Alunecătorii

01/14/2015

Suntem în aceeași oală, ne încălzim cu aripile
căzute din îngeri înfiați pe de rost din tratate tot mai lucioase,
suntem siamezi uniți de aceeași dublă tristă ce ne înghesuie
capetele și siluetele blurate într-o ne-felicitare de sărbători,
suntem asemenea, eu suflu în lumânarea ta, tu cauți umbrele pe perete.
Dincolo de jocul luminiscent e liniștea
care ne trebuie, dincolo suntem Noi din noi,
alunecătorii,
desăvârșiții
patinatori ai abisului
pe spinările peștilor fosforescenți care ne schimbă
sângele și ne trec
din adânc în adânc.
Suntem în aceeași oală, ne topim
zăpezile pe care nu le-am cerut.
Poemul ne trage după el, ambii am rămas ologi,
am rămas fără trup, fără minte, doar cu umbra ca o ambră,
târșâindu-și îndelungul pe un drum
nemarcat.
Am țintit prea înăuntru, prea sus, fără să știm
că suntem singuri în jocul ăsta
care durează de atâtea vieți
și peste cincizeci de ani,
din frământările noastre de pension
nu va rămâne nici măcar o scrisoare
pe care s-o prăfuim între degete,
o dată cu tinerețea pierdută.

 

@ „Transition”

 artist Krzysztof Iwin (Poland)

http://iwin.art.pl/