Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Viorica Toporaş

Posted in Arte by Hopernicus on 03/12/2011

MEMORIA  ACUARELEI

 

Cu ani in urma, in Iasul studentiei mele, am cunoscut o tinara frumoasa, prietena unui coleg. Invata la facultatea de istorie si filosofie a Universitatii si se numea Viorica Toporas. Parea pseudonimul bine ales pentru un poet liric, dar  ea se numea chiar asa si, peste ani s-a dovedit ca nu gresisem prea mult, ea nu se exprima in versuri, ci isi transpunea lirismul in metaforele ingaduite de pensule si culori. Picta.

 

 

A trebuit sa treaca o buna bucata de timp ca talentul acesta sa iasa la suprafata, deodata, febril si sentimental, curajos si empatic, destul ca sa fie descoperit de iubitorii de frumos, dar si de severii critici de arta. Viorica Toporas lucra la Radio Iasi, un mediu incontestabil intelectual, avea prilejul sa cunoasca oameni si locuri, dar si sa fie prezenta la multe evenimente artistice si culturale. Pot presupune ca astfel s-a nascut apetitul pentru pictura, dorinta si curajul de a-si implini vocatia, de a se masura cu sine si cu altii. La urma urmelor, de ce nu!?

 

 

Viorica exceleaza in acuarela. Chiar si tablourile ei in ulei, picturile de sevalet, dau impresia unor acuarele executate cu mina sigura, cu spontaneitate si prospetime in pete largi, cu pasta fluida. Pe undeva, pastrind proportiile, ea imi aminteste de un alt pictor iesean, acuarelist prin excelenta, considerat un maestru al genului. Ma refer la Max Arnold la care peisajul era o stare de spirit in care prima, totusi, senzatia autenticitatii. Viorica Toporas a simtit de asemenea dorul de duca, a calatorit si a fixat in culoare peisaje din tarmurile marine ale Frantei si Angliei, din Orient si de la Marea Neagra. Dar mai cu seama din Moldova natala, din Iasul aureolat de istorie si legenda, de poezie si sfintenie.

 

 

Opera ei pare facuta cu optimism si cu usoara visare. Viziunea cromatica a pictoritei demonstreaza gratitudine sufleteasca, generozitate. Lucrarile inspirate de „Iasul marilor iubiri”, dar si a marilor decizii se tansforma, printr-un exercitiu de admiratie, intr-un poem de dragoste definitiva. Edificiile istorice au eleganta aristocratica dar ramin pitoresti. Distribuirea bine gindita a luminii subliniaza climatul afectiv. Imaginea se transforma intr-o confesiune. Peisajul e daruit cu ipostaze simbolice…

 

 

In majoritatea lor, lucrarile Vioricai Toporas sint realizate in plein air.  Banuiesc ca pictorita se simte mai in elementul ei intr-un mediu natural, in care poate fi spontana si sentimentala, febrila si relaxata… Si in care se lasa invaluita de oarecare nostalgie .

 

 

autor Dorel Schor 

Anunțuri
Tagged with:

Comentarii închise la Viorica Toporaş

%d blogeri au apreciat asta: