gigolo

01/29/2015

 

Şi eu sunt un gigolo.
ce le oferă plăceri intelectuale
femeilor care n-au avut niciodată
plăceri intelectuale.
Plăceri artistice domnişoarelor
ce nu pot deosebi
un tablou de van eyck
de un tablou de chagall.
Un gigolo
a cărui limbă apucă
măselele de
minte ale adolescentelor ca un
cleşte stomatologic.
Câteodată bat step
pe tastele laptopului,
imitându-l pe fred astaire.
Alteori imit la perfecţie
vocea lui maiakovski.
Îmi place să vorbesc singur
fiindcă îmi place să conversez
cu persoane inteligente.
Am un cap mare şi solid
ca universitatea lomonosov de la moscova
şi nişte picioare înalte şi zvelte
ca turnul de televiziune din berlin.
Şi totuşi, deşi sunt mai bătrân
decât bucur ciobanul,
când îmi pun cămaşa mea roşie
şi pantalonii mei roşii,
când îmi încalţ pantofii cu vârf ascuţit
de culoarea racului fiert,
când îmi leg la gât cravata portocalie
cumpărată dintr-un magazin de pe oxford street
cu 50 de lire eu sunt însuşi orgasmul.
Aş vrea să mai facem
dragoste o singură dată.
După care tu să-ţi arunci
steriletul în budă
şi să pleci
la rudele din provincie.
Iar eu să mă transform,
ca toţi marii criminali ai istoriei,
într-un nor de napalm.

 

@ ”HUG”,

artist Raluca Turliu Cobilanschi (România) 

http://magazinuldedesene.blogspot.ro/