câteodată…./ sărutul

câteodată…

 

câteodată tremurul frunzei

îl simt adânc

în buze

acolo

unde nourii și țărână

își duc în geană lumina un foșnet de frunze moarte

se coboară din tălpi în sus către genunchi

***

câteodată tremurul frunzei

îl port cu mine

în sânge

până-n jos la glezne

acolo

unde iarba și roua se unesc

sub tălpile goale

într-o părtașă solitudine prin anotimpuri-rugi

***

câteodată tremurul frunzei

îl simt rostogolit până la umerii mei

până la buzele tale

acolo

unde nimeni nu calcă lacrăma firului de iarbă

un cântec gângurit lăsat-am ca pe un rug înflorit să se-audă

în tremurul frunzei

 

sărutul

 

plouă-ncet, plouă lin

plouă devreme, plouă târziu

liniște,…

faceți liniște vă rog,

nu deranjați pe-aici!

e sărutul revărsat de ploi…