei din oglinzi, ori cei din

Cuvintele, sfintele,

tot mai puţine?

 

Numai a seminţelor memorie

Cum  în poezie cea a cuvintelor

În  a zimutul de magneziu al

rândunicii şi-al

fratelui  meu vânt Acvilon?

Smulsă-i din doliul pe curcubeu

Al mormintelor catapeteasma

De tahioni…

Unde nu ne-am iubit  părţi tăiate egal

 

Plânge în dulce psalm de chimval

Mierla  nebună

Golul  de cearcăn sub lună

Nu mă ierta că îţi mor înainte:

să nu fiu cruţat mie însumi mă rog

Şi pădurii în care numele tău i l-am dat

Unui singur izvor.

Ah, recele jar

Spuză barbară de har

Cântând melodios am uitat că mi-ai dat

Primul sărut ca un ţipăt de înger căzut

Şi din el am scumpit darul zeilor

Gelos am scumpit prada zeilor

Să nu te răscumpere

crepuscular.

 

 

Nano- report

 

Duminici ale nefericirii  colective evocatoare, de morţi, de încă vii.Duhul colectiv al canoanelor, noaptea pune doliul ei scânteietorPeste locuri de rugăciuni, cazemate, cluburi ale Domnului cu o mie de nume.Milenii care aşteaptă învierea. Inversa curgere a timpului, din Dogmatrine.

Splendorile hedonice şi virtualizarea psiho- motorie, a                   Pluralului.Reintri în templul tău sub cheie, cu pereţi de cărţi pe cant, mumii, memorie rece.

În poezie, acest timp nevisat, ori deja trăit, pentru ca să ajungi unde? De ce ?Coperţi, lespezi foşnitoare, suspin al pădurilor care au fost, pe care le-ai străbătut, ori doar le-ai ascultat, cu ale lor triluri şi ţipete cumva subacvatice…

Starea paradoxală a unei tristeţi indicibile, ce se converteşte magic, prin cuvinte mute( doar gândite, nerostite cuiva) – în bizarul extaz de a fi, de a fi pur-şi-simplu.

Din balcon, poruncitor, perechea de guguştiucii îmi cere grăunţele de orez. Ultimele trei petunii îşi primesc şi ele tainul de apă dulce. Mă sună din Londra fiul mezin Remus.. Viaţa care ne moare…. Suntem interconectaţi. Inima îmi bate ca o limbă de clopot.  Captivă.Un impuls spontan de a îl reciti pe Leopardi …

Mă uit în lume. Mă uit.

 

 

Colind laic din Transilvania

 

Inţaramea cu vânturi de mătase

Zăpezile pun doliu alb pe case

Zăpezi desculţe mai din jos de rai

Îţi aminteşti pe-atunci cum mă iubeai?

 

Zăpezile pe munţi, îngândurate,

Aştern colindul dragostei curate

Şi-n legănarea lor îţi văd icoana

Râzând, prin hemeneia din Nirvana

 

Îţi aminteşti ce uită neprihana ?

 

Sub vulturii perechi pe sanctuare

Răbdarea înfloririi viitoare

Îţi cere peste moarte-mbrăţişare

Să iarăşi fim, tu Lună, eu doar Soare…

 

Dai Leroi- Ler din Mume şi Fecioare

Hai Lerui- Ler, din Mume şi fecioare…

Râzând, prin hemeneia din Nirvana

 

Îţi aminteşti ce uită neprihana ?

 

 autor  Eugen Evu

 

       din volumul     ”POEME SUBLUNARE”

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Memoria seminţelor / Nano- report / Colind laic din Transilvania

%d blogeri au apreciat asta: