Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Nostradamus / Teiul lui Eminescu / Scaune tapiţate

Posted in Poezie by Hopernicus on 16/12/2011

Nostradamus

 

Premoniţie

chiar şi Nostradamus visa litere ebraice

focul mistuia totul

mestecând în apa emotivă

masochiştii se temeau de moarte

veneau să afle… bătîndu-l pe spate

prieteneşte,

voiau mereu să fie primii care află

căderea unui cap.

 

De el depindea doar moartea sa.

 

Teiul lui Eminescu

 

M-am născut aproape
de teiul lui Eminescu…
ani de-a rândul l-am urmărit
în încărunţire –
era sprijinit de o cârjă metalică
betonată –
părea un om invalid
cu părul de culoarea
toamnei.
uneori apărea imaginea sa
conturată perfect
în teiul – sprijinit, obosit
şi singuratic.
stăteam cuminte pe o bancă
şi priveam metamorfozarea
(cu siguranţă că dacă l-aş săruta acum
n-ar mai spune niciun cuvânt)
nu puteam să spun nimănui
acest lucru…
clipa îmi aparţinea
întru totul.
doar vântul transforma apariţia sa
într-un vârtej de frunze.

 

Scaune tapiţate

 

Din nou îmi amintesc

Cât e de greu să răzbaţi

În ţara extremelor,

În ţara scaunelor tapiţate, unde

cramponaţii de ele

Privesc marea ca pe un bun al lor

Privesc poezia ca pe-o cenuşăreasă

Privesc poetul

…ca un om coborât din altă lume

Nu mai ascult decât vântul

Adierea lui e balsam pentru mine

Fredonând cântecul de Dincolo

 

Autor: levana (Bianca Marcovici)

 

Anunțuri

Un răspuns

Subscribe to comments with RSS.

  1. Hopernicus said, on 17/12/2011 at 15:26


Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: