Un sertar relativ deschis

Prezență discretă în viața literară arădeană, după debutul editorial, destul de întârziat, cu volumul „Întrebări de toamnă”(2007), Lazăr Magu  reușește cu „ Sertarul cu trandafiri”, Ed.„Rebeca”,Zădăreni, 2012, într-un timp relativ scurt, să publice cinci cărți de poezie( „Monologuri liturgice”(2009),„Cartea cu cinci anotimpuri”(2011) și „Cascada de nisip”(2010), încurajat fiind, probabil, și de faptul că reviste ca: „Arca”, „Apostrof”, „Luceafărul”, „Acolada”, „Oglinda literară”etc , și-au deschis paginile cu generiozitate creațiilor sale.

„Lazăr Magu are viziunea romantică, paseistă a timpului originar… o imagistică modernă, reflexivă și captivantă, alimentată de un acut sentiment al cotidianului”, susține Petru M.Haș iar Lucia Cuciureanu observă că „Versurile devin o alarmă de conștiință iar sentimentul predominant rămâne tristețea”.

Parcurgând volumul, ușor se poate constata dexteritatea cu care versifică, versurile, de regulă, în stil clasic sunt bine structurate, au greutate și limpezime, exprimând o gamă diversă de trăiri și sensibilități: „Când treci pe străzi cu pașii uzi de soare,/îngeri și pomi tu deopotrivă tulburi./Pui mici în cuib se-nalță în picioare,/privindu-te. Bărbații dau în muguri//(Cu pașii uzi de soare, p.19)

Cultivă cu predilecție sonetul shakesperian, melodicitatea și oralitatea sunt caracteriticile de bază ale acestor poeme:„Ninge frumos, cu curcubeie…/Zâmbește parcă o femeie/și părul luat de vânt/ eșarfe-ntinde pe pământ”//(Vraja, p.67)

Toamna și ploaia sunt pretexte  pentru declanșarea tristeței învăluită în dulci melancolii: „Mai trece o toamnă peste lume./Cocorii pe cer plângând…/Se face frig la mine-n gând/și ploaia spală al meu nume./

Mai trece-o toamnă peste lume.”//(Toamna de ploaie, p.65)sau„Clădesc amintiri prin galbena ploaie/și galbenă fi-va și lumea de sus,/în care un înger o clipă m-a dus./Și-acolo e toamnă, e vreme de ploaie.„// (Poștasul, p.48)

Diverse scenarii, încropite din tușe fulgurante, par desprinse din Topârceanu sau chiar din Eminescu:„Ca o inimă ce bate de mai multe generații,/biblioteca ține-n viață idealuri, fapte, vise…/Din istorii vechi coboară în armură împărații,/să continuie războaie ce rămas-au indecise.”(Sertarul cu trandafir1, p.57)

Mergând pe linia tradiționalistă și încorsetat de rigorile prozodice, precum și limbajul poetic mai puțin actualizat, se ajunge la o monotonie stânjenitoare care pune stăpânire pe unele pagini din volum iar petalele „trandafirilor” din sertar pălesc.

Atunci când linia tradiționalistă este părăsită, când fantezia este lăsată liberă, Lazăr Magu scrie poeme care-l apropie de tendința liricii actuale  și, în mod evident, crește calitatea volumului, ca de exemplu: „Criza exponențială”(p.18), „Naufragii”(p.35)și „Zambezi”(p.68) pe care-l cităm integral:„ Pe malul râului, un grup de femei /spală de o săptămână/ un copil care va fi dat spre adopție unei familii de albi./În aval, albii stau de o săptămână la plajă/pentru a prinde culoare, să nu sperie copilul./Conducătorii tribului au prins șarpele cel mare /mâncătorul de capre și câini./L-au întins între doi stâlpi,/ l-au prins în șuruburi,/ l-au făcut frânghie de uscat rufele/Îl măsoară cu metrul,/ să vadă câți ani are./Cei mai curajoși îl măsoară de la cap la coadă, /fricoșii îl măsoară de la coadă la cap,/ copii îl măsoară până la jumătate./Fiecare metru are o lungime proprie./Mâine, șarpele va fi jupuit/și fiecare bărbat va primi un costum nou…./Pe râu urcă un vapor /care trage toată apa după el./Peste o săptămână, vaporul se va întoarce,/ albii și copilul vor pleca,/ râul va începe să curgă din nou,/rufele vor fi luate de la uscat /iar oamenii vor uita/ de vapor, de șarpe și de copil.//”. Cu siguranță, unul dintre cele mai reușite poeme ale volumului.

Nu-i rămâne autorul decât să deschidă, mai hotărât, sertarul, pentru ca în viitorul volum „trandafirii” să fie mult mai vizibili.

autor  Constantin Butunoi