Toamnă rece…, autor Victor Burde

Toamna ce întinde plasa brumii-naltă,
Mi-a ucis azi noapte nuferii pe baltă.
Fără bun rămas, frunzele rotunde,
Sărutând luceferi au pierit în unde…

Legănată barca ce mi-a dus iubirea,
Prinsă-n vântul serii lunecă aiurea
Şi pe vâsla veche ce găsea limanul,
Mai pluteşte numai sufletul, sărmanul.

Muţi, cocori pe apă scuturând aripa
Gata de plecare îşi aşteaptă clipa
Ca să se înalţe părăsind pământul,
Către alte lumi, înfrăţiţi cu vântul.

Numai eu jelesc şi cu frunza udă,
Prinşi în vântul toamnei, cine să ne-audă?
Dragostea mi-e dusă- altul să o poarte
Uite, moare frunza – peste altă moarte…

 

autor Victor Burde