Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Oraşul bântuit / Pe strada tristeţii / Salvează-mă

Posted in Poezie by Hopernicus on 21/08/2011

Oraşul bântuit

Oraşul bântuit renaşte

Sub soarele dimineţii

În detalii neglijabile

Static, mort colorat în gri

Îţi zgârie retina prin indiferenţă

Zgomotul cioburilor de sticlă

Aduc normalitatea şi bulversează

Liniştea mută.

Locul işi caută fantomele

Întruchipate în oameni

Feţe fără zâmbete

îndreptându-se spre locuri nebănuite

În şir indian cu o cadenţă asurzitoare.

Un copilă se opreşte locului

Caută o mamă, o fiinţă umană

Bulversează coloana infinită a tăcerii

fantome trec  în nepăsare

În oraşul tristeţii.

Epuizată cade la pământ

Ignorată , indurerată

Nu mai sunt oameni în jur

doar feţe fără speranţă.

 

Pe strada tristeţii

 

Pe strada tristeţii numărul 5

caut liniştea sufletului

lacrimi nu mai curg

nu mă mai plimb supărat

ţi-am promis fidelitate

ţi-am dat dragoste.

dar tu ce mi-ai dat -în schimb?

ştii am avut un vis azi noapte

m-ai ţinut de mână

mi-ai spus ca mă iubeşti.

îţi aduci aminte ? nu cred,

m-am trezit singur in noapte

nu e luna nu sunt nori nici stele

e negru şi trist

dar de ce ?

dragostea doare când trece

pe lânga tine şi nepăsătoare iţi face cu mâna

si tu ramai locului.

parcă e fără sens

pe strada tristeţii la numarul 5

aştept să ajung pe strada speranţei la numărul 1

acolo unde eşti tu cea din vis.

 

Salvează-mă

Arată-mi calea spre tine

Arată-mi calea spre iubire

Salvează-mi visele şi inima

E o poveste de dragoste

Nu vreau să se sfârşească

Fără tine nu are niciun sens.

Salvează-mi visele şi inima

De toamna neagră a singurătaţii.

Mi-e dor de tine iubirea mea

Nu mă lăsa pe insula singurătaţii

Ca o epavă să plutesc în zadar

căutându-te pe tine

Pe marea amintirilor

 

 

 

autor Cristian Svecz 

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Oraşul bântuit / Pe strada tristeţii / Salvează-mă

%d blogeri au apreciat asta: