Citește-mă ca să nu pot muri liniștit

 01/30/2015

citeşte-mă ca să nu pot muri liniştit ca să pot să cred
că măcar o singură dată nu ai înţeles pe deplin totul
umbra asta albăstrie de praf dintre o literă şi alta
este pielea mea subţire şi fină care îmi acoperă
cu vitejie oasele
sunetul ăsta imperceptibil dintre un cuvînt şi altul
este zgîrciul care îmi ţine urechea lipită de cap foarte strîns
soarele negru care răsare la începutul poemului care tocmai se scrie
cu demnitatea împăratului stăpînind imperii de singurătate
este una din pătrimile inimii mele
soarele alb care vine la mine uneori din miezul luminii
care nu se vede de muritori şi îndeobşte nici chiar de nemuritori
este a doua pătrime a inimii mele
sînt omul cu o jumătate de inimă de cînd am înviat dintre morţii
care îşi iubesc moartea

citeşte-mă ca să nu pot muri liniştit ca să pot să cred
că măcar o singură dată nu ai înţeles pe deplin totul

*

de iarbă sînt sau de piatră de apă sînt sau de foc
pe obrazul meu trec cămilele vieţii şi morţii
de pe un deşert pe altul
unul mai vast decît celălalt

*

poftim bea pămînt negru de cea mai bună calitate
din palmele mele fragede nenăscute încă

şi mă rog al cui cîine din viaţa cealaltă mă latră
cu atît de multă consideraţie
încît mă întreb dacă nu cumva i-am ucis stăpînul
înainte chiar de a mă naşte

cîinele a tăcut pisica a tăcut lumina a tăcut
întunericul a tăcut
atunci a ieşit din ascunziş poemul care nu vorbeşte
cu niciunul dintre semenii mei

îngere cîte aripi ai putrezit în zbor pînă să ajungi
să vrei să mori sub limba mea

*

întoarce-mă de pe o parte pe alta ca pe o pietricică
luată în palmă
pune inima ta peste viaţa mea să nu mor neacoperit

@ artist  Małgorzata Smorczewska (Poland)

https://www.pinterest.com/smorczewska/

https://www.facebook.com/CeramikaMalgorzataSmorczewska/photos_stream