Insomnii de demult, autor Camelia Constantin

Rotocol alb de lumină

sechestrat în întuneric-

gândul meu închis în tine

capătă-nvelişul sferic.

Se aşază-n forme stranii

şi în clipele fecunde

ale ceasurilor care

cred că îl mai pot ascunde.

 

Dar avid se dă de-a dura

prin ţinuturile-ntinse

şi îşi lasă numai urma

în ungherele neninse

nici de-o aripă albastră,

nici de-o creastă-a unui val,

neştiute nici de-o floare,

neumbrite nici de-un mal.

 

Cercuri albe de lumină,

Semne- albastre şi prelungi

în  rotundul unor vise

care azi în mâini le strângi.

Insomnii brodate-n toamna

care nu ne-a cunoscut

şi mă-ntreb de ce tristeţea

printre braţe mi-a crescut.

 

autor Camelia Constantin