Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Prinţesa mea, mayaşă / De ce dispari odată cu-anotimpul? / Serghei aleargă renii

Posted in Poezie by Hopernicus on 15/12/2011

Prinţesa mea, mayaşă

 

Rebel, cum sunt condorii,
plutesc într-o poveste,
cu-aripile întinse
eu mângâi, liber, munţii,
te iau în zbor cu mine,
un gând în stânga frunţii,
neantu’-albastru râde,
puţin mai sus de creste.

E-o linişte sublimă,
sunt zorile în faşă,
lumina se strecoară,
furiş, precum briganzii,
mai sus de mine-s zeii,
acolo jos sunt Anzii,
pe tronul ei de aur,
prinţesa mea, mayaşă.

 

De ce dispari odată cu-anotimpul?

 

Ciudat ca un fachir strivesc cochilii
pe fire de nisip şi alge moarte,
vreau norul efemer ce ne desparte
să plouă cu buchete de vanilii.

În drama verii aşteptând finalul
se străduieşte-o biată cabotină,
supusă toamnei, cu genunchii-n tină,
să ne înfigă, tremurând, pumnalul.

Eu am în minte o-ntrebare rece,
de ce dispari odată cu-anotimpul?
Credeam că-mi va răspunde simplu timpul,
dar tace, mă ignoră şi-apoi trece.

 

Serghei aleargă renii

 

Fărâme de lumină clipesc în întuneric,
o ultimă redută ce încă mai rezistă,
e plină de iluzii planeta noastră tristă
şi-ascunde în fiorduri un zeu cu trup eteric.

 

În albul-sidefiu se-nchide dansul sferic,
prin iarna infinită Serghei aleargă renii,
otrava fierbe-n cupe şi reci sunt pământenii,
tot ce e-n jurul nostru a devenit coleric.

 

Învăţ de la piraţii, bătrânii lupi de mare,
ţin arca mea rebelă cu prova către stele
şi mintea mea rănită se-ncurcă printre vele,
în vârfuri de catarge cresc ţurţurii de sare.

 

Autor:  Ioan Gelu Crisan 

 

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Prinţesa mea, mayaşă / De ce dispari odată cu-anotimpul? / Serghei aleargă renii

%d blogeri au apreciat asta: