Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Plecarea / Chitul

Posted in Poezie by Hopernicus on 17/12/2011

Plecarea

 

Când s-a îndreptat încet spre uşă
şi liniştea i-a tăiat paşii
era un cărăuş de iluzii şi sminteli.
Acolo în prag într-un târziu s-a cuibărit
întinse mâna şi-şi desenă o floare în palmă
gândindu-se la primăvară.
Trăise într-o lume de asfalt şi beton
cu chipul răsfrânt în oglinzi zidite
şi lumea ei se întindea de la fereastră la un nuc.
Mai auzi o zarvă în lumea din-afară
citi o stanţă pe-un perete şi-nţelese.

Trecuse atâta timp şi ei tot nu s-au lămurit
de ce la mormânt în loc de cruce avea o scară.

 

 

 

 

 

Chitul

 

Nu mai ştiu când m-am instaurat atât de bine în moarte

deşi aripile mă dor când mă scufund în abisul ei.

Marele cer, marele cer, ne cuprinde pe toţi

văd cum din ce în ce mai mulţi arhangheli

se aşază la pândă, desfăşurând un priveghi ciudat

pentru chitul ce mai înghite o gură de sânge.

Am sfârtecat pe cea care înmugureşte omul

şi sunt doar un peşte, un peşte

care aşteaptă un val pentru ca ţărmul lor

să dispară în neant pentru mine.

Împingem în coastele chitului mort

Iona, frate, a bătut vânt în pupa,

încă un val al uitării în inima monstrului

şi lumea înnegurată de fantasme,

învrăjbită de îngerii suverani,

cuprinsă de freamăt va dispărea în adâncuri.

 

Autor: adrimir 

 

 imagine : Hieronymus Bosch „JS after Bosch (?) /  detail”

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Plecarea / Chitul

%d blogeri au apreciat asta: