Arhiva revistei literare Faleze de piatră

În contratimp / Zeta – femeie-copil de bani gata / Simbioză

Posted in Poezie by Hopernicus on 09/03/2012

În contratimp

 

Pe zi ce trece,
tot mai abitir,
îmi grăbesc pasul
pe sub lumini
ascuțite,
îmi subțiez umbra,
o strecor între
mână și piept,
în pana mea,
ca pe o
foaie neagră de hârtie,
o lungesc apoi –
înălbită cu hieroglife –
până la
următorul răsărit,
ca-ntr-un târziu
s-apară nimeni
de nicăieri
și să mă întrebe:
La ce bun
să o lungești
până la un
alt început,
oricum, toate au
același sfârșit,
iar nopțile tale
devin
tot mai scurte?

 

Zeta – femeie-copil de bani gata

 

așteaptă hackerii să le dai plata.
Intrând pe ușa din spate,
au ajuns la fața locului
și câinii de la securitate.
Toate cărările șobolane
duc către umbra ta
care-și târâie
de la o zi la alta
nopțile negre
sub soare.
Adevărul e că se fură,
se fură lemne
în întreaga Românie
pentru poemele ciordite
de pe net
și publicate pe hârtie.
Va veni însă o vreme
când
mâna care scrie
versuri va cresta
pe brațul tău de lemn,
făcând astfel
să țâșnească la lumină
un volum de poezie
cu miros de sânge,
nu de hârtie.

 

Simbioză

 

Ne-am cunoscut unul celuilalt
umbrele până la înstrăinare.

 

Decolorate pe la margini, păreau
lipite cu scoci în mijlocul încăperii
când de pat, când de masă, când de un perete.

 

Încercam să mă smulg din brațele tale,
să-mi înfig pixul în inimă,
cu sângele meu să te scriu,

 

bronzându-mi apoi rănile rupte la lună –
trist măcelar ce-și vinde nopții
carnea de porc la un preț rezonabil.

 

autor: Eugen Iulian Bot

http://cititordeproza.ning.com/profile/BotEugenIulian

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la În contratimp / Zeta – femeie-copil de bani gata / Simbioză

%d blogeri au apreciat asta: