șoptit , autor Nuta Istrate Gangan

tu nu  mai crezi în sfârşituri de lume

eu nu mai cred că iubirile mor

 

calendarele se sfârşesc acolo

unde nopţile noastre încep

lumina dimineților sticloase

dezvăluie artere pulsând neputincios

și riduri pe care nu le mai putem ascunde

sub farduri

 

noaptea învăluie

trufia mâhnirea şi teama

definește acut simțurile

plătind tribut zilei care a fost

 

suntem doi orbi

testăm extrasenzori

îmi desenezi surâsuri pe piele  

apoi le sorbi însetat

trupul meu devine

amfora nevoilor tale

patimi și dureri se contopesc

lumea sfârşită se înfăşoară

în jurul gleznei mele

palma  îmi desface 

părul şi rochia

cu gesturi  îndelungi și moi

 

( șșșșșșșșș…

 toamnă

ploaie

when a man loves a woman…

iubire)

 

pană când lumea se sfârşeşte

în şoaptele noastre prelungi

 

autor Nuta Istrate Gangan