Despre voi, măreţi Nemuritori

„Nemurirea este o concesie de eternitate pe care moartea o face vietii.” Emil Cioran.

 

Când oamenii au realizat cât de efemeri şi firavi sunt în faţa timpului crud, că nimic nu poate sparge barierea acestuia şi că totul se naşte şi moare într-un ciclu bine stabilit de fortele Universului creatoare de viaţă,  au început să caute metode prin care să-şi prelungească viaţa şi existenţa fizică pe acest Pământ.

Omul a visat dintotdeauna la existenţa unei vieţi fără teama unei morţi iminente, la o tinereţe eternă sau la existenta unei vieţi mai bune decât cea prezentă.

Dar în lipsa acestor lucruri imposibil de realizat, omul nu poate decât să viseze, să spere şi, de ce nu, să tindă spre acest ideal fără sorţi de izbandă. Căci în final, nu-i rămâne decât speranţa…

Şi, totuşi, unii dintre ei au reuşit imposibilul devenind nemuritori şi, când spun “nemuritori”, nu mă refer la o stare fizică, ci mai degraba la una spirituală.

Unii oameni aleg să-şi trăiască viaţa la fel ca o lumânare: ard încet şi luminează cu o flacară mică îin întunericul din jurul lor, crezând că sunt singuri şi nefolositori, dar ei nu-şi văd propria lumină ce este ca un far imens şi un ghid spre lumină pentru cei ce se află în acest întuneric.

Aceste mici “lumânări” sunt acele persoane care ne ghidează pe noi ceilalţi prin fapte şi acţiuni care ne determină să facem alegerile corecte. Şi, astfel, ei devin “nemuritori” în inima şi  în amintirile noastre, pentru că ne vom aminti de ei veşnic.

Mai sunt şi acei oameni  care se nasc să străluceasca deasupra tuturor, luminând atât de puternic şi de intens încât lumina lor este de-a dreptul orbitoare. Ei sunt “fulgerul” de la orizonturile necunoscutului, îi vedem odată sau de două ori în întreaga lor existenţa fizică, dar lumina lor ne dă de ştire că nu există un final propriu- zis şi, în ciuda faptului că n-o să le mai vedem vreodată lumina orbitoare, ştim că sunt acolo, că ei continuă să existe asemenea unui fulger în norii de furtună.

Aceste “fulgere” sunt oamenii care ne oferă forţa de a merge mai departe, ne inspiră să ne ridicam de la pământ atunci când rămânem fără vlagă. Aceştia sunt “nemuritorii” ce au viaţa unui fluture, dar numele acestora ne inspiră o forţă titanică  de a merge mai departe în fiecare zi.

Daca unii „nemuritori” îşi câştigă înveşnicirea prin fapte, prin acţiuni sau chiar prin propria lor existenţă ce este luată ca un bun exemplu de ceilalţi, sunt alţi “nemuritori” ce-şi găsesc existenţa veşnică prin singurul lucru ce va dăinui dincolo de sfârşitul timpului, a umanităţii, a vieţii însăşi si anume: Cuvintele pe care aceştia le-au scris.

Ei sunt acei nemuritori care şi-au dobândit nemurirea atât în plan fizic cât şi spiritual. Ei sunt cei care au ghidat prin scrierile lor  generaţii întregi de oameni. Ei sunt nemuritorii ce au împărtăşit lumii întregi înţelepciunea lor şi tainele ce le-au descoperit în întreaga lor viaţă…

Fără îndoială, fiecare om poate deveni nemuritor, fie prin fapte sale, fie prin exemplul pe care îl dă sau prin ceea ce aşterne pe foi albe.

Cuvintele unui om devin nemuritoare, căci ele sunt singurele care sunt nemuritoare în faţa timpului şi prin ele şi autorul devine etern.

“Şi voi măreţi nemuritori cu viaţa efemeră să straluciţi în întunericul neştiinţei ca stelele pe bolta nopţii.”

 

autor Satanista666