femeia în roz

01/14/2015

n-am mai ştiut că suntem copii
o văzusem cu un picior peste altul
avea sâni mari
şolduri mari
ochi mari
sprâncene mari
încăpeam toţi să o privim de la tălpi înspre coapse
cum stătea sprijinită ori chiar pe inimile noastre
pe pupilele noastre
priveam ca viţeii nebunatici la ugerul vacii
unuia mai isteţ i se ridicase pantalonul
parcă îi crescuse un băţ în buzunar
nu am râs
eram prea ocupaţi să-i privim firul fin de ciorap
nervul tăiat între piciore
fanta negră de sub rochia eterată
am privit-o atât de adânc
încât ni s-au întărit privirile am umblat pe
pielea ei tânără
ne-am bălăcit ca porcii pe pântecul ei
fiecare în felul lui
uitând unul de altul
a trecut primăvara printre castani
unde sta ea s-a întins vara
în spatele ei străzile au curs înspre
toamnă
pe noi ne-a învelit iarna
ea încă n-a plecat nu vrea nu vrea să plece
brusc am simţit cu totul
acel fir subţire ţesut cu migală pe feţele noastre
lângă ea pictorul bea absint
zâmbeşte trist şi
ne priveşte de sub pălăria lui largă

 

@ foto artist Natalie Schor (Israel)

https://www.flickr.com/photos/natalieschor/