Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Oameni și anotimpuri

Posted in Poezie by Hopernicus on 21/10/2012

 

Albe flori aduce vântul dinspre știutul ținut al iubirii

Trec cocori de ieri pe cerul de acasă

A nopții casă de veacuri așază la masă luceferi

Veri pe sub ziduri de stejar

Împletesc hainele de toamnă ale pământului

La șezătoare coboară și conuri de brad

Vor să scrie pe firele de iarbă

De la rădăcini către soare

Despre oamenii care spală veșmintele zilelor

În apele adânci ale nopților

Și se odihnesc apoi pe malurile de dincolo de anotimpuri

(Tu, floare care crești în fiecare dimineață din rădăcini de vorbe

Te așezi în paturile lor învăluite în cețuri și neliniști)

 

După ce își curg lăuntricele ploi de iluzii

Peste nepăsarea întinsă la masa de joc a zarurilor oarbe

Oamenii se așează la poarta cu brațele vopsite de degetele apusului

Timpul a lăsat acolo toiagul veacurilor trecute

L-a încrustat cu păsări de lut ars

Și a învățat oamenii să își picteze vălul trecerii

Către căruntele voci ale toamnei

În culori de roșu și alb

 

Când cocorii povesteau toate acestea

Ceasul cu patru arătătoare îmbrățișa ore târzii

Sfeșnicul aprins de vaietul viorilor de sub rădăcinile cuvintelor

Încă mai ardea pe pleoapa lunii

În casa de pe malul stâng al fluviului dormea năvodul

Iar pescarul își legăna în nisip luntrea spartă,

Peticită cu valuri împietrite în crepusculul uitării de sine.

 

autor Farcas Narcisa Liliana

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Oameni și anotimpuri

%d blogeri au apreciat asta: