Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Toamne de mătase

Posted in Poezie by Hopernicus on 21/10/2012

Să îţi mai spun, iubite, iar povestea

De toamnă- lungă, rece şi pletoasă,

Cu falduri ruginite de angoasă

Şi necuprinse-n mâinile acestea.

 

Pe care le cunoşti aşa cum ochii

Îi ştii când îţi împart o noapte-n două

Şi amăgindu-ţi palmele cu rouă

Te fac să-mi prinzi micsandrele în rochii.

 

Arama unor frunze languroase

E semnul că de mine te apropii,

Când stelele-s tăciuni ce urcă plopii

Iar Carele, de vise ne sunt trase.

 

În decolteul verii, mlădioase,

De mai rămân sonate ale lunii-

Pe-acelea să le-mparţi cu toţi nebunii

Frumoşi, ce cred în toamne de mătase.

 

 

autor Camelia Constantin

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Toamne de mătase

%d blogeri au apreciat asta: