Frângeri
am bântuit o viață întreagă
scormonind cu disperare la temelia semnelor de întrebare
am visat păsări albe
surpau adevăruri mutilate
dar
soldații mei de plumb
n-au primit nici măcar onorul
am cotrobăit prin caverne în care falsitatea
făcea echilibristică pe lama bisturiului ce retezase ultima speranță
stalactitele purtau lilieci în păr jurând că a venit primăvara
dar
santinelele mele anunțau dezertări
cu mâinile goale
mi-am extirpat tumoarea
am tras spre mine arzânde veri
și-am respirat despletite candori de maci ce-și frâng trupul
mi-am dus surâsurile printre colți flămânzi de viață
și le-am predat necondiționat
autor violeta florentina ion
Comentarii închise la Frângeri