Moda şi pictura

 

 

Era invitabil ca moda timpului să nu  fie bine reprezentată în pictură. Mai mult decat atât, pictura a reflectat moda după cum şi-au închipuit pictorii că sunt îmbrăcate personajele. De pildă, eroii biblici, în reprezentările maeştrilor europeni, sunt îmbrăcaţi ca flamanzii, italienii sau nordicii. Până şi peisajul este european, eventual cu un palmier adăugat, aşa cum era scris în texte. Apostolii sunt îmbrăcaţi ca nişte călugări, sfinţii ca nobilii dar… şi acesta este un indiciu asupra modei europene în secolele 16 – 17.

 

Rembrandt a pictat unul din cele mai cunoscute tablouri ale sale, Rondul de noapte, cu dimensiuni mari (3,5 x 4,4 m) în care înfaţişează burghezi înstăriţi. Ca şi în Lecţia de anatomie în care vedem mai mulţi medici ai timpului, îmbrăcămintea este detaliată, grija pentru amănunte redând, în fond, moda acelei perioade. Dar, în mod deosebit, putem stabili o bună legatură cu moda spre sfirşitul secolului 19, în timpul Belle Epoque. În Art Nouveau, pictorii au fost tentaţi să surprinda moda în, mod special. În lucrările lor e prins stilul vremii, silueta feminină specifică, importanţa accesorilor: pălării, umbrele, bijuterii… În unele portrete celebre este surprinsă tendinţa vestimentară adoptată. Pictorii au inovat sau au continuat tradiţia. Este de menţionat şi influenţa artei orientale asupra costumelor vremii, elementele exotice pe care le regasim în modă, ca imprimeuri, croială, accesorii, bijuterii.

                                                                                                                      

Rembrandt- Rondul de noapte

Matisse pictează Bluza românească, fiind o consecinţă firească a prieteniei sale cu artistul român Theodor Pallady. Aceasta l-a inspirat pentru tabloul care înfăţişează o tânără îmbrăcată cu o ie populară. Şi iată cum şeful foviştilor francezi realizează o lucrare de modă, aproape fără voie, dar care pentru publicul francez (şi nu numai) a reprezentat un prim contact cu artizanatul românesc.

 

Henri Matisse- Bluză românească

Am luat câteva tablouri, aproape la întâmplare… Este neîndoielnic căa, cu voia sau fără voia lor, artiştii au surprins în afara subiectului propriu- zis, şi elemente vestimentare caracteristice epocii, standardului social al personajelor respective, în ultimă instanţă modei.

 

 

 

Gustav  Klimt-Doamnă cu evantai

 

Goya-Ducesa de Alba

 

 

Henri de  Toulouse- Lautrec- Moulin Rouge

 

 

autor Dorel Schor  

 

Caii..pictorilor

 

Calul a fost din totdeauna unul din animalele preferate ale pictorilor. Poate pentru ca e gratios,intelligent, poate din cauza ca a insotit omul in toate activitatile sale pasnice sau nu… In scenele de lupta, apare ca un personaj principal. E nelipsit din tablourile consacrate eroilor victoriosi, dar e frecvent si in scenele rurale sau de intreceri pe hipodrom.  Expresionistii  germani  au vazut calul in culori  nefiresti, nenaturale.  Pina si Paul Gauguin si-a intitulat unul din tablouri “Calul alb”, dar i-a dat in final o nuanta verzuie, ceea ce l-a facut pe cel care comanadase lucrarea s-o refuze…

 

Paul Gauguin

Franz Marc a pictat  un cal albastru,  plasindu-l  intr-un peisaj  galben rosu, cea ce confera profunzime imaginii. De Chirico a pictat niste armasari semeti, pe care i-a botezat antici, conferindu-le  prestanta metafizica si mister.

 

Franz Marc

La Nahum Gutman  calul apare adesea incalecat de om sau inhamat la o trasura. De fiecare data, animalul e tratat cu respect si se scoate in evidenta nobletea sa, intr-un  timp cind  nu bolidul mecanic  ocupa primul loc. La cursele de cai , pe hipodrom sau in zilele de sarbatoare, vedem calul  din nou ca prieten si tovaras al omului, facind parca  corp comun in incercarea de a ocupa un loc fruntas in intrecere. Stefan Luchian are frumoase tablouri cu calareti,  cu nimic mai prejos  decit numeroasele scene ale lui Degas conscrate echitatiei.

Nahum Gutman

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DEGAS-HORSES-IN-A-MEADOW

Pegasus, calul senator al imparatului Caligula, calul lui Fat Frumos din basmele romanesti, caii lui Jonathan Swift in aventurile lui Gulliver, Rosinanta lui Don Quichotte in opera lui Cervantes si atitia altii sint tot atitea ipostaze  in care imaginatia oamenilor a fost  stimulate de acest animal fabulous.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

autor . Dorel Schor  

Vlad Nicolau

ŞI  ARTA  PE  COMPUTER

Era inevitabil… Computerul a cucerit si teritoriul nedelimitat al artelor plastice, propunindu-ne, printre altele, pictura digitala. Cu o biografie nu mai veche de vreo zece, cincisprezece ani, noua forma de exprimare in arta este in curs de continua dezvoltare, rezervindu-ne probabil destule surprize. Avind la baza fotografia de calitate, metoda mobilizeaza creatorii acestor segmente de fictiune cu proiectii in realitate, permitindu-le sa se exprime in raport cu toate genurile si stilurile consacrate.

 

Trebuie sa admitem ca, in cazul picturii digitale, fotografia indeplineste exact rolul unei scene sau a unui model aflat in fata pictorului. Ochiul artistului, jocul bine gindit si calculat al pixelilor pot folosi textura cibernetica pentru a obtine o nelimitata si surprinzatoare diversitate. Diversitate care pleaca de la figurativul academic la abstract, trecind prin impresionism si pointilism, suprarealism si expresionism, pina la ciudata  imagine psihadelica…

 

Nu e vorba numai de tehnica si manipulare fotografica, aplicari de filtre si trucuri cibernetice. Efectele aparent neasteptate sint cautate si muncite, presupun rabdare si straduinta. Autorul  ne surprinde, nu mai putin decit in pictura de sevalet, cu adincimi si perspective, cu aerul feeric si nuantele emotiei. Este mult loc in aceste imagini conceptuale pentru imaginatie, vise si fantezie.

 

Echilibrul dintre abstractie si imaginatie , substanta si realitate, lumini si umbre subliniaza dualitatea de limbaj a acestei arte tinere care, intrind in perimetrul artelor vizuale clasice, tinde la un statut egal cu acestea.

 

Portretul ca si peisajul, natura statica si nudul, compozitia pretentioasa sau scenele de gen isi gasesc in pictura digitala rezolvarile cele mai spectaculoase.  Personal, sunt insa convins ca, in ciuda acestor miraculoase optiuni deschise de cibernetica, pictura cu pensule si culori va dainui cit civilizatia umana. Pictura este o expresie frontala si interpretativa a tot ce se intimpla in jurul nostru, dar si in constiinta artistului. Arta pe computer se va dezvolta in paralel, cu un plus de considerente formale, stilistice sau tehnice. Iar iubitorul de frumos se va putea bucura in liniste de eventuala confruntare metaforica  a limbajelor picturale.

                                                                      Dr. DOREL SCHOR

Oraşul viitorului văzut de artişti plastici

Primul oras al viitorului ar putea fi gata in 2020…E vorba de Tianjin, la oarecare distanta de Beijing, un proiect in care s-au implicat China si Singapore. Un oras total independent de combustibilul fosil, care se va sustine singur prin energii regenerabile… In principiu, specialistii sunt de acord ca aceste aglomerari urbane vor fi orase ecologice. Un oras-insula plutitoare, ca in proiectul Utopia din Monaco, urcat pe piloni ca in Wetropolisul din Thailanda, acoperit de o cupola alimentata cu energie solara sau cu blocuri-turn rotative precum in Dubai.

 

Arie Lamdan

Este loc de multa visare si fantezie… In imaginatia acestor urbanisti, casele si blocurile vor avea alt design, vor fi suspendate, masinile vor zbura si nu vor polua aerul. Se vor recicla apele, va fi folosita energia eoliana… Anotimpurile nu se vor deosebi intre ele…Locuinta va fi, de fapt, un computer urias, populat de roboti. Dar nu vor mai exista izvoare, lacuri si paduri, chiar daca se prevad spatii verzi, reducerea deseurilor, temperature constante.

 

 Giorgio de Chirico

Daca inginerii, urbanistii si arhitectii vad orasele viitorului ca pe niste rezervatii naturale, artistii isi pot permite fanteziile cele mai surprinzatoare. In conceptia noastra, a consumatorilor de stiri, viziunea asupra viitorului este, de cele mai multe ori, limitata de realitatile prezente, sau reflecta performantele trecutului. Artistii nu sunt insa obligati sa tina seama de standartele ingineresti.

 

 Hundertwasser

Celebrul Hundertwasser a imaginat cladiri si orase in spirala… Spatiul urban e ocupat in lucrarile sale de constructii fantastice, intr-un experiment spatial policromic. La Viena pictorul a ridicat o constructie uluitoare, concretizarea viziunii sale despre un posibil viitor oras. Arie Lamdan , intr-o lucrare grafica, isi imagineaza implicarea tehnologiei si a mecanismelor de tot felul, intr-o suprapunere de planuri, care nu respecta conceptiile clasice. Creator riguros, el imagineaza un univers de sine statator din care nu lipsesc tensiunile unor trairi instinctive.

 

 Eduard Mattes

Eduard Mattes, de  profesie architect, respectind miracolul formelor, se detaseaza insa de formula stricta a planurilor geometrice, facind loc metaforei obsesionale, prin chipul ginditor al omului, cel care are meritul si vina tuturor noutatilor. Si iat-o pe bucuresteanca Maia Martin invitindu-ne sa zburam cu ea, intr-o aventura romantica, catre un viitor incert si paradoxal, dar plin de promisiuni. Miracolul cosmic ne conduce in spatii privilegiate, intuitive si…posibile. Un transfer de sugestie catre Dali, De Chirico, Delvaux, Agam …

 

Maia Martin

autor Dr. DOREL SCHOR

Oameni şi flori

UN  MESAJ  DE  FRUMUSETE  SI  PURITATE

Stefan Luchian a fost considerat un pictor al florilor. Sint cunoscute si apreciate numeroasele sale tablouri, naturi statice reprezentind dumitrite, anemone, albastrele, crizanteme, garoafe, maci, bujori sau trandafiri in ulcele, sugerind apartenenta locala.

Dar in mod paradoxal, in celebrul sau tablou intitulat „Safta florareasa” nu apare nici o floare…Sa fi vrut pictorul un portret de exceptie in care calitatile decorative si simplitatea motivului sa exprime mister si pasiune..?

 

Fapt este ca din totdeauna chipul tigancii vinzatoare de flori a fost unul din subiectele preferate ale pictorilor. Thodor Aman si apoi  Nicolae Grigorescu au cautat pitorescul subiectului, adaugind adesea umanism, alteori poezie. Au existat si destui epigoni care au alunecat in kitsch sau in asa numita pictura de gang, care nu au facut un bun seviciu gustului public. Dar noi raminem pe terenul verificat al artei de buna calitate.

Un mare muralist mexican, Diego Rivera, comunist si revolutionar, figura tulburenta si controversata, a pictat de multe ori flori, indeosebi cale. Flori albe masive, in structuri si aranjamente compozitionale din care se vede efortul omului si, poate, chiar

vreun mesaj social. Primeaza insa, vrind nevrind, semnificatia universala a florilor, mesajul lor de frumusete si puritate. Rivera ramine acum, dupa trecerea anilor,  maestrul unui stil propriu, bazat pe figuri mari, simplificate si culori indraznete.

 

Un pictor originar din aria germana a Europei,  dar influentat si de experienta pariziana si cotidianul israelian, Michael Argov, a fost marcat de o neobisnuita combinatie intre rational si spiritual, pe care o sublimeaza estetic in pictura florala din care nu lipseste elemental uman.

Subiectul este desigur popular si abordat de foarte numerosi artisti plastici in intentia de a imortaliza in culori dragostea, puritatea, entuziasmul, speranta, libertatea intr-un spatiu privilegiat…. August Renoir si Claude Monet, Vincent van Gogh, Marc Chagall, Ruven Rubin si Yosl Bergner. Baruch Elron si Miriam Cojocaru, Liana Saxone-Horodi si Louise Marie de Schryver, Pino Daeni si Bela Kontaly – iata numai inceputul unui sir care ar putea fi nesfisit. Pentru ca nu imi inchipui un artist al culorilor care sa nu fi incercat rostirea plastica fara limbajul culorilor florale.

 

  Dr. DOREL  SCHOR

Grotescul în pictură

REALIMUL INTERSECTAT DE SIMBOLURI

Un bun prieten mi-a facut cunostinta cu arta lui Moreno Pincas, pictor israelian traitor la Paris, care va vernisa in curind o expozitie a sa la Muzeul de Arta din Ramat Gan. Stilul sau ar putea fi considerat inclasificabil. El ignora toate modele si modelele, creaza compozitii dense, populate cu grupuri teatrale, figuri  si caractere ciudate, surprinzatoare, adesea grotesti…

 

Grotescul in pictura are totusi vechime . Maestrul flamand Hieronimus Bosch picteaza o opera fantastica si grotesca care ilustreaza in principal pacatul si decaderea umana. Biserica l-a considerat eretic, dar el s-a dovedit  reprezentantul exponential al sfirsitului de Ev mediu, cu temerile si credintele epocii sale.  Imaginatia sa exuberanta, se hraneste din folclorul, din superstitiile  si din lumea fantastica in care amesteca profanul cu sacrul, obisnuitul cu supranaturalul, chipuri normale cu altele deformate de grimase.

 

Bruegel cel Batrin a creat un bestiar al Universului, in care grotescul si fantasticul merg mina in mina. La el trecerea de la hiper-realism la grotesc este de factura suprarealista. Goya a pictat familia regala cu spirit demonic, fara sa o infrumuseteze si a populat „capriciile” sale cu monstrii stranii, cu jivine hidoase. Velasquez i-a imortalizat  pe „las meninas” si pe infantele Baltazar uriti si caraghiosi. E cunoscuta lucrarea „cap grotesc” a lui Leonardo de Vinci. Si de ce n-am nota tot aici realismul intersectat de simboluri din picturile alegorice, satiric controversate, ale „Judecatii de apoi”, printre ele cea murala de la manastirea Voronet din Bucovina romaneasca.

 

Grotesti sint unele  personaje din lucrarile lui Toulouse-Lautrec, Edward Munch si chiar Fernando Botero, plasate intre sublim si vulgar, chiar daca figurile sunt simpatice in naivitatea lor. Se remarca in acest sens pictorul belgian James Ensor , un avangardist cu personaje predilect grotesti suprarealiste, artist controversat pentru critica sociala acida, pentru mascaradele si procesiunile cu aspect de insectar.

 

In mod special au abordat grotescul in pictura doi artisti germani, considerati de nazisti „decadenti”: George Grosz si Otto Dix. Influentati de curentul Dada si marcati de ororile razboiului, ei au surprins o societate nemiloasa in care predomina violenta, setea de imbogatire, prostitutia, somajul. Critica sociala este acerba, personajele sint in mod deliberat caricaturale, viziunea coroziva, exprima disperare si deziluzie.

 

Voi mai pomeni de unele tablori semnate de Victor Brauner, Iosif Iser, Aurel Jiquidi, de „Spaima” si „Regele nebun” ale lui Corneliu Baba in contextual unui subiect care se vrea peren.

                                                                                                   Dr. DOREL  SCHOR

Fresca

SI  PURITATEA  EXPRESIEI  ARTISTICE

Rafael Sanzio avea 25 de ani si era un pictor putin cunoscut, cind a fost preferat de papa Iulius II sa decoreze cu fresce una din incaperile Palatului de la Vatican.  Sala aleasa servea ca biblioteca si era locul preferat al pontifului. Cei doi pereti intregi ai incaperii, adica cei fara usi sau ferestre, au fost consacrati Teologiei si Filosofiei. Pentru ilustrarea Filosofiei, s-a ales ca subiect  „Scoala din Atena”. Lucrarea a fost executata in anii 1510 – 1512 si e in stare foarte buna si astazi.

 

Cum se explica acest lucru? Fresca este o pictura murala executata pe o tencuiala proaspata in care culoarea este incorporata chimic si poate fi conservata un timp nelimitat. Evident, exista tehnici diferite si, de-a lungul vremurilor procedurile s-au mai schimbat. Dar nu putem nega faptul ca fresce sunt picturile preistorice descope- rite in  pesterile din Lescaux, in Franta, sau in grotele din Tassili, dinSahara. Fresce au impodobit si piramidele egiptene, templele in Knossos si Heraklion, vile bogate in Pompei si Herculane, palate indiene in Rajastan, morminte regale in Weijin, China, sau temple la Sigiria, in Sri Lanka…

 

Admiram cu aceasi incantare fresce in pictura bizantina, fresce pe peretii manastirilor bucovinene, creatiile lui Giotto laAssisi, capela sixtina a lui Michelangelo, frescele semnate de Corregio, Uccello, Botticelli, Ghirlandao, ca si ale mexicanilor Rivera, Siquerios si Orozco. Claud Monet era indragostit de fresca, Rufino Tamayo la fel…Chagall a folosit aceasta tehnica la pictarea plafonului Operei Garnier dinParis, Samy Briss a decorat institutii din Tel Aviv, Lipa Natanson sali de cultura inIasi.

 

Imi amintesc de Constantin Piliuta, proaspat absolvent al facultatii de arte frumoase, decorind peretii gradinii de vara a teatrului din Botosani. Era una din primele lucrari de acest gen al unui artist care avea sa se remarce mai apoi cu ample lucrari de gen, picturi monumentale, cu scenografie teatrala , dar si cu picturi de sevalet. Sabin Balasa a decorat in stilul sau realist fantastic interioare ale Universitatii iesene, Jean David, Yohanan Simon si Naftali Bezem si-au pus semnatura pe largi fresce care au dat personalitate unor cladiri oficiale, aeroporturi si…kibuturi.

 

Tratind subiecte solemne, pe teme religioase, filosofice, mistice, patriotice sau social-revolutionare, pina la cele frivole, erotice – in stilurile si conceptiile cele mai diverse, fresca a beneficiat de suprafete mari, accesibile in acelas timp unui mare numar de privitori. Ea ofera un univers de sine statator si obliga la puritatea expresiei artistice, ramanind mereu proaspata….De altfel, fresco chiar asta inseamna, proaspat!

                                                                     Dr. DOREL  SCHOR

CÂTEVA TABLOURI

CARE MI-AU PLACUT

Pentru ca inca nu s-a ajuns la o definitie a frumosului acceptata unanim de esteticieni, filozofi, artisti si critici, s-a convenit empiric ca „frumos este ce-mi place mie”…
Iata, m-am gindit, am ocazia sa ma refer la citeva tablouri, nu neaparat in cadrul unui subiect unitar, numitorul comun fiind doar scurta perioada de timp in care le-am selectat, subiectiv, dintre atitea altele. Evident, selectia are un caracter personal, tine seama de sentimente si idei (afective) si risca sa devina partinitoare. Ceea ce nu ma impiedica sa va impartasesc parerea mea.

 Lipa Natanson

O natura statica semnata de Lipa Natanson, vas cu flori de cimp, imi aminteste prin armonia culorilor si punerea in pagina de scoala clasica romaneasca, la care se adauga discret in planul doi maslinii israelieni. Aceasta imagine focalizata inegal pe doua planuri armonizeaza intimitatea interiorului cu componentele exterioare, tributare biografiei si formatiei artistice ale pictorului.

Orna Ben Shoshan

Orna Ben Shoshan se incadreaza oarecum in stilul suprarealist sau realist fantastic. Ea foloseste intotdeauna elemente combinate intr-un ansamblu esoteric si creaza o „poveste” care capteaza inima si imaginatia privitorului. Viziunea ei este distincta, suplimentata cu detalii care sugereaza o lume magica, ca o alternativa la realitate. O lume imaginara in care spiritual controleaza materia.

 Telma Eshdat

O cu totul alta viziune descoperim in pictura Talmei Eshdat. E vorba de un peisaj care se apropie de culorile fovilor, cu o vaga ambianta metafizica , in care autoarea combina elementele cromatice dispuse pe mai multe planuri orizontale inegale.Rezulta o imagine senzuala si estetica, poate tocmai din cauza ca formele, textura si nuantele sint neobisnuite si in proportii neuzuale.

 Miriam Cojocaru

Haim Savitzky

In sfirsit, iata un portret semnat de Haim Savitzky, fara indoiala decanul de virsta al preferatilor mei, care se apropie de venerabilul …105 !! E adevarat ca tabloul a fost pictat cu mult timp in urma, pe vremea cind mesterul avea probabil chiar mai putin de 90 de ani. De remarcat pe chipul tinerei acel amestec de candoare si frumusete intrinseca, in traditia picturii figurative, clasice.

autor Dr. DOREL SCHOR

CURTEA DIN SPATE

UN SPATIU FAMILIAL

 Nu sunt putini pictorii care si-au intitulat cite un tablou, chiar asa, „curtea din spate”. Adica locul opus fatadei, unde dispare atmosfera si haina de sarbatoare, cartea de vizita sau blazonul de respectabilitate. Curtea din spate este universul simplu al omului, spatiul intim si familial, mai reprezentativ adesea decit haina de gala.

 Moni Leibovici

Mai intotdeauna, inapoia subiectului ales se afla o motivatie, o intimplare. Prietenul Moni Leibovici, artist al penelului, a pictat o serie intreaga de tablouri pe aceasta tema. Mi-a relatat ca subiectul l-a preocupat multa vreme, din momentul cind familia sa instarita, emigrata din Bulgaria cu multe obiecte, bagaje si mobile, a primit o locuinta de numai doua camere intr-o periferie. In Israelul acelor vremuri, doua camere erau un lux, asa ca li s-a parut firesc sa abandoneze lucrurile in ograda. Mai putin copilului Moni, viitorul pictor, ramas cu imaginile acestea pe retina.

  Yehoshua Grossbard

 Yehoshua Grossbard, un pictor nascut in Polonia, s-a „specializat” in peisaje urbane. El s-a facut remarcat prin cromatica deosebita a lucrarilor sale. Dominate de un galben solar, de nuantele calde ale culorilor de pamint, aproape toate pinzele sale infatiseaza ziduri interioare, scari de serviciu… Ansambluri lipsite de perspectiva, dar nu lipsite de circumstante ezoterice, ca o alternativa la realitate. Intorcindu-ne in biografia omului, putem banui sperantele sale de viitor, intr-o vreme cind zidurile erau reci si dusmanoase.

 

Camil Ressu

 

Personalitate semnificativa in arta plastica romaneasca, Camil Ressu a abordat adesea teme rustice, vederi de la sate, tarani la munca cimpului. El a surprins o lume simpla, trudita, cinstita. Taranii la moara, asteptind in curtea din spate si stind la taclale, iata un motiv traditional, tratat de pictor cu simpatie. Stilul sau distinct, caracterizat prin detalii implementate, sugereaza o lume emblematica, reprezentativa.

 

 Stefan Luchian

 

O pinza deosebit de valoroasa , de o remarcabila expresivitate coloristica a pictat Stefan Luchian.”Spalatoreasa”, este o compozitie centrata pe o femeie de la tara sau de la periferia unui oras care, in curtea din spatele casei intinde rufele spalate.. Cromatica optimista traduce, in maniera realista dar poetica, frumusetea muncii si a traiului cotidian.

 

Miriam Cojocaru se lasa atrasa de peisajul urban, uneori numai atit cit se poate vedea prin fereastra bucatariei unui apartament de bloc obisnuit. Ea descopera verdele copacilor si petele de soare in spatiul strimt al curtii din spate, cladind imaginea din contraste de umbra si lumina. Paleta, numai aparent sobra, se incarca abil prin tonuri discrete, de calm si poezie.

 

Miriam Cojocaru

 

 

autor Dr. DOREL SCHOR

Marina Purcea

 

NE  BUCURA  SUFLETUL  SI  RETINA

 

In materie de arta, surprizele sint numeroase. Unele sint placute, altele dimpotriva. S-a intimplat sa ajung la expozitia unui nume foarte circulat si sa plec dezamagit de cele vazute. Alteori, dimpotriva, am descoperit un artist mai putin cunoscut cu lucrari remarcabile. Este cazul pictoritei Marina Purcea aflata la prima ei expozitie vernisata inIsrael, in orasul Rehovot. Expozitie intitulata „Amprente”.

 

Artista marturiseste , intr-un credo firesc, ca lucrarile ei sint inspirate din natura, dar ca nu intentioneaza sa copieze natura. Ea renunta la detaliile nesemnificative, prefera simplificarea, geometrizarea, abstractizarea. Lucreaza cu simboluri. Peformanta ei consta in sublimarea acestor simboluri in stari emotionale, redescoperind cu voluptate formele fundamentale ale frumusetei.

 

 

Marina Purcea a absolvit sectia de graphic design a Academiei de arte frumoase „Nicolae Grigorescu” din Bucuresti. Aceasta explica desigur unele particularitati: ariile focalizate, numarul restrins de forme si culori, efectele de textura, de perspective (multiple sau …lipsa), de umbre si lumini, fondul pseudo-mozaical. Unele lucrari sugereaza frumoase tapiserii, marcate de discrete influente folclorice sau simboluri moderne, dar cu evidenta marca originala.

 

 

Pictorita doreste sa surprinda „tot ce-si lasa amprenta pe retina si suflet”. Sa surprinzi totul e greu, poate de aceea dinsa isi incearca puterile in stiluri diverse, creeaza , experimenteaza, inventeaza. Experimentul cubist , abstractul geometric, expresionismul conventional sau nu, surrealismul ingemanat cu simbolismul fac in „opera omnia” casa buna.  Si nu lipsesc aluziile constructiviste sau de op-art pina la o vedere stereoscopica . E interesant sa constati performanta de a sugera miscare, tranzitie, schimbare, distanta catre o destinatie in care domneste muzicalitate, frumusete senzuala si estetica..

 

Marinacrede in materia vizuala, in elementele decorative, in fantezia naturii completata si imbogatita cu cea a artistului. Stilul, in ciuda tuturor influentelor pozitiv asimilate, se decanteaza descriptiv si liric, ca o replica individuala inconfundabila. Aparentele naturale devenite emblematice se combina cu elemente de realism magic realizind  o viziune utopica, un univers de sine statator. Pentru ca , inversind ecuatia , Marina Purcea, chiar ne bucura sufletul si retina.

 

autor Dorel Schor 

 

Calitatea mediului

 

 

O EXPOZITIE … ECOLOGICA

 

Consiliul local din asezarea Shoham a numit anul 2011, anul calitatii mediului. Printre alte actiuni la care au fost mobilizati locuitorii de la mic la mare, edilii s-au adresat artistilor plastici, propunindu-le organizarea unei expozitii pe teme ecologice, centrate pe respectarea calitatii mediului si reconditionarea materialelor folosite. Curatoarea Rahel Ziv nu a avut pobleme de „mobilizare”, pentru ca numerosi pictori, sculptori si fotografi au raspuns cu entuziasm initiativei.

 

 

Ecologia studiaza interactiunea relatiilor intre om, ca individ sau colectiv si mediul de viata inconjurator, din care, de fapt, face si el parte. De aceea, consecintele distrugerii acestui echilibru  al habitatului sint in primul rind in defavoarea omului. Omul, animalele, plantele, microorganismele se afla intr-o relatie vitala, fapt pe care noi il uitam adesea. Se considera, pe buna dreptate ca factorul cel mai poluant de pe planeta este omul. In mod firesc, lui ii revine si misiunea ultimativa de a salva planeta Pamint.

 

 

 

Batia Bombiger, intr-un tablou care sugereaza mapamondul, este preocupata de fenomenul incalzirii globale  care determina schimbari in viata animalelor si a vegetatiei. Ea pledeaza pentru o relatie om-natura, pentru o lume mai buna. Lea  Lichtteiner picteaza o replica la celebrul strigat al lui Munch, locul femeii disperate fiind luat de un cormoran in pericol. Ronen Vaserman foloseste parti de motocicleta pentru a realize un lampadar, demonstrind cum reconditionarea poate duce la economisirea resurselor. La fel procedeaza Tamar Darmon cu obiecte gasite in strada sau in „curtea din spate”,libertatea de creatie permitindu-i trecerea eleganta de la concret la abstract. Carmela Zak foloseste cerceafuri vechi si dantelele bunicii in impletituri moderne, Eitan Arnon condama poluarea oceanelor intr-o constructie in care a folosit  pe pinza, carton, pietre, pacura .

 

 

Am incercat o trecere in revista, partiala si desigur incompleta, a citorva exponate. Spatiul nu-mi permite mai mult, dar important mi se pare, in primul rind, obiectivul acestei expozitii oarecum neobisnuite desi, cu problemele ridicate, societatea noastra se confrunta zilnic. Gasirea unor surse alternative de energie, refolosirea materialelor uzate si respectarea habitatului natural sunt misiuni de stricta actualitate. Si e bine ca plasticienii ne amintesc acest lucru cu mijloacele artei.

autor Dorel Schor

 

Pasărea Phoenix

UN  SUBIECT  GENEROS

Interesanta este prezenta anumitor credinte sau istorii in mitologiile unor popoare indepartate istoric si geografic. Din Europa pina in Orientul indepartat, din Egiptul antic pina la nativii americani, sub un nume sau altul, apare legendara pasare de foc.

AberdeenBestiary, Pasarea Phoenix sec XII

O pasare de o frumusete neasemuita, care nu moare niciodata, ci arde in flacari si renaste apoi din propria-i cenusa. S-ar fi nascut prima data dintr-un ou de aur care plutea pe apele Oceanului Primordial.

Desigur ca legenda e incarcata de semnificatii ezoterice si simboluri. La vechii egipteni, pasarea Benu explica ciclul zilnic al Soarelui, dar si ciclul anual al revarsarii Nilului care insemna regenerarea, viata…Aceeasi ideie, legata fie de nemurirea Spiritului, de reincarnare , de perenitatea dragostei sau triumful binelui o regasim intrupata in pasarea simurg a vechilor persani, in paunul dragon feng huang al chinezilor, in pasarea maiastra din basmele romanesti. Toate evoca focul distrugator dar si creator, asociat cu soarele sau cu vapaia cosmica din care a luat nastere si se va sfarsi lumea.

Art Deco-Phoenix-1920, Autor necunoscut

Era firesc desigur ca, din cele mai vechi timpuri, mitul pasarii Phoenix sa fie prezent si in creatii literare sau picturale. Hesiod si Herodot erau convinsi ca au vazut pasarea cu ochii lor, Ovidiu o descrie in „Metamorfoze”, Tacitus o pomeneste in „Anale”, Plinius o descrie in „Istoria naturala”, Martial, mai sceptic, in „Epigrame”. Gasim mitul ilustrat in manuscrise iluminate din secolul 12, in miniaturi celtice, in stampe japoneze. Pentru ca, aproape de zilele noastre, pasarea de foc sa inspire numerosi artisti plastici. E un subiect generos pentru expresionismul fantastic, realismul magic, sau pictura naiva,  pentru suprarealisti, dar si pentru unii impresionisti, chiar cubisti… Lucrarile abunda in culori aprinse, sugereaza de regula miscare si forta halucinatorie. Viziunea este uneori utopica, hibrid intre posibil si imposibil, intre mister si realitate moderna. Alteori ecuatia este inversata, artistul vrind, in mod paradoxal, sa demitizeze legenda.

Brincusi, Pasarea maiastra

Ca intotdeauna, pictura reflecta temperamentul artistic, conceptia personala, considerentele stilistice si tehnice, ba chiar si idiologice ale autorului. Interpretarile sint asadar variate, legate de traditii si mentalitati, dar aproape invariabil sugereaza mai putin realitatea existenta si mai mult capacitatea omului de a visa si spera.

 autor Dorel Schor

Eduard Grossman, Pasarea Phoenix

Friedrich Johann Justin Bertuch, Phoenix

Kyoto, Japonia, Phoenix-Templu

Şerbana Dragoescu

SE  DEDICA  ARTEI  TAPISERIEI

Doctorul Nae Cernaianu, bun prieten, traitor acum in Germania, imi trimite fotografia unui portret al lui, realizat recent din memorie de catre o pictorita dinRomania… Il recunosc pe studentul de altadata si, pentru ca tabloul e bun, ma interesez cine e autorul. Si astfel fac cunostinta cu Serbana  Dragoescu, o artista plastica remarcabila, care picteaza rar acum, pentru ca s-a dedicat artei tapiseriei.

„Am crezut ca pictura si tapiseria  sint doua regine care nu pot sta pe acelas tron” marturiseste Serbana Dragoescu intr-o emisiune  de televiziune consacrata ei. E adevarat ca pictura si tehnica tesutului presupun tehnici foarte diferite, dar ambele sunt in ultima instanta suporturi ale expresiei estetice, cerind inventivitate, deschidere spre experiment, disponibilitate ideatica.  Din relatarea prietenului meu am inteles ca e vorba de un talent complex, liber de orice constringeri sau comenzi, imun la orice fel de compromisuri in viata si creatie.

Arta tapiseriei isi propune dobindirea independentei spatiale a genului. Serbana prefera formele dinamice, bogate in simboluri si semnificatii, cu elemente traditionale specifice , dar si alternative.  Sinteza dintre frumoasele elemente folclorice si tendintele moderne caracterizeaza lucrarile majoritatii artistilor textilisti. In cazul Serbanei Dragoescu se adauga adesea surpriza unor compozitii inedite, a culorilor magnifice, aproape ireale. Si o tematica adesea nespecifica  tapiseriei, conferindu-i un statut la granita dintre arte, dar nu marginal . In acest sens, creatoarea confera expresii vizuale unor texte din autori celebri din mai toate timpurile, cum ar fi Platon filosoful, regele David psalmistul, Eminescu si Appolinaire poetii, Borges scriitorul si altii.

Serbana Dragoescu este descendenta unei familii nobiliare romanesti cu puternice traditii artistice. In acest spirit de noblete, putem intelege un gest al ei, singular in vremurile noastre, donarea unei tapiserii de 11/3 metri Muzeului de Arta.  A lucrat la tapiseria aceasta, intitulata „Punct”, nu mai putin de noua ani !

Arta tapiseriei este in mare masura ornamentala, decorativa. La Serbana se adauga lirismul, o calda intimidate, fantezia neingradita. La limbajul artistic universal cu insemne si valori locale, ea adauga interactia cerebrala si emotionala care ii fac lucrarile inconfundabile.

autor Dorel Schor

Viorica Toporaş

MEMORIA  ACUARELEI

 

Cu ani in urma, in Iasul studentiei mele, am cunoscut o tinara frumoasa, prietena unui coleg. Invata la facultatea de istorie si filosofie a Universitatii si se numea Viorica Toporas. Parea pseudonimul bine ales pentru un poet liric, dar  ea se numea chiar asa si, peste ani s-a dovedit ca nu gresisem prea mult, ea nu se exprima in versuri, ci isi transpunea lirismul in metaforele ingaduite de pensule si culori. Picta.

 

 

A trebuit sa treaca o buna bucata de timp ca talentul acesta sa iasa la suprafata, deodata, febril si sentimental, curajos si empatic, destul ca sa fie descoperit de iubitorii de frumos, dar si de severii critici de arta. Viorica Toporas lucra la Radio Iasi, un mediu incontestabil intelectual, avea prilejul sa cunoasca oameni si locuri, dar si sa fie prezenta la multe evenimente artistice si culturale. Pot presupune ca astfel s-a nascut apetitul pentru pictura, dorinta si curajul de a-si implini vocatia, de a se masura cu sine si cu altii. La urma urmelor, de ce nu!?

 

 

Viorica exceleaza in acuarela. Chiar si tablourile ei in ulei, picturile de sevalet, dau impresia unor acuarele executate cu mina sigura, cu spontaneitate si prospetime in pete largi, cu pasta fluida. Pe undeva, pastrind proportiile, ea imi aminteste de un alt pictor iesean, acuarelist prin excelenta, considerat un maestru al genului. Ma refer la Max Arnold la care peisajul era o stare de spirit in care prima, totusi, senzatia autenticitatii. Viorica Toporas a simtit de asemenea dorul de duca, a calatorit si a fixat in culoare peisaje din tarmurile marine ale Frantei si Angliei, din Orient si de la Marea Neagra. Dar mai cu seama din Moldova natala, din Iasul aureolat de istorie si legenda, de poezie si sfintenie.

 

 

Opera ei pare facuta cu optimism si cu usoara visare. Viziunea cromatica a pictoritei demonstreaza gratitudine sufleteasca, generozitate. Lucrarile inspirate de „Iasul marilor iubiri”, dar si a marilor decizii se tansforma, printr-un exercitiu de admiratie, intr-un poem de dragoste definitiva. Edificiile istorice au eleganta aristocratica dar ramin pitoresti. Distribuirea bine gindita a luminii subliniaza climatul afectiv. Imaginea se transforma intr-o confesiune. Peisajul e daruit cu ipostaze simbolice…

 

 

In majoritatea lor, lucrarile Vioricai Toporas sint realizate in plein air.  Banuiesc ca pictorita se simte mai in elementul ei intr-un mediu natural, in care poate fi spontana si sentimentala, febrila si relaxata… Si in care se lasa invaluita de oarecare nostalgie .

 

 

autor Dorel Schor 

Sami Briss revine în Iaşul natal

Iata o surpriza deosebit de placuta: maestrul Briss ma invita la vernisajul expozitiei sale de pictura la galeria de arta „Dana” dinIasi. Era de asteptat. Pentru ca Sami Briss s-a nascut in tirgul Iesilor, a studiat la Academia de arte din Bucuresti, a trait si creat inIsrael, s-a stabilit laParissi a devenit un faimos artist al lumii, cistigind, in timp,  o solida si binemeritata notorietate.

 Exegetii considera ca opera sa reflecta in mare masura biografia sa. Pictorul e influentat structural de folclorul romanesc si de miturile rurale, are nostalgia icoanelor si a plaiurilor moldave si multe dintre lucrarile sale sunt de esenta populara. Israelul l-a apropiat de valorile si simbolurile iudaice, de temele biblice, de traditiile, sarbatorile si arta muzicantilor cleizmeri. Iar Parisul i-a prilejuit impactul frenetic cu creuzetul tendintelor si cautarilor artistice contemporane, care l-au plasat in familia pretioasa a lui Paul Klee si Victor Brauner.

Probabil ca aceasta explica dece Sami Briss este, aproape in acelas timp, si surrealist, si simbolist, si cubist si… bizantin. El vede lumea intr-o perspectiva foarte personala, care ii permite sa descopere fericirea zilnica. Este un pictor al magicului cotidian tradus intr-un vocabular propriu al simbolurilor. Pestele, conform credintei iudaice, simbolizeaza abundenta, mainile comunica forta si bucurie, pasarea – libertate si noroc, muzica spiritualitate.

Personajele din picturile lui Sami Briss au figurile serene, reflecta un dinamism calm, complex dar precis. In mod paradoxal (sau nu)  simbolurile universale ale iubirii si prosperitatii, care l-au facut pe pictor atit de popular in Europa, ne sint reprezentate prin culori calme dar si exuberante. Ambianta de vis din tablouri contine vizibil mesajul ca viata este vibranta si plina de continut. Unicitatea stilului, solutiile originale, continutul artistic personal si compozitia lirica, poetica, fac opera lui Briss inconfundabila.

Expozitia de la galeria „Dana” Iasi, in prezentarea calificata a criticului de arta Valentin Ciuca si a scriitorului Adi Cristi, prilejuieste publicului (re)descoperirea unui artist de dimensiuni majore, prezent in muzee si colectii reputate din Israel, Franta, Romania, Marea Britanie, Germania, Suedia, Olanda, Luxemburg, Canada, Statele Unite…Pictorul israelian roman francez expune macar o data pe an intr-o galerie din Israel. Daca expozitia dinIasiva fi si ea inceputul unei asemenea traditii benefice, cu atit mai bine.

autor Dorel Schor

Renaşterea nordică

EXPOZITIE  IN  SCOTIA

 

Edinburg in zilele Festivalului care aduna artisti de teatru si de circ, pantomimi, muzicanti, multime de localnici, turisti, spectatori avizati, curiosi si gura casca… Nu departe de zgomotul si agitatia strazii, la capatul cuoscutei Mile Regale, palatul Holyroodhouse invita la o expozitie de exceptie consacrata maestrilor Renasterii din nordul Europei, cu titlul „De la Durer la Holbein”. Expozitia celebreaza arta Renasterii nordice, cuprinzind peste o suta de picturi, desene, gravuri, manuscrise ilustrate si miniaturi ale celor mai reprezentativi pictori ai nordului european din secolele 15 si 16.

 

Albrecht Dürer

O oaza de liniste si farmec in compania norocoasa a unor capodopere semnate de Albrecht Durer, a picturilor mitologice ale lui Lucas Cranach cel Batrin, a desenelor pregatitoare ale lui Hans Holbein cel Tinar care insotesc portretele finalizate in ulei.

Lucas Horenbout

Un regal de arta intr-o galerie regala. Ocazia de a vedea originale celebre. De a-l cunoaste „personal” pe Durer, cel considerat cea mai mare figura a Renasterii nordului, autorul celebrelor portrete si autoportrete, a unor frumoase lucrari religioase si pe motive clasice, sau gravuri cu subiecte patrunse de extensive analize si interpretari.

 

François Clouet

 

Lucas Cranach cel Batrin, pictorul de curte al printilor electori, specialistul in scene montane, subiecte religioase dar si nuduri ascunse in subiecte mitologice este dublat de Lucas cel Tinar care a creat versiuni ale lucrarilor tatalui sau. A pictat portretele reformatorilor germani, dar nu a refuzat nici prelatii catolici…

 

Lucas Cranach cel Batrin

 

Mai putin cunoscut e Marinus van Reymerswale, pictor flamand specializat in scene de gen cu bancheri si colectori de taxe pe care ii infatiseaza avari si vanitosi. Foarte popular la vremea lui si oarecum uitat astazi, e prezent

 

Marinus van Reymerswale

 

Si iata-ne ajunsi la Hans Holbein cel Tinar, unul dintre cei mai buni pictori ai secolului 16, cel care ne-a lasat, printre altele, portretele unor personalitati de talia lui Erasmus din Rotterdam, Henri VIII sau Thomas More…El combina bogatia stilului cu puritatea sa.

 

Hans Holbein cel Tinar

Renasterea nordica ne ofera, in ansamblu, o interpretare profund umanista a evului mediu artistic, uneori cu mai mult sau mai discrete tente religioase, politice sau satirice, dar constituind in primul rind o semnificativa contributie la miracolul mostenirii culturale a umanitatii.

 

autor Dr. DOREL SCHOR

Carol Ricklin – Siegel

 

  IUDAISM  SI  SPIRITUALITATE

Am fost tentat sa intitulez aceasta prezentare a unei artiste care isi combina talentul  si dragostea pentru pictura cu temele biblice  „Iudaism si spiritualitate” sau „Mostenire si identitate iudaica” – in intentia de a surprinde cit mai bine esenta creatiilor ei. Pentru ca arta iudaica,  careia ea i se dedica cu pasiune, isi extrage acel univers aparte din strabunele radacini biblice care au hranit cu darnicie cultura universala. Implicatiile si legaturile artei iudaice cu aceste valori cultural- artistice sint parte dintr-o  bogata si perena mostenire.

Carol Ricklin-Siegel se consacra acestui orizont tematic in permanenta cautare a cheilor identitatii ei. Am cunoscut-o la recomandarea scriitoarei Getta Berghoff cu care se inrudeste. Radacinile romanesti ale pictoritei se impletesc cu cele americane, continuindu-se in Tara Sfanta, aproape de izvoarele cautate. Carol a ajuns inIsrael  cu o carte de vizita impresionanta, dupa ce s-a facut stiuta in Statele Unite ca pictor pe matase, specialista in design graphic, ilustrator de carti.

 

 

 

Ilustrarea Bibliei nu este o misiune simpla , mai cu seama dupa ce mari maestri ai artei universale si-au cautat adesea subiectele in textele vechiului testament. Carol Ricklin- Siegel opteaza pentru o linie lirica, sentimentala in care primeaza atasamentul si identificarea. Ea se implica subiectiv in relatia temelor antice cu viata reala, confera lucrarilor ei interesante conotatii actuale. Geneza si turnulBabel, arca lui Noe si scara lui Iacov, visul faraonului si talmacirea lui Iosef  devin istorii familiare . In paralel, Copacul vietii sau istoria Exodului, vietile patriarhilor si matriarhelor, dincolo de intelepciune si generozitate, aduc orizontul tematic foarte aproape de hotarele contemporaneitatii.

 

 

 

Privitorul creatiilor artistei va descoperi legaturi intuitive si se va identifica implicit cu personajele. O discreta functionalitate traditionala si o forma de expresie tipica (bazata pe personalitatea artistei), fac vizibile relatia cu lumea inconjuratoare. Atitudinea personala si independenta spirituala confera picturilor ei elementul originalitatii. Atmosfera evocativa ne introduce in subiect, fondul completeaza atmosfera, miscarea da senzatia si relatia cu infinitul. Interpretarea literala a Bibliei este excelent tradusa in cea figurativa prin limbajul universal al insemnelor si valorilor artei plastice. Inca o dovada ca Arta buna se implica in toate aspectele existentei.

autor Dorel Schor

BANCA DE AMINTIRI A LUI GHEORGHE GOLDHAMMER

Creaţie

Amintirile lui Gheorghe Goldhammer  merita cunoscute… Acum pensionar, dupa ce a lucrat o viata intreaga ca specialist in mecanica fina, ca inventator si artizan, se dovedeste si un bun povestitor. I-am fost oaspete in apartamentul sau din Naharia unde, impreuna cu sotia sa, Magda, gazduieste un adevarat muzeu. Un „muzeu” cum nu mai exista altul  in Israel si, probabil, nici in Romania. Am pus cuvintul intre ghilimele pentru ca nu el, ci eu, consider colectia lui demna de acest nume.

Vrăjitoarea

Domnul Goldhamer povesteste in …rasina sintetica. El reuseste sa incorporeze flori, insecte, obiecte diverse, in masa transparenta – intr-o maniera care sugereaza autencitate si actiune. Lucrarile sale presupun talent artistic si rabdare de miniaturist, indemanare de bijutier si imaginatie de poet. Uneori preia o tema clasica, precum celebra fabula cu greierele si furnica, sau nu mai putin cunoscuta poveste din Batrinul si marea. Si aici intervine povestea adevarata: avind nevoie de un peste descarnat, a atirnat in padure citiva crapi grasi, pe ideia ca pasarile vor ciuguli totul, exceptind scheletul. Numai ca revenind dupa o vreme in padure, a intalnit un silvicultor speriat, convins ca padurea e blestemata, din moment ce cresc pesti in copaci.

Corrida

Interesanta este si „floarea lui Ceausescu”- cadoul pregatit la cererea comitetului regional Bihor pentru marele conducator. Misiunea i-a fost incredintata tovarasului Gyuri cu indicatia stricta sa existe un singur exemplar. Numai ca directorul intreprinderii unde lucra si care i-a pus la dispozitie materialele, i-a dat de inteles ca ar dori si el o”floare” . Disciplinat, Goldhammer a facut… trei. Exemplarul cel mai reusit l-am vazut la Naharia . Exemplarul oficial a fost expus la Muzeul de Istorie din Bucuresti.

Floarea lui Ceauşescu

Alte exponate… O vrajitoare pe matura care se deplaseaza  cu elice de elicopter …Un pantof care calca florile si un mesaj: „Stop, ocrotiti natura !”…Lujeri de flori care traiesc, ginganii care lucreaza , papadii care-si risipesc puful … La una dintre expozitiile cu public, Gyuri a observat un grup de tineri care reveneau aproape zilnic, de fiecare data mai numerosi. Ii interesa un anume exponat, consultau un album de specialitate si urmareau clasificari si indexuri, dar nu ajungeau la nici un rezultat. Exponatul avea corp de libelula , cap de radasca, coada un fluture…Gyuri se distrase, inventase o noua specie…I-a lamurit amabil pe…studentii la biologie!

Libelula

Mi-e greu sa-l incadrez pe G.G. intr-o categorie distincta. Artist artizan, mester priceput, inovator si sugubat, povestitor si gazda buna… M-a asigurat ca banca amintirilor sale e inca plina.

Pestele Mare inghite pe cel mic

autor Dr. DOREL SCHOR

AVANGARDA NU SE PREDA

O EXPOZITIE INTERNATIONALA

 

Arthur Segal

In urma cu vreo doi ani am primit un mesaj de la Radu Stern, critic de arta evreu roman elvetian. Dumnealui avusese ideia unei expozitii dedicate miscarilor artistice avangardiste din Romania si era in faza „culegerii de exponate”. Marturisesc ca, impreuna cu admiratia pentru aceasta idee grozava, eram si oarecum sceptic, luind in consideratie dificultatile firesti: lunga trecere a timpului, risipirea colectiilor si a colectionarilor, greutatile financiare. Personal aveam numai un album de colaje al scriitorului Sasa Pana si un catalog modest al publicatiilor sale. Ceea ce interesa insa erau, in primul rind, lucrarile de arta plastica.

Marcel Iancu

Radu Stern s-a dovedit si tenace si neobosit. Rezultatul? Recent s-a vernisat la Amsterdam Expozitia europeana a Avangardei artistice din Romania, cu nu mai putin de 80 de picturi, desene si fotografii ale unor tablouri pierdute … Printre altele, aflam ca prima expozitie internationala a avangardei artistice a avut loc la Bucuresti in 1924. Sunt prezenti in expozitia de la Amsterdam si scriitori care si-au legat numele de aceste experimente curajoase, precum Tristan Tzara, autorul manifestului Dada, Sasa Pana cu revista „unu” si altii. Dar ponderea este a pictorilor, subliniata fiind nu numai modernitatea operelor, ci si relatia dintre ideile revolutionare in arta si identitatea evreiasca.

 

Perahim Jules

Patru sint temele propuse publicului: Perioada Zurich, cu cabaretul Voltaire, nasterea curentului Dada, contributia lui Traian Tzara si Marcel Iancu. Apoi avangarda bucuresteana, miscarea artistica provocativa si moderna. Tema treia se refera la anii ’30, iar a patra la generatia considerata atunci tinara.
Este prezent si Arthur Segal, din generatia mai virstnica, Victor Brauner, Marcel Iancu, M.H. Maxy, precum si Jules Perahim, Paul Paun – inspirati de predecesori si continuatori ai acestora. Expozitia urmareste prezenta acestor artisti plastici de la dada la suprarealism, de la abstract la expresionism, variatiile personale cu elemente de constructivism.

 

Victor Brauner

Aflu ca expozitia se bucura de mare succes. Frecventarea este excelenta si publicul foarte interesat. Presa este entuziasta si publica pagini intregi precum si suplimente culturale. Filmul expozitiei a fost transmis la televiziunea olandeza. Dar dimensiunea internationala a evenimentului abia va incepe sa se dovedeasca. Expozitia va deveni itineranta, urmind sa fie prezentata publicului din Statele Unite, din Israel si, desigur, celui din Romania.

 

M. X. Maxy

autor Dr. DOREL SCHOR

Interiorul

O  TEMA  APARENT  NEINTERESANTA

 

Vincent van Gogh

Intr-un an si citeva luni, cit a locuit in Arles, Vincent van Gogh a pictat peste doua sute de pinze. Era perioada cind artistul suferea de saracie, de sperante neimplinite si depresie. In mod ciudat, una dintre multele opere care aveau sa devina celebre peste ani, sugereaza caldura, confort si siguranta. Este vorba de lucrarea cunoscuta sub numele „Camera lui van Gogh de la Arles”. Se pare ca acesta este tabloul achizitionat de fratele pictorului care, mai mult, i-a cerut  si o copie. Fapt este ca pinza  se afla la un muzeu din Amsterdam. Copia, care este si ea…originala e la  Institutul de arta din Chicago si …un al treilea exemplar pictat de mana pictorului poate fi vazut la Muzeul d’Orsay din Paris.”Camera” pare o lucrare simpla in care obiectul dominant e patul, completat de citeva mobile banale. Pictorul se joaca cu regulile traditionale ale perspectivei, combina riguros suprafetele colorate, corectind aparenta instabilitate.

 Henri Matisse

O alta pinza celebra a fost pictata de Henri Matisse si este expusa la Ermitaj in Sankt Petersburg. E vorba de „Camera rosie”, cunoscuta si ca „armonie in rosu”, o adevarata  demonstratie de maestrie in care spatiul compozitiei se confunda cu decorul, absorbind spectatorul prin puterea culorii. Aceasta tematica aparent neinteresanta s-a dovedit  un subiect abordat de multi artisti plastici, mai ales cind oferea perspectiva unei „camere cu vedere ” la mare, la munte, spre o pajiste…Regasim ideea la Edward Hopper, la Rene Magritte, la Iosif Iser, Corneliu Baba sau Dan Hatmanu, la Iosef Zaritzki, Avigdor Stematki si Yehezkel Streichman si atitia multi altii…

 Constantin Piliuta 

Interiorul  se dovedeste un colt de lume, uneori static, imuabil, chiar contemplativ nostagic, dar nu o data reprezinta simbolul propriei identitati a artistului. Compozitia obliga la echilibru, prezenta umana introduce dinamism sau emotie, intimitate… „Interiorul taranesc” al lui Ion Tuculescu nu e numai o marturie de apartenenta etnica ci si o excelenta lectie despre forta cromatica, despre magia culorilor. Constantin Piliuta transforma interiorul unei crisme intr-un colt de lume emblematic cu care se identifica deliberat. Romeo Niram propune o imagine rezultata din realitate si inventie, forta imaginativa si limbaj pictural. Liana Saxone Horodi creaza un pod intre valorile folclorice si artizane romanesti care i-au marcat tineretea si miracolul maturitatii israeliene. Avi Schwartz confera interiorului atmosfera mistica si emotionala a iudaismului religios. In lucrarile tuturor se reflecta propria personalitate, sensibilitate si , poate, un fragment de biografie.

autor Dr. DOREL SCHOR

Liana Saxone Horodi

Avi Schwartz

Menahem Gosher

FANTEZIE  IN  CUPRU

Sculptorul Menahem Gosher  a primit recent distinctia de „Cetatean de Onoare” al municipiului Natania. Este o recunoastere nu numai a meritelor sale artistice ci si a unei biografii pe care si-a pus amprenta istoria recenta a statului. Nascut in Africa de sud si ajuns in Israel putina vreme dupa declaratia de independenta, tinarul entuziast si plin de idealuri si-a petrecut primul capitol israelian in chibutul Barkay. A fost agricultor, lacatus, sudor, a lucrat ce i s-a cerut.

Muncind ca lacatus si sudor, descopera Menahem secretele metalelor, formele mirifice ascunse in materia bruta …Visul de a deveni artist, era nerealist intr-o perioada cind oamenii locuiau in corturi si baraci, se imbracau in haine de doc si isi procurau alimentele pe baza de cartela…

Dar el a indraznit. Stabilit la inceputul anilor ’60 in Natania, a deschis o galerie in …locuinta sa. Si a oferit oamenilor statuete simple, ajutindu-i sa descopere frumosul. Impreuna cu bunul gust, cu posibilitatea de a alege, cu un firav inceput de bunastare.

Menahem Gosher se poate mindri, peste ani, ca si el a inspirat, sugerat sau determinat un anume procent  de frumusete al vietii de zi cu zi. Lucrarile sale sunt sculpturi in…cupru. Astazi, sculptura nu mai trebuie inteleasa numai ca daltuire in piatra sau in lemn. Sculptura moderna e proteica, utilizeaza si formele turnate, sudura, armatura impletita, colajul, firul de sirma, tubul de metal, sticla, combinatiile de efect. Asa ca, artist si metalurgist in acelas timp, el creaza piese unicate, gindite pentru interiorul casei, pentru gradina sau institutii. Indragostit si inspirat de arta marilor inovatori in arta sculpturii, el concepe si „replici” la operele maestrilor Giacometi, Brancusi, Cald .

Menahem lucreaza dupa o metoda personala, bazata pe armatura, incearca sculptura fixa dar si pe cea mobila, cinetica, care isi schimba  forma dupa unghiul de observatie sau la o adiere de vint. El isi gindeste lucrarile
ca „produse de larg consum”, accesibile tuturor. Cu modestie  si generozitate, virstnicul artist si-a pus atelierul la dispozitia tinerilor dotati, initiindu-i in secretele sculpturii in cupru, domeniu oarecum singular, dar in care el se distinge in mod deosebit  prin indelungata experienta si tehnica pe care a inventat-o. Artistul continua, perseverent in intentia sa de a ne infrumuseta existenta, locul in care ne aflam, conceptia artistica, bucuria clipei.

autor Dorel Schor

Cornel Goldstein

PASIONAT  DE… DOUA

L-am cunoscut cu multi ani in urma: un chimist ocupat toata saptamina cu complicate analize medicale  si care in timpul liber picteaza. Pe vremea aia, Cornel Goldstein se retagea uneori la un colt de Mediterana sau in marginea umbrita a unei livezi de portocale  si  se lasa fermecat si furat de peisaj. Apoi isi pregatea culorile si penelul, uitind de ora mesei , si se dedica cu totul pasiunii lui.

Treaba asta a durat mai bine de treizeci de ani pina cind, dintr-odata, omul a descoperit o noua pasiune: fotografiatul. Acum, ca e pensionar si nu mai executa lucrari de laborator, Cornel se scoala de dimineata, incaleca pe bicicleta, isi pune in cap o palarie cu boruri mari, isi atirna pe piept aparatul foto si porneste aiurea in pribegie. Ce il intereseaza? Ca intotdeauna, peisajul. Se opreste unde il descopera, si considera ca este eventual „putin altfel”.

Si in tablouri, dar si in imaginile fotografiate, el se concentreaza asupra impresiilor fugitive. Desi uneori  s-a lasat tentat de interioare, dinsul a pictat sau fotografiat majoritar in aer  liber. In tablouri cromatica aleasa este pura, cu tuseuri fine de penel pentru a simula, (respectiv a valorifica) lumina reala. In fotografie, asteapta cu rabdare pina cind poate spune „clipa stai!”.Este dificil pentru mine sa analizez creatiile sale in paralel, dar ceea ce e usor de inteles este similitudinea conceptiei.

In pictura, Cornel Goldstein urmareste complementarea culorilor, contrastul, preferind apropierea de clasica maniera a impresionistilor, cu o discreta alunecare spre pointilism. Remarcam tendinta instinctiva de a se confrunta cu delimitarea formelor si diviziunea tonurilor. Subiectul surprins este intotdeauna realist , ceea ce se releva si mai pregnant in fotografie, pentru ca el cauta sa surprinda imagini din viata contemporana, interpreteaza liber cotidianul, dupa o viziune absolute personala. Dar si in fotografie, lui Cornel ii plac culorile transante,care impresioneaza . Adica, tot impresionism…

Cornel Goldstein se considera un amator. Cu toate ca a avut mai multe expozitii personale, iar fotografiile lui plasate pe computer sunt „vizionate” zilnic de multe sute de internauti din toata lumea. Pina acum, el inregistreaza o cifra record de „vizitatori”, cifra care depaseste cu mult milionul.

Personal, am fost bucuros sa aflu ca de vreun an, fotograful a cedat putin timp pictorului, permitindu-i intoarcerea la cele bune unelte: sevaletul, pinza, culorile, penelul.

autor Dorel Schor

Nudul

OMAGIU  FRUMUSETII FEMININE

EDUARD MANET

Nud este denumit genul de pictura care reprezinta un corp uman gol. De cele mai multe ori este un omagiu adus femeii in frumusetea goliciunii ei.. S-ar putea afirma ca nu se afla pictor contemporan care sa nu fi pictat un nud de femeie… Nudul barbatesc a fost mai putin abordat, desi mari pictori, din motive cunoscute lor (si noua) l-au preferat celui de femeie. Leonardo de Vinci, Michelangelo, Caravaggio precum si destui altii si-au dovedit din plin maiestria …

MOISE KISLING

Primele reprezentari ale trupului dezgolit le-a realizat omul preistoric care a imaginat acele zeitati  cu pintecele si sinii mari , intruchipari ale maternitatii .Nudul a  a fost  o tema curenta in arta anticilor europeni. Venus Capitolina pastreaza o oarecare pudoare in timp ce nu mai putin celebra Venus din Milo apare triumfatoare in seductia  si armonia ei perfecta. Evul mediu a evitat subiectul, dar pictorii din Renastere l-au reintrodus curajos. Evident, s-au servit de pretexte mitologice, de scene biblice, de alegorii.  Au patruns si in pictura religioasa , nuditatea reprezentind imaginea puritatii.

MORIS MANES

In pictura laica, nudul celebreaza  frumusetea, gratia, eleganta si chiar…virtutea. Depinde, evident, de interpretare si context. Erotismul conventional ascunde sexul. Dar fiecare epoca a  dezvoltat subiectul potrivit conceptiilor sociale, politice, morale, religioase ale societatii respective. Pentru unii, care considera ca femeia trebuie sa-si ascunda fatza si gleznele, nudul este tabu si astazi.

SILVIA GHINSBERG

Pictorii au descoperit in femeie  pe mama, zeita, iubita, sau pur si simplu femeia femeie. Ei au admirat si surprins simetria si proportiile, nu au ocolit seductia si ispita. Amanuntele goliciunii trec de la interdictie la extravaganta. Admiram o galerie impresionanta de personaje feminine, de la cele rafinate si altele „fatale”, pina la nudurile de o simplitate surprinzatoare; nuduri inocente si nuduri pasionale, nuduri timide si nuduri indraznete…De la nasterea imacluata  a Afroditei  lui Botticelli la nudurile sensuale pictate de Titian si Giorgione, la nudul total al lui Tintoreto si cel robust al lui Rubens, la cel familial al lui Rembrandt, sau complice vinovat al lui Goya , tematica se prelungeste firesc la scandaloasa Olimpie a lui Manet, la operele semnate de Renoir,  Modigliani, Pascin,  Picasso, Dali, Delvaux, Botero …

THEODOR PALLADY

Dintre pictorii romani ii vom aminti pe Grigorescu, Tonitza, Pallady, desi lista ar putea continua la nesfirsit, ca si in cazul israelienilor Rubin, Ianco, Bezem, Rosentalis…Noi vom ramine, ca intotdeauna,  admiratori ai genului, credinciosi principiilor si valorilor noastre estetice.

autor Dorel Schor

Batia Bombigher

UN  EXERCIŢIU  DE  FANTEZIE

Cînd am văzut pentru prima dată picturile Batiei Bombigher, m-am gândit instantaneu la expresia biblică ” ha-adam etz ha sade„, omul este pomul din câmpie…Pentru că împletirea metaforică a omului şi pomului se întâlneşte în mai toate lucrările ei, ca un leit motiv în muzică, ca o semnatură repetată  a concepţiei ei despre frumos.

Între timp, fără a părăsi tematica preferată, Batia şi-a lărgit mult viziunea. Acum îmi este ceva mai greu să-i definesc stilul, s-o încadrez într-o categorie anume, pentru că  tablourile ei se află la graniţa dintre abstract şi figurativ, la întâlnirea sau chiar întrepatunderea impresionismului cu expresionismul. Cred că dânsa descoperă primordial substanţa, simplifică perspectiva pâna la renunţare, preferă ritmurile simple şi formele fluide.

Arborii, în ochii ei, sunt o sursă permanentă de frumuseţe. Ei, arborii, sunt pentru pictoriţă un simbol al perenităţii, al supravieţuirii, al rezistenţei în ciuda tuturor vicisitudinilor. Elementul uman, deşi mai discret, ca un oaspete dorit şi care are menirea să ocrotească pădurea, oferă numai iluzia unei prezenţe concrete. Bănuim un imperativ fantezist, în care formele se ascund în discontinuităţi ritmice şi se cer ghicite de privitorul atent.

Pânzele Batiei Bobigher sunt uneori deconcertante prin simplitate, dar aici intervine culoarea care pare uneori că vibrează, lumina  schimbătoare, formele care se ascund. Rezultă o senzaţie de acuitate şi  delicateţe. Elemente formale şi spaţiale care se topesc unele în celelalte formează un tot organic. Se poate vorbi de o prioritate a formelor rotunde pentru că imaginea apare de multe ori ca şi cum s-ar afla într-o unică sferă transparentă.

Faptul ca figurativul nu este întotdeauna uşor descifrabil transferă accentul asupra cadrului, în detrimentul aparent al elementului uman. Probabil că aceasta se explica, măcar în parte, prin reprezentarea spaţiului fără a recurge la perspectivă. Uneori pictoriţa intentionează să mărească efectul decorativ, apelând la planurile suprapuse, la procedeul juxtapunerii. Oricum, în ciuda, sau poate tocmai datorită unor stilizări empirice şi a dimensiunilor abstracte, descoperim în pictura ei temeiuri raţionale. Acestea  se concretizează paradoxal într-o repetabilă aspiraţie spre calm.

Batia Bombigher ne oferă în alegoria  celor doua regnuri , în simbioza  omului şi a pomului, privilegiul opţiunii. Imaginea imită darşi îmbogăţeşte realitatea, propunându-ne un exerciţiu de fantezie (pentru creator dar şi pentru privitor).

autor Dorel Schor

Greg Johns

STEAUA  LUI  DAVID  SI  MANDALE

Sub acest titlu, oarecum neobișnuit, prietenul George Roca îmi trimite de la antipozi câteva fotografii. Dumnealui este un reputat poet și publicist și, cunoscându-mi interesul pentru artele plastice îmi face cunoștință cu lucrările unui apreciat sculptor australian. Inedit pentru mine dar binecunoscut și de mare succes nu numai în tara lui, Greg Johns se remarcă prin statui ambientale și prin …mandale.

Ce este o mandala? Un desen  sau pictură în formă de cerc considerată în culturile asiatice vechi (numele e în sanscrită) ca fiind o reprezentare geometrică sacră. În India, în Tibet și în alte locuri mandala este utilizată pentru credința în puterile sale de vindecare, dar pe noi ne interesează, desigur,mai ales interpretarea simbolică și partea estetică. Pentru că mandala își propune o interpretare  a Universului  în ansamblu și a legilor care îl guvernează, folosește imagini specifice (roata, oglinda, floarea de lotus, flacăra, sceptrul, dragonul s.a.). Practic, e un desen foarte complex, construit  în jurul unui punct, focar sau centru. Desenul este delimitat  de o centura externă și conține cercuri concentrice care simbolizează, în interpretări analogice, faze ale inițierii sau nivele de cunoaștere.

Greg Johns pleacă de la mandala clasică  și ajunge la mandala tridimensională, sculptura masivă, monumentală. El își propune în lucrările lui să completeze frumusețile naturii. Imaginaţia sa creativă ține seama de locul destinat sculpturii: un parc, un teren de sport, un squar sau o faleză de unde se vede nemărginirea oceanului. Motivele  geometrice de care se servește ascund  nebănuite frumuseți. Un periodic, intitulat „Jurnal of Matematics and the Arts” (frumoasă… simbioza) descoperă în arta sa conotații de excepție, caracteristice mandalelor: armonie pentru corp, minte și spirit. Cu ajutorul  cărora ar trebui să ajungem în propriul nostru centru…!

Steaua lui David , „Magen David” cum își intitulează  Greg Johns una din cele mai interesante sculpturi ambientale, oferă aspecte surprinzătoare dacă e privită din unghiuri diferite și la diverse ore ale zilei. Artistul pune în lumină nu numai laturile metalice ale operei sale ci și spațiile dintre acestea, valorificând din plin contextual peisagistic și imaginaţia privitorului. De aici și pâna la așa zisa „cosmogramă” distanţa e mică…Noi ne-am găsit liniștea interioară… Arta și-a făcut datoria!

Cu sau fără intenție, sculptorul din Adelaida, din sudul Australiei, ne  trimite un mesaj de simpatie și prietenie.

autor Dorel Schor

Portretele de familie

SUNT  CRÎMPEIE  DE  VIAȚĂ

Aflu de la pictorița Miriam Cojocaru că expoziția  „Crîmpeie de viață,” vernisată la Rehovot (în cadrul evenimentelor culturale dedicate  aniversării celor 120 de ani ai aşezării), este închinată meoriei mamei sale. Printre numeroasele tablouri expuse, inspirate într-adevăr din acele momente simple care alcătuiesc existența noastră, se reliefează portretul mamei. În mod firesc, fiica se identifică cu modelul, dovedind o profundă empatie. Lumina (și atenția privitorului) se polarizează pe chipul demn și inteligent, dar şi pe mîinile muncite care subliniază personalitatea ei distinctă.

Prilej de a ne referi și la o altă portretistă de excepție, Liana Saxone–Horodi, autoarea unui portret memorabil al tatălui (distinsul și cunoscutul avocat Valentin Saxone).  Chipul său  este impregnat de noblețe, blîndete și spiritualitate. Această imagine apare și pe coperta volumului de memorii „Speranțe în întuneric”.  Privirea familiară dar aristocratică a părintelui te urmărește cu intensitate pînă la identificare emoțională.

Joseph Kapelian este autorul unei serii de portrete de familie, întorcîndu-se în trecutul cîtorva generații. El folosește tehnica pseudo-dagherotipului, lăsînd intenționat impresia unor fotografii vechi, așezate cu sfințenie în albume uitate. Pictorul se identifică cu personajele sale, distanțîndu-se de categoria portretelor formale. Cei surprinși în tablouri , oameni proveniți  din mai toate segmentele sociale, sunt demni  sau emotivi, exprimă uneori greul vietii. Bunicii, oamenii altui secol, pozează cu demnitate, deși bănuim nu puține suferințe etnice și sociale.

Într-un tablou de familie, Lipa Natanson încearcă o altă modalitate, cu o tentă umoristică. Expresia facială, gesturile  , limbajul corpului – toate iradiind simpatie și identificare, se concretizează în personaje distincte, cu un anumit imperativ moral , datorat în mod evident tribulațiilor vietii. Fin observator, pictorul fixează statutul social al persoanelor cărora le conferă semnificație de simbol.

Portretul este o temă centrală în artă. Numeroase stiluri au pus la încercare imaginația  și tehnica pictorilor. În cazul portretelor de familie, este firească implicarea totală a creatorului. Ceea ce se întîmplă și în cazul prietenilor, colegilor sau a persoanelor notabile. Evidențierea personalității, complexitatea imagistică, elementele de descripție și analiza caracteriologică fac genul portretului dificil, dar cu atît mai apreciat.

autor Dorel Schor

Mandy Sand

O COMPOZITIE COMPLEXA

În urmă cu destui ani, în apartamentul unui apreciat pictor israelian a avut loc o spargere. Nu s-au furat decît două tablori semnate de celebrități din „l’école de Paris”.

Omul era foarte amărît din cauza pagubei, dar mărturisea că se simte mai ales umilit pentru că hoții nu se arătasera interesți nici măcar de o lucrare executată de el. Adevărul este că, de regulă, asemenea  furturi au loc la comanda unui colecționar  pătimaș sau a unui investitor cupid. Spărgătorii de meserie  nu se pricep la artă…

Mi-am amintit de acea întîmplare, privind la tablourile atît de deosebite ale lui Mandy Sand. Pictorul a trecut în neființă lăsînd nu numai ciîteva lucrări neterminate, dar și unele intrebări la care nu s-a găsit încă răspunsul. Una ar fi  întrebarea: Cine „și-a însușit” cîteva tablouri remarcabile pictate de Mandy, răpind și  posibilitatea prezentării lor într-o expozitie. Astăzi nu avem la dispoziție decît fotografiile lor.

Un alt semn de întrebare este în legătură cu una din cele mai laborioase și interesante creații ale artistului. O instalație compusa din nouă părți, unele panele pictate cu culori de ulei pe pînză, separate prin furnitură și sculpturi în lemn sau obiecte de fundal. Panelele sunt pictate extravagant, cu imagini care plutesc între decorația barocă și realismul fantastic. Imaginația debordantă a pictorului-sculptor se concretizează într-o compoziție complexă care include o pletoră de figuri clasice, figuri mitologice, modele nude, portrete de pictori și poeți, animale fantastice, jocuri, instrumente…

Și culorile, o adevarată „colecție” psihadelică , fixează atitudini, caractere și situații potrivite unui imens teatru al absurdului. Lucrarea, numită „Marele Circ” se vrea o alegorie complexă, subliniind parcă cunoscuta frază a neuitatului Will: „Lumea e o scenă, scena e o lume”.

Mandy Sand a folosit în arta sa mai toate mijloacele de exprimare plastică: pictura în ulei, desenul, gravura, pastelul, asamblajele, grafica, sculptura, tehnicile mixte…

Tematica sa e de asemenea impresionantă: arhitectură, dans, teatru, circ, erotism, potrete, judaica, peisaj, măști, muzică, flori, război. Abundă metaforele și parabolele. Toate se regăsesc în această complexă lucrare muzeală. Pentru ca, fără îndoială , ea ar trebui să figureze în colecția unei instituții de artă care să pemită audiența foarte multor vizitatori. Artistul a investit în ea muncă, imaginație, speranțe, talent. Se cuvine, chiar după dispariția sa dintre noi, să i le respectam .

autor Dorel Schor

Samy Briss

DIMENSIUNEA  SA  EUROPEANĂ

Cu foarte mulți ani în urmă, în apartamentul unei bune cunoștințe, am văzut pentru prima dată un tablou semnat Samy Briss. Era cu totul ”altfel” decît celelalte lucrări din salon și i-am declarat deschis gazdei că aceasta este cea mai bună pictură pe care o are în colecție. Aș fi vrut să-l cunosc pe artist, dar mi s-a spus că după o fructuoasă perioadă israeliană, s-a stabilit la Paris unde se bucură de mult success.

Pe bună dreptate . . . Sami Briss este, fără îndoială, unul dintre cei mai populari și mai apreciați pictori israelieni, dar dimensiunea sa europeană a obținut-o, așa cum se întâmplă, peste hotare. S-a afirmat că el combină stilul cubist cu cel . . . bizantin! S-a spus că figurile din tablourile sale sunt niște icoane moderne care te privesc frontal și clasic, dar cu o sănătoasă tentă de umor. Exegeții au susținut că imaginile sale captează forța, dar și vulnerabilitatea, vieții moderne. Îmi permit să afirm că toți au dreptate.

Samy Briss s-a născut la Iași. A urmat studiile academice la București sub îndrumarea lui Camil Ressu. La vîrsta de 30 de ani a emigrat în Israel. S-a remarcat repede și aici, peste puțin timp, avea prima expoziție personală la Tel Aviv. Chiar stabilindu-se în Franța, lăsa în urma sa mozaicuri, reliefuri în lemn, decorații murale pe numeroase clădiri publice.

Pictorul are un stil foarte personal care îi fac lucrările ușor de recunoscut. Experiența sa surrealistică îl aproprie de Paul Klee și de Victor Brauner, fără riscul de a-l confunda. Probabil că există în creația sa urme ale școlii românești și nostalgia icoanelor din Moldova natală, dar și puternice elemente tradiționale iudaice, amprenta muzicanților populari, kleizmerii. O anumită aparentă naivitate a figurilor sau a compoziției se naște din esența expresiei populare, trecută cu măiestrie printr-o subtilă și inteligentă metamorfoză. Există elemente specifice, comune multora dintre lucrările sale, precum pasărea, peștele, floarea, instrumentele muzicale. Opțiunea sa coloristică este, de asemenea, originală și remarcabilă.

Samy Briss expune acum la Tel Aviv. În urmă cu un an și-a semnat prezența la Ierusalim. Acest pictor, cu lucrări în muzee și colecții din România, Franța, Anglia, Germania, Suedia, Olanda, Luxemburg, Canada,  Statele Unite revine mereu în Israelul tinereții sale și al primelor succese, aici unde are prieteni și admiratori statornici. Unde se simte acasă  și unde, desigur, găsește întotdeauna destule motive de inspirație.

autor Dorel Schor

Zidurile Ierusalimului

SFINTENIA,  ISTORIA  SI  MIRACOLUL

David Roberts, 1839

Spunem zidurile Ierusalimului si ne gindim, instinctiv, la Zidul Plingerii… In orasul cu trei religii, Zidul de vest, mur des Lamentation, Wiling wall sau Western wall,  ha-Kotel ha-maaravi, este situat in partea de apus a cetatii, la marginea Muntelui Templului. Ultimul vestigiu din vechiul templu  al lui Solomon, zidul este  considerat cel mai sfint loc al evreilor…Numai ca locul cel mai venerat al iudaismului se afla la intersectia a doua mari culturi si credinte, mozaismul si islamul.

Liviu Lazarescu

Si iata cum, cetatea sfinteniei, a conflictelor dar si a miracolelor atrage milioane de oameni, credinciosi, turisti si pelerini, dornici sa se adreseze direct dumnezeirii, sa se scalde in lumina unica a orasului etern, in beatitudine si  frumusete, in atmosfera mistica, incarcata de istorie, legenda, patos, exotism si maretie…

Ludwig Blum

Dar Ierusalimul nu inseamna numai zidul plingerii. Turnul lui David, moscheia lui Omar, portile cetatii, pietele orientale, strazile orasului vechi, drumul Golgotei, sfintul mormant, muntele maslinilor, cartierele cladite in vestita piatra ierusalemiteana, muntii Iudeii care se vad de pe orice promontoriu si atitea altele era firesc sa atraga si pictorii.

Reuven Rubin

Generatii de artisti plastici si-au incercat penelul, incercind sa surprinda sfintenia si unicitatea locului. Desigur, mai intii pictorii israelieni considerati clasici, pecum Zeev Raban, Reuven Rubin, Ludvig Blum, Jacob Steinhardt, Mordechai Levanon, Shmuel Charuvi, Jacob Eisenscher, Frenkel-Frenel, Ziona Tajar, Jean David si multi, multi altii. Dintre pictorii contemporani cu noi, cu riscul sa-i nedreptatim pe multi (pentru ca nu-mi inchipui ca vreun absolvent de la „Bezalel” sau alte scoli de arta din Israel, de la pictorii naivi si pina la cei consacrati, au evitat subiectul), ii voi pomeni pe Chaim Savitki, Avi Schwartz, Arie Lamdan, Sergei Muscalov, Lipa Natanson, Joseph Kapelian…

Shmuel Charuvi

Dar nu mai putini sunt pictorii veniti anume la Ierusalim din toate colturile lumii si care au surprins in lucrarile lor imaginea/imaginile orasului sfint. Din veacuri de mult trecute si pina in zilele noastre fierbinti, cunoastem lucrari de grafica, acuarele, guase si pasteluri, sau lucrari in ulei pe pinza semnate de artisti trecatori pe aceste meleaguri precum August Veisllon,  Constantin Sevcenko, Andrew Harper, Rudolf Stussi, Liviu Lazarescu, Istvan Vigh si atitia altii…

autor  Dorel Schor, colaborator la revista Faleze de piatră

Album colectiv

EXPOZITIE  LA MALUL  KINERETULUI

De mai multa vreme, functioneaza pe linga Muzeul de arta din Tel Aviv un studio de gravura sub indrumarea atistului plastic Dan Kriger, reputat in acest domeniu. Cam o data pe an, uneori mai frecvent, participantii la acest cerc specializat se infatiseaza publicului larg printr-o expozitie colectiva. Grupului (denumit „Edpes aher”, in traducere „O alta imprimare”) li se alatura uneori si pictori oaspeti…

Clara Herscovici

De data aceasta, expozitia e deschisa pe malul lacului Kineret (marea Galileii) in incinta eleganta a institutiei culturale „Casa Gabriel”, cu participarea  a nu mai putin de 16 artisti dornici sa-si demonstreze potentialul in acest  domeniu al artelor fine, mai putin cunoscut sau raspindit in rindul amatorilor. Imprimarea ca gen de arta vizuala pesupune, in afata unor tehnici speciale destul de laborioase, spirit inovator, indrazneala, profesionalism, rabdarea detaliului, cultul surprizei. Lucrarile , imprimate pe hirtie, carton sau suport textil poarta de obicei pecetea unei „platforme personale”, oglinda a temperamentului, fanteziei, criteriilor de selectie .

Victor Franco

Gravura presupune nu numai talent ci si tehnica, precum si o vasta cultura umanista pentru a se constitui ca baza a unei expimari artistice valoroase. Stilul original al fiecarui expozant adauga lucrarilor o nota foarte intima si actuala. Artistii utilizeaza dramatic lumina si umbrele, liniile puternice, libere si expresive. Astfel se permite exprimarea si interpretarea unor psihologii proprii, identificarea cu locurile si personajele, uneori cu tristete, alteori cu umor, intotdeauna cu neascunsa emotie.

Iosef Shemes

Cei 16 pictori nu cauta cu tot dinadinsul frumosul si perfectiunea, ci adevarul. Aceasta permite expunerea impresionanta a unor figuri cu care ei se identifica. Privitorul este, in felul acesta, invitat sa ia parte la o interesanta experienta estetica si spirituala.

Clara Herscovici

Insasi faptul ca Dan Kriger nu ezita sa semneze alaturi de „elevii” sai demonstreaza calitatea si profesionalismul expozantilor. Ii vom cita, cu lucrari interesante, pe citiva plasticieni care si-au dovedit talentul  in pictura de sevalet , dar si (acum) in gravurile de atelier: Victor Franco, Clara Herscovici, Rachel Bronfman, Beatrice Ben Maor, Iosef Shemesh, Monica Alon….

Rachel Bronfman

autor  DOREL  SCHOR, colaborator la revista Faleze de piatră

Plastica inspirată de poezie

LA  CASA  ARTIŞTILOR   DIN  HEDERA

Iată o idee ieşită din comun: o expoziţie cu lucrări pictate sau sculptate inspirate de poezie. Faptul în sine îngrădeşte imaginaţia creatorului sau, dimpotrivă, îi stimulează  inspiraţia? Răspunsul nu poate fi decât echivoc pentru că depinde de dispoziţia absolut individuală  a celor care se angajează în această aventură, iar rezultatele, pe masură, trebuie interpretate conform reacţiei publicului.

Baruch Elron

Poezia (din grecescul poesis) înseamnă creaţie. Ea foloseşte calităţile estetice şi evocative ale limbii, completează sau imită semnificaţiile aparente ale realităţii. Lirica  se află deseori în conjuncţie cu alte arte, cu opere dramatice, imnuri, texte de muzică uşoară, oratorii. Dar şi cu artele plastice? Este posibil pentru că sentimentele, pasiunea, fantezia, semnificaţiile interioare  – le regăsim în toate artele …

Beatrice Ben Maor

Coincidenţă sau mai degrabă nu, multe din curentele care au caracterizat evoluţia în timp a poeziei au echivalentele lor în artele plastice.  Artele vizuale, dar şi  poezia au cunoscut  clasicismul şi  romantismul, simbolismul şi dadaismul, expresionismul şi constructivismul, realismul (inclusiv cel „socialist”) şi postmodernismul…Este poezia ermetică un echivalent literar al picturii abstracte? Sau poezia pură o rudă a picturii figurative, realiste? Ca să nu mai pomenim de subspecii ale genului liric cu denumiri picturale, precum pastelul, idila, pastorala.

Eva Sharf

Am notat aceste consideraţii legate de expoziţia deschisa la Casa Artiştilor din Hedera la care publicul are ocazia să întîlnească rodul confruntării unor creatori cu ideea de care pomeneam la început.  Modalităţile de expresie sunt diferite. Mihal Askenazi sugerează prin jocul şi limbajul mainilor comuniune si intimitate. Tirta Askenazi se confruntă, în căutarea frumuseţii, cu obsesii existenţialiste. În tablourile regretatului Baruch Elron regăsim chintesenţa timpului şi spaţiului în valenţele lor eterne. Aviva Beigel caută în culori  puternice adîncimi spirituale. Beatrice Ben Maor subliniază într-un cadru elegant relaţiile între generatii. Nitzi Bacal e expresivă în relatarea cromatică a relaţiilor umane. Avraham Hazan,în căutări plastice, conferă interpretări noi lucrărilor. Victor Franco evocă timpuri şi locuri mîngâiate de nostalgie. Hila Ciolski ,în gravuri monocrome, reîntâlneşte natura. Miriam Cojocaru interpretează plastic versurile prietenului nostru Zoltan Terner. Hava Sherf descoperă poezia lucrurilor simple, simbolistica amănuntelor.

De vizitat !

Michal Ashkenazi

Miriam Cojocaru

autor Dorel Schor,colaborator la revista Faleze de piatră

Ilustraţia de carte

LA  GRANIŢA  DINTRE  LITERATURĂ  ŞI  PLASTICĂ

Ne amintim din copilărie cărţile cu basme ilustrate care, nu mai puţin decât textul, fixau în mintea noastră universuri fantastice şi personaje închipuite. Citim acum nepoţilor, după trecerea anilor, poveşti cu animale şi întâmplări pasionante, ajutându-ne de ilustraţiile însoţitoare , pe care le apreciem mai mult sau mai puţin…

Harry Araten

Este adevărat că în cazul cărţilor destinate copiilor, ilustraţiile au un rol major,  primordial…Şi e important ca acestea să fie de bună calitate pentru ca, pe nesimţite, ele  pun baza educaţiei  vizuale a generaţiilor viitoare. Dar este ilustraţia de carte destinată numai  tipăriturilor pentru cei mici? Este, altfel spus, o artă minora, un segment mai puţin important decit alte arte grafice?

Iosi Hirsh

Aş afirma că acest gen este îngemănat cu literatura, că adaugă de regulă literelor un comentariu plastic inteligent şi eficient. Este adevarat că, aflându-se la graniţa dintre literatură şi plastică, ilustraţia capată o poziţie oarecum marginală, ceea ce îi şi conferă o natură parţial duplicitară. Să nu uităm însă care este rolul ilustraţiei: imaginea desenată sau fotografiată este destinată să explice sau să completeze textul. În cartea pentru adulţi prezintă tipuri sau momente esenţiale ale scriiturii. Alteori, în ediţiile de lux (dar nu numai) ilustraţia are şi un rol ornamental.

Mandi Sand

Pictori de seamă nu au ezitat să ilustreze cărţi sau publicaţii periodice. Picasso a excelat, ca şi Dali, Toulouse-Lautrec, Chagall, Miro, Hundertwasser s.a.. În Israel s-au remarcat Nahum Gutman, Arikha, Raban, Ianco, Charuvi, Elron, Lamdan etc…În Romania au excelat Florica Cordescu, Sabin Bălaşa, Albert Poch, Petre Vulcănescu, Tia Peltz şi mulţi, mulţi alţii.

Motti Benshoshan

În ciuda aparentei marginalizări în opinia unora (specialişti sau nu), ilustraţia de carte s-a impus ca un gen anume, cu admiratorii săi. Ilustraţia de carte se bucură de prestigiu, obţinând cu succes şi recunoaştere internaţională. În acest sens voi menţiona Bienalele destinate exclusiv acestui gen de artă organizate  la Brno, Lugano, Liubliana, dar şi pe alte continente.

Vladimir Strihan

Vom recunoaşte, cu mâna pe inimă, că nu o dată am preferat un volum de literatură pentru că ne-au  atras, în primul rând, coperta sau grafica din paginile interioare. Personal, poate şi pentru că am publicat cărţi umoristice, am dat o mare atenţie ilustraţiilor spirituale destinate să însoţească, fără să  trădeze poantele din text.

autor Dorel Schor,colaborator la revista Faleze de piatră

Bauhaus

CUVÂNTUL  DE  ORDINE – INOVAŢIA

Bauhaus – un cuvânt în germană care a devenit cunoscut în toată lumea ca numele unui institut de învăţământ superior, dar şi al unui curent artistic revoluţionar. Fondat în anul 1919 de celebrul arhitect Walter Gropius, în ideea de a crea o”operă totală” a tuturor artelor, stilul Bauhaus a influenţat curente în arhitectura modernistă şi în designul industrial, a avut o profundă influenţă în dezvoltarea decoraţiilor interioare, a desenului grafic, în arta tipografică, mobilier, ceramică, scenografie, costume şi tunsori, textile, pictura şi sculptura, fotografie…

Paul Klee

Aceasta impresionantă varietate a domeniilor în care s-a exprimat curentul Bauhaus a avut tot timpul o coordonată: noutatea, spiritul novator, redefinirea conceptului de artă în timpurile moderne. Nu toate experimentele au rezistat, dar  e de remarcat că artişti cu nume ilustre au creat în stilul Bauhaus: Vassily Kandinsky, Paul Klee, Laszlo Moholy-Nagy, Marcel Brauer, Herbert Bayer, Josef Albers, Oskar Schlemmer si mulţi alţii.

Marcel Breuer si Gunta Stolzl

Arhitecţii, artiştii plasticieni, designerii curentului Bauhaus şi-au propus schimbări fundamentale în concepţia şi esenţa artei în secolul producţiei industriale, a tehnologiilor avansate, a comunicaţiilor rapide. Ei au demonstrat că se impune ca un fapt necesar întrepătrunderea artelor plastice cu artele aplicate, industria şi obiectele de folosinţă curentă. Maşina este considerată un element pozitiv, producţia şi desenul industrial devin componente importante…

Oskar Schlemmer

Şcoala Bauhaus a fost însă închisă în 1933 sub presiunea brutală a regimului nazist. Profesorii şi elevii s-au exilat (la timp) către Statele Unite, Canada şi Ţara Sfântă. Tinerii arhitecţi evrei, ajunşi la Tel Aviv, au conceput şi construit fervent în stilul Bauhaus. Din anul 1933 s-au ridicat în Tel  Aviv peste patru mii de clădiri care au conferit metropolei şi denumirea de „oraşul alb”. Este cea mai mare aglomerare urbană în stilul Bauhaus de pe glob, fapt ce a determinat organizaţia UNESCO să declare oraşul ca făcând parte din moştenirea culturală  a lumii. De altfel, în oraşul israelian funcţioneaza şi un Muzeu Bauhaus.

Tel Aviv, clădire stil Bauhaus

Mişcarea şi stilul Bauhaus s-au dovedit, în timp, ca importanţi factori educativi, de inspiraţie  şi  de stimulare a  creativităţii pentru multe generaţii de arhitecţi şi artişti plastici. Coordonatele şi principiile au rămas aceleaşi: simplitatea, acurateţea liniilor, pereţii albi, funcţionalitate, evitarea decoraţiilor inutile. Mereu în spiritul timpurilor moderne şi  având un cuvânt de ordine – inovaţia.

Wassily Kandinsky

autor Dorel Schor, colaborator la revista Faleze de piatră