Arhiva revistei literare Faleze de piatră

paradise hotel

Posted in Poezie by Hopernicus on 12/08/2011



după 12 ani petrecuţi
săpând gropi de cerneală în două şcoli construite aproape identic
simt că n-aş mai putea face nimic
o vreme.

şi totuşi sunt bacovian nu prin vocaţie
ci prin lene.
delirez fără delir ca într-un deşert fără nisip
după uscare îndelungată
departe de femeia de neon
şi oare ce mă împiedică
să las chiar acum din mână punga de chipsuri
şi să urc cele 272.148 de trepte ale hotelului paradise
unde pe terasa ultimului etaj
mă aşteaptă fetele-palmier
iar pasărea-colibri îmi face dinţii albi
cum nu i-am avut niciodată
deşi am folosit toate pastele
de dinţi
la care fac referire pământenii în reclame şi-n scriptură.

 

autor Yigru Zeltil

http://cititordeproza.ning.com/profile/YigruZeltil

 

Anunțuri
Tagged with:

Un răspuns

Subscribe to comments with RSS.

  1. boris marian said, on 24/10/2011 at 8:23

    A ucis o găină

    A ucis o găină, pentru că făcea ouă,
    Cu sângele ei a pictat un tablou,
    A pus un pește de baltă
    Să danseze în „Giselle”,
    La luat pe Dumnezeu
    și l-a dus la o casă de randevu.
    Tablourile lui se vindeau
    Ca pânea caldă,
    Nimeni nu știa
    Că artistul murise
    Cu o sută de ani înainte,
    Dar cineva schimbase semnătura.

    Deschid fereastra de la etajul șapte,
    Simt nevoia irezistibilă să zbor,
    Aș dori să planez peste oraș,
    Să nu mai revin la etajul șapte,
    Există ceva mai banal
    Decât cifra șapte?
    Nu vorbesc despre simbol,
    Dar etajul șapte ar trebui desființat.

    Boris Marian


Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: