Copiii mei spun că repet aceeaşi propoziţie

01/14/2015

Copiii mei spun că repet mecanic

aceeaşi propoziţie defectivă de predicat

în care nu se întâmplă nimic

 

maşina nu mai intră-n viteză

gândurile se abat tot mai rare în cutia cu roţi dinţate

unde colţii de fier scuipă amintirea halatelor albe

din jurul stomatologilor cu lămpi, cleşti,

pansamente provizorii şi xilină pentru amorţitul durerii durerilor

 

copiii mei şoptesc în noaptea către luni

că am alzheimer şi uit când m-am născut

că m-am născut de fapt

pentru ce să fi făcut-o? tot mă întorc în netimp –

să mă fi născut? oare…

după care schemă logică, pe ce ramură iterativă?

 

schimbă critici în pat tot între ei

după ce mi-am luat somniferele ca să fie siguri

că nu îi aud, dar eu îi visez în felul de vise de dragoste

ce mi-au mai rămas după putrezirea adolescenţei –

în fiecare dimineaţă ştiu totul, le-am trăit până la năucire

 

profeţii mei spun că îmi voi pierde inima în nepoţi

sângele lor va fugi cu mine în toate arterele

şi voi găsi adăpost,

între timp voi fi uitat că am fost,

urmele vor fi şterse din pragul uşii bondoace

primăvara şi toamna şi vara se vor încolăci pe rug

peste un fulg de zăpadă primul de la-nceput

 

copiii mei cred că nu mă pot adapta liniştii universale

 

următorii mei spun să nu mai urc scările

depozitul de amintiri se revarsă aluat supradimensionat

sisific cobor, arborat e steagul cărunt

cobor cobor cobor

unde rămân singură ca într-o ţeavă de tun.

 

@ ”Outcry”,

artist Liviu Acasandrei (România) 

https://www.facebook.com/LiviuAcasandreiGraphics