Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Elegie pentru trecerea timpului / scârțâie cumpăna fântânii / poem de dragoste

Posted in Poezie by Hopernicus on 09/03/2012

Elegie pentru trecerea timpului

 

Vremea iubirilor trece, timpul toarce mersul lui,

primăverile ne-acoperă cu mirosul lor picul de fericire

care ne-a mai rămas; vin cocorii,

gânduri întoarse spre trecut,

care se-adună la marginea unei poieni de vis.

 

Lumina porţii s-a deschis spre infinit,

caii albi se joacă prin memorie,

copilărie, feerie de-o clipă, mi-ai înecat visurile

într-o mare de cuvinte, din care încerc

să spăl lebedele decapitate şi să le împăiez.

 

Chiar dacă m-am rătăcit printre cuvinte,

calea spre paradis, labirinticul drum,

îl caut c-o lampă care pâlpâie prin nopţile fermecate

şi sper să-l găsesc până nu se stinge uleiul din ea…

 

Ochiul imens al lui Şiva mă priveşte din întuneric,

al treilea ochi al lui care vine cu blesteme

şi-mi spune că trecutele vârste vor cădea

pe plajele pustii  ale unei mări pierdute

în carminul amurgului.

 

Tu vei rămâne goală ca visul, ca marea, ca timpul,

ca luna care rătăceşte pe un cer pustiu,

vei rămâne frumoasă, Poesis,

ca dragostea-mpietrită-ntr-o stea.

… ştiu…

 

mi-e somn de-acum şi-nchid pleoapele,

trecerea timpului vine odată cu apele…

 

scârțâie cumpăna fântânii

 

cumpăna fântânii,

mână argintie,

doarme între moarte

și-ntre veșnicie.

 

fântână, fântână,

strălucesc în tine

mii de stele sure,

ape cristaline.

 

numai luna șuie

oglindește-n apă,

stă ascunsă-n neguri,

umbra își adapă.

 

sunete profunde

se aud în zare,

zgomot greu de unde

din adânc răsare.

 

un luceafăr mare

cade-n unda apei

și din el răsare,

mare, Cornul Caprei.

 

unde-i fântânarul

ca să te sleiască,

ți-a secat izvorul,

vatră românească.

 

în bruma de seară

scârțâie-o fântână,

te-am strigat aseară,

unde ești, stăpână?

 

scârțâie fântâna

numai pentru surzi,

scârțâie fântâna

și tu nu-mi răspunzi…

 

poem de dragoste

 

ultima picătură de rouă

moare pe-o floare albastră de culoarea cerului,

ziua se naște din haosul nopții, luptând cu lumina,

ochiul meu e o frântură de cer înlăcrimat

ce soarbe din soare viața,

e o adâncă fântână a cărei apă curge prin mine,

prin sângele meu, un izvor nesecat de dureri și de bucurii.

câteodată aceste vederi se preling prin mine și se topesc undeva,

într-un cer îngropat departe, pe-o aripă de cocor.

 

razele soarelui dansează himeric în acestă dimineață

prin ochii mei ca niște lasere albastre

și-mi ucid dorul și vederea, cred că mai exist,

nu m-am topit în neant,

nu plânge, iubito, că tot voi ajunge la buzele tale,

voi prelungi cuvintele, vocalele, consoanele

și voi face un pod plutitor, prin aer,

ca o pasăre, voi zbura, chiar fără aripi,

lipindu-mă de cerul inimii tale,

lasă soarele să treacă pe lângă norocul nostru,

căci el ne va da viață și lumină și dragoste

fă-i loc să alunece triumfător și ridică-i,

precum egiptenii, alei de sfincși, piramide și obeliscuri,

stai dreaptă și răstignită cu mâinile în sus

căci în capul tău vom construi Acheronul

cu cercuri și tavane,

punându-ți sufletul vertical ca o mare coloană dorică

pe care vom sprijini cerul cu toate bogățiile lui.

vom face o lună galbenă din aur, vom face stele,

altare de dragoste în care vor cânta naiadele,

aezii și preoții sacerdoți,

alunecăm și noi prin timp ca niște mimi

despărțind adevărul de minciună

printre pleoapele ochilor lui Dumnezeu.

 

știu, câteodată treci prin somn ca prin niște inele

de logodnă aruncate de un bijutier nebun,

te visezi cu mine în doi, răcorindu-ne în zăpadă,

gonind pe drumul interjecțiilor cu jeepuri,

ai vrea să ne strângem în brațe,

ca frumoasele botticelliene, pline de grație și de poezie.

ți-am promis că vom merge la Florența,

cu tot ce vrei tu, cu saloane, cu șerpi, cu gânduri,

vom ieși din mit și vom face o nuntă paradisiacă

la mormântul lui Dante.

 

autor: Ion Ionescu

http://cititordeproza.ning.com/profile/IonescuIon

 

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Elegie pentru trecerea timpului / scârțâie cumpăna fântânii / poem de dragoste

%d blogeri au apreciat asta: