nu moartea, viaţa s-o birui

01/29/2015

în definitiv, ce atâta spaimă?

îmi scot singură ghimpii din inimă unul câte unul analizându-i

ca pe nişte pene ciudate în bătaia lunii

în amurgul vieţii

am înţeles că moartea n-are cine ştie ce putere

nu se întinde cât stepa mamei rusii

e scurtă de tot

cât să cuprindă un ţipăt şi …hik!phet!

 pe unde trece

moartea îşi lasă mirosul de crin veştejit

nu-ţi vine în prag ca un musafir nepoftit

într-un flash-back final

se face egală cu viaţa

lumina şi bezna se reazemă una de alta

numai privirile noastre rătăcesc printre ceruri

 pân’ ce-şi găsesc odihna

moartea, domnilor, e un secerător iscusit

nu lasă în urmă

nici un spic

viaţa,

 în schimb,

 îţi cotrobăie dureros prin oase

ca un fior rece îţi străbate şira spinării

arzând în profunzime ca un acid coroziv

îţi numără clipele când durerea zbucneşte prin toţi porii

viaţa

umblă cu tot felul de marafeturi

îţi numără dinţii şi kilogramele

te dă cu capul de toţi pereţii

şi la urmă

îţi pune în braţe o hârcă

de stai ca prostul sub clar de lună şi te întrebi buimăcit:

„a fi sau a nu fi?”

@ ”Siamese dream”,

artist Daria Petrilli (Italy)

https://www.facebook.com/pages/Daria-Petrilli/708260665859481?sk=photos