La malul meu și al tău, autor Ligia Mihaela Ionescu

 La malul meu și al tău

(recitirea unor exerciții de recuperare)

 

Plânsul sugrumat în lacrimile fierbinți

ale altui univers de lumină

Tabloul pictat supraviețuitorilor vacuumurilor

Fila își alungă albul cu nostalgia culorilor sale străvechi

Văd lumea în care spaima cuprinde sufletele

până în vintrele cerurilor joase

Lecții luate școlii altui abis

Culturile de spaimă se întrepătrund cu arta țipătului

Clopot vecernic pavăză de suflet ales

Priviri izbăvite prin Soarele veșnic

Cândva s-a desprins vechiul Soare

dintr-un suflet de foc intr-un suflet de aer

Lumea unită în sângele alb o știe

***

 

Pe locul acesta trec horile

Sătenii dansează în tihna fiecărui anotimp

Gust lipsit de greutate

Chip de ploaie și zăpadă

cu sori printre nenumăratele gânduri ale Pământului

Mormintele cenușa aduc ceara fierbinte

în lumea ținerii minte a iubirii trecând

peste pajiștea războaielor din gânduri țintuite

Speranța vine chiar din acea lume în așteptarea liniștii

Nu știm cum a pătruns miracolul sufletul mai întâi

Mai apoi știm că dansează el unicul precum

clapele pianului atinge morții și viii

Vocile lor nu mai pot muri

Cristalele și-au născut veșnicia cândva

Timpul sublim în noi este de pază acum

***

Cuvintele mai pot desena jocul străvechi

din mereu repetatul dans de culori suflet al meu

după acea liniște trecătoare a pământului

pe care adesea am călcat cu talpa piciorului prunc…

***

Oceanele lumii sunt mări unite de glasuri

Noi și tăcerea aceea ne târâm îndreptând

ochiurile micilor râuri spre maluri

Cascadele munților ne umplu vidul morții cu apa

La maluri se poate găsi câte o urmă după înecul

salvat din cascade de gânduri rebele

La maluri mereu le putem asculta muzica

autor Ligia Mihaela Ionescu