Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Marketing / Atenţie, se închid uşile! / Trăim într-un cub Rubik

Posted in Poezie by Hopernicus on 09/03/2012

Marketing

 

în bradul meu de Crăciun

mi-am agăţat toate amintirile

pinguinul de când aveam un an

săniuţa de la bunici

o mireasă primul cadou de iubire

un ursuleţ foarte mic

mângâiat demult de fetiţa mea

 

mereu am adăugat

dar mai e loc

pentru amintirile

ce aşteaptă să vină

 

anul acesta

sunt la modă

brazii împodobiţi cu roşu

– spune vocea

să nu rămâneţi

cu globurile aurii

de anul trecut

 

știu că acum

amintirile mele sunt în siguranţă

atârnate în bradul

în care se joacă toate culorile

 

dar mi-e teamă

de momentul în care ei îşi vor da seama

şi vor veni să ne vândă

globuri aurii

ambalate ca amintiri

 

Atenţie, se închid uşile!

 

în jurul meu

mâini atârnate de bare

priviri identice

capete cu căști pe urechi

 

săptămâna asta

trebuie să porți căști galbene

ca să nu te amendeze

poliția culorilor

 

căștile verzi de săptămâna trecută

sunt aruncate

în tomberoanele de lângă scară

așteaptă să fie ridicate

de serviciul de ambulanță

și conectate

la urechi artificiale

care vor citi

gândurile de săptămâna trecută

le vor filtra

– se mai strecoară și paraziți –

le vor mixa

și le vor introduce

în căștile roșii

pe care să le purtăm

săptămâna viitoare

 

în jurul meu

mâini atârnate de bare

priviri identice

rar o defecțiune

de mixaj și atunci

căștile se transformă

în flori

degeaba încerci să le ascunzi

după urechi

poliția culorilor

apare imediat

florile

se văd aud de departe

culorile lor se joacă în degete

de lumină

foșnetul lor

nu poate fi generat

pe calculator

 

rar defecțiuni

de mixaj

eliminate rapid

gândurile înflorite

pot să devină

epidemii

 

în jurul meu

mâini atârnate de bare

priviri identice

toată lumea e fericită

atenție, se închid ușile

oricum

nimeni nu vrea să plece

dincolo de ușă

sunt atâția

care așteaptă

 

Trăim într-un cub Rubik

 

– pseudo-poveste –

 

Trăim într-un cub Rubik

aruncat demult pe o masă

fiecare în pătrățelul orb

unde nu contează culorile

și luminile se destramă

în umbre.

 

Ne-am obișnuit

mereu aceiași vecini

o liniște nefirească

doar uneori

o mână necunoscută ia cubul

îi răsucește pătratele

la stânga la dreapta sus jos

apoi îl aruncă la loc pe masă

suntem un pic bulversați

gândim amestecat

alți vecini

altă perspectivă

și totuși același cub

aceeași cameră.

 

Uneori

rar

trece o pisică

ne gâdilă cu coada ei

și începem să strănutăm

hapciu! hapciu!

devenim alergici

apoi ne trece

de la un timp

și pisicile au dispărut

mâna grijulie le-a adunat.

 

– E periculos – nu știam

că mâinile pot vorbi în șoaptă –

să nu afle

dacă strănută toți odată

cubul poate exploda.

 

Trăim într-un cub Rubik

aruncat demult pe o masă

dar acum se aud

multe voci care strigă

– Dați-mi o pisică! Dați-mi o pisică!

 

autor: Anca D. Vieru

http://cititordeproza.ning.com/profile/ancadvieru

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Marketing / Atenţie, se închid uşile! / Trăim într-un cub Rubik

%d blogeri au apreciat asta: